Și au trăit fericiți… pînă cînd?

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Și au trăit fericiți… pînă cînd? jpeg

„Nu văd rostul căsătoriei dacă nu-mi doresc copii“, mi‑a spus un prieten acum cîțiva ani. De atunci, la fel cum se întîmplă de cîteva decenii, numărul de căsătorii a scăzut încet, dar netulburat, în tandem cu creșterea numărului de divorțuri.

În UE s-au înregistrat, în 2016, 2,2 milioane de căsătorii și aproape un milion de divorțuri, conform Eurostat. În România, raportul era cam de un divorț la patru căsătorii. Americanii au făcut un calcul mai poetic: în timp ce un cuplu își recită jurămintele de cununie, alte nouă le rup în bucăți. Pe primul loc între motivele de divorț de peste Ocean nu este infidelitatea, cum s-ar putea crede, ci lipsa înțelegerii între cei doi.

Și, atunci, ne mai căsătorim sau nu? Milenialii sau Generația Y, adică cei născuți după 1980 și pînă în pragul acestui mileniu, vin să tulbure puțin generalizarea „una din două căsnicii se termină cu un divorț“. Motivele sînt mai multe: nu se grăbesc în a face o alegere, vîrsta la care își leagă destinele a crescut și ea, preferă să aibă o stabilitate financiară înainte de căsătorie și sînt mai selectivi în găsirea persoanei potrivite, astfel că pasul în doi, cînd se produce, este ceva mai ferm. „Dacă te temi de singurătate, nu te căsători“, scria Cehov, iar, în ultima vreme, cu social media și alte metode moderne de umplere a timpului, reușim de minune să anihilăm sentimentul de singurătate fără a ne mai gîndi la prezența fizică a cuiva.

Oamenii aleg, mai degrabă, să trăiască împreună în ceea ce Facebook cataloghează drept „parteneriat domestic“. Dacă nu merge, se despart mai ușor, fără avocați sau pensie alimentară. Procentul celor care coabitează fără același nume pe ușă a atins valori ce ar fi părut de neconceput acum cîteva decenii (în SUA, el a crescut cu aproape 30% din 2007, conform datelor de la Pew Research Center). Relațiile au ajuns precum bunurile de larg consum, a căror varietate de pe rafturi te năucește în așa măsură încît nu mai știi ce să alegi. Uneori sînt mai multe, diferite, în paralel, alteori sînt înlocuite înainte de a se consuma pînă la capăt, în alte cazuri nici nu se mai depune efortul minim pentru a le repara.

Restaurantele rezervate cu ani înainte, cununiile civile programate la un sfert de oră, pachetele turistice pentru luna de miere și meseria de fotograf de nunți din ce în ce mai căutată ne dovedesc că oamenii încă mai semnează, cu speranța că vor trăi „fericiți, pînă la adînci bătrîneți“. Motivul principal este unul pentru care nu e nevoie de statistici și monitorizări anuale, este suficient să te gîndești la toate cuplurile pe care le cunoști: acela că ele, femeile, își doresc foarte mult căsătoria.

Au trecut secole de cînd singurul mod în care o femeie putea supraviețui era găsirea unui soț. 100 de ani de cînd femeile votează și, practic, nu le oprește nimeni să-și aleagă orice meserie vor. Nu mai trebuie să semneze cu pseudonim bărbătesc un text într-o gazetă, nici să poarte rochii sau părul lung. Visul lor de a se căsători pare a rămîne singurul care sfidează trecerea timpului, rîde în nas emancipării și egalității între sexe și alimentează imaginarul cu povești cu prinți și rochii obligatoriu de un alb imaculat.

Am încercat se aflu ce este în spatele acestui deziderat și le-am tot întrebat asta, pînă cînd răspunsurile lor au început să se repete. Dorința de a fi mame ar fi primul motiv și chiar dacă, biologic, ea s-ar putea împlini relativ ușor, pentru copii încă mai este de preferat, în societatea actuală, să apară și să se formeze alături de părinți căsătoriți. Vor să le fie lor mai ușor, să nu aibă mereu ca termen de comparație familiile altor copii sau răspunsuri pregătite pentru gura lumii, la fiecare pas.

În vremuri în care profesiile nu mai au gen, dorința de a avea o situație materială mai bună nu încearcă întotdeauna să-și găsească rezolvarea prin alegerea unei meserii mai bănoase. „Sînt lucruri pe care nu mi le pot permite de una singură“, zic multe femei. „Acea bucată de hîrtie semnată este pentru mine o garanție că nu îl voi vedea cu alta de mînă pe stradă“, am mai auzit. „Căsătoria mea i-ar face fericiți pe părinții mei, pentru mine nu e chiar atît de important, dar ei ar fi mai liniștiți să știe că nu sînt singură și, dacă le pot face această bucurie, de ce nu?“ „Profesional, lucrurile s-au aranjat foarte bine pentru mine, cei dragi sînt sănătoși, am atins multe obiective visate pentru care am muncit din greu și sînt, în sfîrșit, fericită. Mă căsătoresc ca să certific cumva această fericire. S-o fac completă.“

Basmele cu prinți și rochii de un alb desăvîrșit nu spun niciodată cum se ajunge cu fericirea pînă la adînci bătrîneți. O alegere posibil cîștigătoare ar fi să fii deja fericit, de unul singur. Iar căsătoria să vină doar pentru a rotunji, pe ici, pe colo, această fericire și pentru a o face completă.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.