Stăm nemişcaţi

Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Stăm nemişcaţi jpeg

Pantofii negri de lac mă bat, dar zîmbesc. Sîntem în păr-culețul de lîngă școală. Nu vreau să se vadă că sînt supărată. Ai ajuns cu întîrziere. Dar am avut noroc, m-ai luat pe după umeri cu puțin timp înainte ca cineva să apese pe butonul unui aparat. Ţin strîns o ciocolată pe care mi-ai strecurat-o în palmă.

O secundă, durerea mi s-a stins și blițul ne-a orbit pe amîndoi. Stăm nemișcați. Tu ești înalt, tînăr, ai ochii albaștri și părul negru, ondulat. Ești îmbrăcat în blugi. Așa ai fost toată copilăria mea. Dintr-o pereche de a ta mi-a făcut și mie o croitoreasă unii, pe care i-am iubit și i am purtat multă vreme.

Nu-mi prea aduc aminte ce-mi povesteai. Dar o țin minte pe șoricara Lady, pe care ai luat-o, pentru mine, din curtea unor necunoscuți. De flanelul care ți se vedea de sub pelerina mamei, în care te îmbrăcai în Moș Crăciun. Nu-mi venea să-ți spun că știu, e OK, nu mai trebuie să stăm în frig și să punem în scenă nimic, poți să-mi dai trenciul bleu pastel pe care mi-l dorisem și gata, să mergem la culcare.

La tine la serviciu mirosea a catifea. Intram uneori în sala în care se ținea discoteca. Oamenii se mișcau și deasupra lor strălucea un glob cu sclipici, care se învîrtea. În sala de spectacole sau la cabine, jos, eram ca la mine acasă.

Duminicile dormeam mult. Îmi plăcea senzația că avem tot timpul din lume și că nu trebuie să facem nimic. Poate ai fost prea tînăr. Dar am crescut și eu, și tu.

Sînt într-un taxi. Aici e cel mai bătrîn copac din oraș. „Rădăcinile lui au fost cîndva protejate, învelite cu grijă într-un tub de beton.“ Bărbatul conduce mașina și-mi povestește. Amintirea lui e din aceeași perioadă cu fotografia noastră. În timpul ăsta, cel mai bătrîn copac din București, pe care îl văd la ore fixe și mi se pare cînd cunoscut, cînd îngrozitor de banal, crește. Sub noi, sub Dîmbovița, sub Spitalul Universitar. Ne-ai speriat. Așa cum numai un farsor adevărat poate s-o facă.

Nu există tați perfecți și nici fiice exemplare. Doar niște oameni care pleacă la un drum împreună. Cu tot ce știu sau n-au aflat încă.

Dosarul de acum e despre cîte feluri de tați există. Le mulțumesc celor care au scris.

Cel mai bun început e poemul lui Sebastian Sifft, „Live de la petrecerea părinților“: „tatăl care imediat face bruschete / tatăl care găsește paharele pentru apă / tatăl care pune muzica / tatăl care desface sticlele de vin / tatăl care repară becul stricat / tatăl care servește șampanie / tatăl care trage ocheade și mănîncă un cîrnăcior pe scobitoare / tatăl care umflă încă un balon / tatăl care face poze / tatăl care imediat taie pîine cînd nu mai e pîine / tatăl care aranjează hainele în cuier / tatăl care vorbește prea tare și gesticulează / tatăl care face ordine și ne întreabă dacă totul e ok / tatăl care ține acum un spici / și tatăl care scrie despre toți tații / totul e OK / tatăl care ține acum un spici / și tatăl care scrie despre toți tații“. 

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.