Specia-fanion a Dunării

Radu SUCIU
Publicat în Dilema Veche nr. 743 din 17-23 mai 2018
Specia fanion a Dunării jpeg

„Dintre toate speciile de pești care trăiesc în apele Mării Negre şi ale afluenților ei, cele care compun familia Acipenserizilor – sau sturionii – sînt cele mai interesante atît din punct de vedere științific, cît şi chiar din cel economic practic“ – așa și începe Grigore Antipa, în Fauna Ichtiologică a României publicată în anul 1909, capitolul referitor la sturioni. Deși au trecut de atunci aproape 110 ani, importanţa comercială şi științifică a sturionilor nu s-a diminuat, ci a crescut: sturionii produc cel mai scump aliment de origine animală de pe Terra, un kilogram de caviar de morun sălbatic atingînd pe piața de delicatese din New York, în anul 2010, prețul de 20.000 de dolari.

În anul 2010, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN) a clasificat majoritatea speciilor de sturioni din bazinul Mării Negre şi al Dunării ca fiind specii periclitate critic, iar în februarie 2016, Reuniunea Interministerială a Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR) a declarat la Viena sturionii ca „specii-fanion“ ale Dunării.

Ce înseamnă, de fapt, specii periclitate critic şi specii-fanion, cine sînt sturionii şi de ce li se acordă atîta atenție?

Sturionii sînt un grup de specii de pești extrem de vechi. Pe Terra există azi doar în mările şi fluviile din emisfera nordică. Paleontologii au descoperit fosile, cu forma şi structura aproape identică cu a sturionilor de azi, în straturi geologice vechi de cca. 200 de milioane de ani. Cum de au putut fi atît de siguri că e vorba despre aceleași animale? Pentru că sturionii sînt pești cartilaginoși. (Din aceeași grupare fac parte şi rechinii, pisicile de mare şi alte specii de pești care au supraviețuit pînă azi.) Deși nu au schelet osos, sturionii au corpul protejat de cinci rînduri de scuturi osoase, iar asemenea scuturi osoase s-au păstrat, ca fosile, în straturile geologice. De ce au nevoie de scuturi osoase cînd ei trăiesc în apă? Pentru că în cea mai importantă etapă a vieții lor, cînd trebuie să se reproducă, majoritatea celor 27 de specii de sturioni călătoresc din mări sau oceane pentru a-şi depune icrele în fluviile unde s-au născut. Toți sturionii sînt specii de pești de apă dulce care s-au adaptat la mări și oceane. Această adaptare s-a produs în ultimii 200 de milioane de ani, odată cu scăderea nivelului oceanului planetar, formarea continentelor și a mărilor interioare.

Pentru ca stadiile timpurii de viață (icre fecundate, embrioni liberi şi larve) să supraviețuiască, sturionii s-au adaptat să depună icrele în locuri cu fund pietros, unde au nevoie de cele două rînduri de scuturi osoase de pe burtă pentru a se proteja. Mai mult, în călătoria lor către locurile de reproducere din fluvii, sturionii întreprind unele dintre cele mai lungi migrații. Uneori sînt nevoiți să treacă prin cataracte, cum erau cele din defileul Porțile de Fier de pe Dunăre. Or, pentru a trece de asemenea cataracte pline de stînci, unde apa fluviului curge cu viteze foarte mari, sturionii şi-au dezvoltat un incredibil sistem de ancorare. Deși sînt pești cartilaginoși, primele radii sau raze din înotătoarele de la piept sînt din os, iar articulația care le susține de corp are particularitatea că, odată răsfirate, radiile nu mai pot fi îndoite în față, iar peștele se fixează cu ele printre pietrele de pe fund. Așa se poate odihni pentru a continua să se „cațere“ pe stîncile peste care apa curge vertiginos. Este un fel de „alpinism subacvatic“.

