Slănină unsă cu miere

Dumitru CRUDU
Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Slănină unsă cu miere jpeg

În căminul numărul 5 de pe strada Memorandumului, în care am rămas singur, am mai rămas și fără bani, și fără cafea, și fără țigări, și fără mîncare. Că nu am nimic, nu am realizat din prima zi și dintr-odată, ci cîteva zile mai tîrziu și treptat. Dacă ar fi fost după mine, aș fi plecat cît ai bate dintr-un picior acasă, la ai mei, la Flutura, dar nu aveam bani pentru asta, buzunarele îmi erau dezumflate și nu mai voiam să risc să urc în tren fără nici o lețcaie la mine. Mai riscasem și alte dăți și, cu două excepții, rezultatele au fost foarte triste: am fost dat jos din tren în niște halte necunoscute, pe unde următorul tren mai trecea doar a doua zi și de unde nici nu mă puteam întoarce și nici nu puteam pleca mai departe. Ei bine, în ziua aia cînd am rămas în camera numărul 34, din fundul coridorului, de lîngă baie, și nu am plecat la fel ca toată lumea acasă pentru că nu aveam cu ce, încă nu mi era foame. Iar mie cînd nu-mi e foame nici nu mă gîndesc la mîncare, la ce bun să mă gîndesc ce o să mănînc diseară sau a doua zi, dacă în clipele alea nu mi-e foame, pur și simplu de ce să-mi pierd timpul cu fleacuri, mai bine iau o carte și citesc. Mie cînd nu mi-e foame, de regulă, citesc. Ce mai, citeam și atunci. Iar cînd nu citeam, jubilam. Traversam etajele pustii și chiuiam. Eram stăpîn peste toate acele etaje, eram rege pe coridoarele alea goale, tot căminul ăla era la degetul meu mic.

Foame mi s-a făcut într-o zi cînd am ieșit în oraș și o ceată de colindători m-a depășit. Unul dintre ei mușca dintr-un colac. Mesteca atît de lacom, cu atîta poftă, firimituri i se desprindeau din gură și cădeau în urma lui, și eu privindu-l din profil am început să salivez și să înghit în sec. Abia atunci și eu am simțit că mi-e foame și am realizat că de vreo două sau trei zile nu mai pusesem nimic în gură. Privindu-l, am simțit că mi-e foame. Și cu cît îl priveam mai mult, cu atît mi se făcea o foame și mai mare. Am fugit de acolo. Am fugit în sus pe Mureșenilor, numai ca să nu-l văd cum rupe cu dinții din colacul ăla și îl înghite nesățios. Ca să uit că nu mai mîncasem de cîteva zile, am luat-o la fugă, lă-sîndu-i pe colindători în urma mea. Cîțiva bărbați turtiți blocau trecerea. Hăhăiau veseli și nu le păsa de nimic. I-am înconjurat. În ferestre ardeau ghirlande de lumini. Brazii clipeau din becuri la balcoane. O petardă a explodat chiar la picioarele mele și m-a făcut să-mi amintesc din nou că mi-e foame. Toată lumea care cobora în jos pe Mureșenilor era veselă și fericită. Unii intrau în baruri și cafenele să petreacă. De fapt, atunci cînd am rămas în Brașov, am sperat din tot sufletul că voi da peste vreun coleg de facultate sau de universitate, sau peste vreun cunoscut sau vreun prieten de la cenaclul „Interval“ și mă voi scoate într-un fel sau altul. Dar în cîte cafenele și baruri am intrat, nu am întîlnit nici un amic. Doar tipi necunoscuți și toți voioși. L-am căutat pe Marius Ianuș în Steagu și nimeni nu mi-a deschis. Întunecate erau și ferestrele lui Ciprian Șiulea. Nu mi-au deschis ușa nici Doina Ioanid sau Mihai Ignat. Iar telefonul lui Mircea Doreanu suna mereu ocupat. Lui Crăciun și Mușina însă nu am îndrăznit să le bat în ușă.

Urcam pe Mureșenilor în sus și încercam să nu mă uit la vitrinele luminoase ale cafenelelor în spatele cărora oamenii stăteau la mese fericiți. Totuși, nu am rezistat și ochii mi-au alunecat în dreapta mea și atunci am văzut cum o tipă îi băga în gură unui tip o prăjitură și iar am luat-o la fugă.

Orașul care petrecea mă strivea în picioare și mă făcea să mă simt ca un vierme. Avansam, cu capul în pămînt, sperînd să găsesc pe trotuar vreo bancnotă pierdută de cineva, dar nu am găsit nimic. Treceam prin fața maternității. Nici țigări nu aveam, dar cît aș fi dat ca, în acele clipe, în care treceam prin fața maternității, să fumez o țigară. Să fumez ca să uit de foame. Am intrat într-o librărie și am răsfoit cîteva cărți, dar cînd am ieșit afară iar mi s-a făcut foame. Un tînăr a apărut de după colț înfulecînd un buterbrod. Am luat-o la goană și nu m am oprit din alergat decît atunci cînd am deschis ușa camerei mele din cămin. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă reped la frigider. La frigiderul care nu era al meu și pe care nu îl deschisesem niciodată pînă atunci. În afara unui borcan cu miere de albine și a unei hălci de slănină, nu mai era nimic altceva în el.

Am tăiat o bucățică subțire, ca Laurențiu să nu observe cînd se va întoarce, și am pus-o în gură. Era prea sărată. Și atunci mi-a venit o idee. Am scos o lingură de miere și am întins-o pe o altă felie de slănină. Cu toate că mîinile îmi tremurau, am uns-o bine.

Afară explodau petarde și cerul era luminat de focuri de artificii. Totuși, am reușit să bag în gură felia aia de slănină unsă cu miere de albine. Era ora douăsprezece. Intram într-un nou an. Felia aia de slănină unsă cu miere de albine era atît de gustoasă! 

Dumitru Crudu este scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.