„Stand-up-ul nu-i banc“ - Interviu cu Teo, Vio și Costel de la Stand-up comedy – Club 99

Publicat în Dilema Veche nr. 746 din 7-13 iunie 2018
„Stand up ul nu i banc“   Interviu cu Teo, Vio și Costel de la Stand up comedy – Club 99 jpeg

De ce ați început?

Vio: Eu am început cu stand-up-ul de vreo 14 ani. Și ne-am apucat cam în același timp cu toții. Eram la Cafe Deko și am văzut cum se face. Am ascultat, am rîs și mi-am spus: pot să fac și eu și pot să fac mai bine. Am urcat la stand-up și mi-a ieșit. Pe atunci, urca oricine pe scenă, sîmbăta.

Teo: Știi, noi nu știam exact ce facem. Știam mai degrabă ce nu voiam să facem. Știai, de exemplu, să spui: stand-up-ul nu-i banc. Nu e ca Toma Caragiu.

Vio: Era Seinfeld ca reper. Nu voiam glume de genul ăla.

Teo: Să fie clar, nu ne plăcea forma de bancuri, scenetă.

Costel: Și nu e improvizație a orice. Nu era delir. Pregăteai ceva de acasă. -Mici premise pe care le încercai pe scenă.

Teo: Era un tip de umor pe care-l consideram depășit: Țociu-Palade, Stela-Arșinel. Asta nu!

Costel: Eram tinerii!

Teo: Eram nemuritori!

Vacanța mare, Vouă?

Costel: Radu Gabriel, Vizante îmi plăceau. De la Vouă. Radu scria chestii senzaționale, cu coada la salariu, cu Sîrma. După aceea s-au răsuflat. Și am fost fan Vacanța Mare, dar cum am intrat în stand-up-ul ăsta, Vacanța nu mai mergea.

Vio: La fel, Divertis-ul. Se încheiase și cu Divertis-ul.

Teo: Eu am crescut cu Divertis-ul. Dar nu am simțit nici o continuitate cu ce era în România. Clar. Nu că sînt modele proaste. Dar știam că ce facem noi nu e animalul ăla.

Vio: Eu am crescut cu ideea că Divertișii sînt mai fițoși. Vacanța Mare sînt vulgari. Pentru pulime. Divertis-ul avea mici bucăți foarte tari. Dar și Vacanța rupea pe alocuri.

Teo: Revin. Simțeam că ne rupem de tot, că facem ceva nou în România.

Cînd trece timpul umorului: Divertis, Vacanța Mare ?

Vio: Vacanța Mare s-a prăjit pe televizor. Ca și Divertis-ul. N-au mai avut relație directă cu publicul. În live îți spune publicul ce merge, ce nu. De aia în America e public live. Bîjbîi cînd lucrezi fără public. Cred, de asemenea, că obligația de a scrie pentru TV, săptămînal, iar te prăjește.

Teo: TV-ul cenzurează din elan. Expiră, da, ca-n muzică. Hendrix a rămas Hendrix, dar nu e ce se ascultă acum.

Vio: Sînt chestii la modă, dar care rămîn.

Costel: Seinfeld, uite, a rămas. E constant.

Teo: De ce moare umorul? Pentru că e legat de timp. Se face strict pentru consum imediat.

Costel: Uite, eu mă uit la Jean Paler. Face niște show-uri la Sala Palatului. Cu lăutăria aia, manelele alea, el iese juma’ de oră pe scenă, dacă e luat sau nu…

Vio, Teo: Ha-ha-ha!

Costel: Are momentul lui. Oamenii rîd maxim. Și avea atitudine. Jean Paler era în stilul lui. Omul era bine pe scenă. Ce spuneți? Era Sala. Era abțiguit.

Vio, Teo: Ha-ha-ha!

Costel: Serios. Faci live, ești acolo.

Teo: Îți dai seama cînd merge. De pe scenă se simte temperatura. Sala îți zice: nu rîd, dar e OK. Alteori, sala îți spune că nu te vreau în viața ei. La TV n-ai treaba asta.

Pînă unde-i improvizația?

Vio: Toată lumea schițează. Ei improvizează mai mult. Eu construiesc mai mult. Cred că trebuie s-o gîndesc.

Costel: Da, dar eu nu reușesc să redau ce scriu pe caiet acasă. Pe scenă nu merge.

Teo: Merg pe glume scurte acasă. Și simt că e alt om, că scriu altui om, de pe scenă. Scriu, dar nu știu ce o să iasă, nu știu finalul. Îl las pe ăla care e pe scenă, el să rezolve.

Nu te sperie?

Vio: Știi ce vrea să spună? Că e leneș. Îi dau, sanchi, temă celui de pe scenă…

Teo: Nu, nu. N-am altă cale.

Costel: Dacă îi dau o idee din caiet lui Costel de pe scenă, atunci mai fac ceva. Notez unde mi-a mers pe scenă. Uite, vreau să fac o glumă despre prieteni. Vreau să fac o glumă cum trecem de la străin la prieten. Cunoscuți, adevărați, frați, la-la-la. Și nu găsesc termenii. E dușman direct.

Teo: Nu suporți băieții la muncă.

Costel: Da, știu, dar vreau un termen. Nu există. Am scris acasă vreo patru pagini și n-am rămas decît cu faptul că, după ani, te vezi cu cel mai bun prieten la gamebank, pur și simplu să se vadă acolo și să nu mai știe că au fost prieteni.

Vio: Dar tu cum crezi că se face gamebank-ul?

Costel: Tocmai asta-i și ideea.

Vio: O fi ca la 6 din 49?

Costel: Da, da, și a fost funny. Aseară mi-a venit gamebank caritabil.

Cum văd soția, rudele glumele voastre?

Costel: Da, aici am o întîmplare. În ultimul timp îmi spun așa: mama mea imaginară, soția mea imaginară. Și spun clar: mama mea imaginară e o curvă. Sau în căsnicia mea imaginară îmi părăsesc soția… Știi, am spus glumele astea acasă, am spus: uite ce succes am avut. Și soția mea mi-a spus: „Costel, tu vrei să mă părăsești?“. Cum așa? Nu vreau așa ceva. Cum să fac așa ceva? De ce aș face așa ceva? Sînt pe scenă, nu acasă.

a consemnat Eugen ISTODOR

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.