Pentru că sînt pești care trăiesc la toate vîrstele doar pe fundul apei şi preferă totdeauna apele adînci, sturionii au dezvoltat în abdomen o vezică înotătoare care comunică cu esofagul printr-un tub (ductus pneumaticus). La fel ca un submarin – sau mai degrabă submarinul la fel ca sturionii –, ei elimină aer şi se scufundă la mari adîncimi fără prea mare efort. Din motive care țin de strategia lor de supraviețuire – şi după 200 de milioane de ani putem spune că sînt maeștri ai supraviețuirii –, sturionii nu ies aproape niciodată la suprafața apei. Poți să trăieşti o viaţă întreagă la malul Dunării fără să vezi vreodată sturioni, care nu pot fi prinși cu undița. Excepție face o singură specie din Dunăre, cega, care trăiește, se reproduce şi se hrănește toată viața în apă dulce, fără să migreze în mare. Cega poate fi prinsă pescuind la fundul apei cu momeală vie (efemeridele), iar pescarii amatori de pe Prut, Tisa, Mura, Drava, Sava sau Mureșul inferior știu asta de mult timp.

15578809066 jpg jpeg

Doar patru specii

De ce, cînd şi unde migrează sturionii? La aproape toate speciile de pești, o parte importantă din icrele fecundate depuse de femele sînt consumate de alte specii de pești. Unele specii își îngroapă sau își păzesc icrele pînă la eclozare. Așa fac, spre exemplu, somonii din America de Nord sau Orientul Îndepărtat şi somnii din Dunăre. Sturionii au dezvoltat o strategie integrată de supraviețuire a stadiilor timpurii de viață: ei depun icrele pe fundul pietros pentru a se lipi de pietre şi a nu fi purtate de ape sau prădate de guvizi. După eclozare, embrionii liberi ai sturionilor au strategii de supraviețuire diferite. În Dunăre, cei de morun se ascund în crevase, unde așteaptă să li se formeze înotătoarele, tubul digestiv şi vezica înotătoare, pentru a putea înota suficient de bine şi a scăpa de guvizi. Cei de păstrugă şi de nisetru se ridică în curentul apei imediat după eclozare și se răspîndesc în fluviu. Strategia lor este de tipul „scapă cine poate“.

Care sînt speciile din Dunăre şi de pe coasta românească a Marii Negre? Istoric, am avut șase specii. Morunul, nisetrul, șipul şi păstruga erau aşa-numitele specii migratoare anadrome. Înainte de construcția primului baraj de la Porțile de Fier (1974), migrau pentru reproducere pînă în Ungaria și Slovacia, uneori chiar pînă la Viena. Din cauza folosirii capcanelor cu garduri din bîrne, numărul celor care ajungeau atît de departe s a redus enorm înainte de anul 1900. (Vezi gravura care arată o asemenea capcană din bîrne instalată la Tufești, în amonte de Brăila.) Cega și viza însă rămîneau în Dunăre toată viața, deși migrau pentru reproducere și pentru hrănire. Azi mai trăiesc în Dunăre doar patru specii: morunul, nisetrul, păstruga şi cega.

De ce era și este nevoie de migrații? Puii de sturioni au nevoie să găsească zone cu fund nisipos mîlos unde trăiesc viermi, crustacee și larve de insecte. La vîrsta de o lună, puii de morun încep să se hrănească în Dunăre cu larve şi cu puii altor specii de pești, fiind singurii sturioni de la noi cu gura foarte mare care ajung în Marea Neagră să vîneze, precum rechinii, bancurile de scrumbii, stavrizi şi hamsii. Puii de morun își formează destul de repede o adevărată „armură“ de scuturi osoase, avînd vîrfurile din mijloc fosforescente şi extrem de tăioase. (Vezi puii de morun şi de păstrugă capturați la la Stația de Monitorizare a Peștilor Migratori de la Isaccea.)

Iată de ce sturionii sînt o specie-fanion. Cît despre starea lor actuală, de ce sînt o specie periclitată critic, poate într-un articol viitor. 

Radu Suciu este cercetător ştiinţific, fondator şi conducător al Grupului de Cercetare a Sturionilor din cadrul Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare a Deltei Dunării din Tulcea (www.ddni.ro, rosturgeons.wordpress.com).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.