Scrieţi. Corectăm noi

Radu VASILE
Publicat în Dilema Veche nr. 721 din 14-20 decembrie 2017
Scrieţi  Corectăm noi jpeg

„Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie.“ – I.L. Caragiale 

Pentru mine, corectura de text înseamnă meserie și pasiune. Da, sînt unul dintre acei fericiți care trăiesc făcînd ce se pricep și iubesc să facă.

Plecînd de la ideea că toate textele scrise trebuie văzute de un ochi străin, de preferat vulturesc, dar obligatoriu bun cunoscător al limbii române, am început din 2014 să iau corectura din edituri și redacții, unde își face veacul de cînd lumea, și să o duc acolo unde, dacă există, nu este printre principalele griji ale autorilor: în textele pe care le citim pe panourile publicitare, în reclamele de la televizor, în newsletter-ele pe care le primim pe e-mail, în comunicatele de presă, pe site-uri, în textele create de departamentele de comunicare din companii și așa mai departe.

Desigur, este perfect onorabil, unanim acceptat și, pînă la urmă, normal ca textele publicate de edituri să se bucure de atenția unui corector profesionist (în acest moment, în redacțiile de presă corectorul pare o prezență excentrică). Însă în fața ochilor cititorilor de tot felul ajung și o mulțime de alte texte, iar eu găsesc la fel de onorabil ca acestea să fie scrise, și ele, într-o limbă română corectă. Cel care apreciază o carte corectată bine găsește supărătoare aranjarea aleatorie a virgulelor în reclama la o bere cunoscută ori citirea lui „sandviș“, un cuvînt neacceptat de dicționarele oficiale actuale, în toate meniurile unui fast-food celebru. Iar, de cealaltă parte, cititorul mai neglijent va rata noi ocazii să vadă cum se scrie, cum se zice…

Profit de ocazia de a apărea pe această pagină pentru a-mi face hatîrul de a scrie cu „î“ în mijlocul cuvintelor, contrar normelor din dicționarele actuale abia amintite. Cunoscînd și prețuind nevoia de a încălca o regulă cu care nu ești întru totul de acord, în munca de zi cu zi las loc pentru opțiunile personale ale autorilor textelor pe care le corectez. Însă dacă nu apare nici o (sic!) dorință de acest fel, atunci corectura pe care o fac este ghidată de normele în vigoare.

Trecut prin edituri mai mici și mai mari, am văzut întotdeauna munca unui corector ca fiind mai mult decît așezarea tuturor semnelor la locul lor: virgule și virgulițe, căciulițe, cratime și așa mai departe. În același timp, am considerat că redactorul ar trebui să nu intre în text atît de mult încît să-l transforme după chipul și asemănarea lui, ca și cum l-ar fi scris el. Munca mea și corectura pe care o propovăduiesc se poziționează undeva la mijloc, plecînd de la corectarea așa-numitelor greșeli de tipar, a punctuației etc. și mergînd pînă la atenționarea asupra – sau, dacă relația cu autorul și situația permit, modificarea – exprimărilor improprii, inconsecvențelor, inadvertențelor și altor dușmani ai unei scrieri curate, trecînd, desigur, prin corectarea dezacordurilor de toate felurile și a formelor greșite ale cuvintelor. Consider că misiunea redacto-corectorului nu este aceea de a face un text bun dintr-un text prost, ci, ideal, de a face un text perfect dintr-unul bun. Însă, ca în orice meserie, se lucrează cu materialul clientului.

Textele care nu ne plac, care nu ni se par demne de a fi publicate sau despre care credem că ar fi trebuit să fie scrise mai bine ori deloc sînt, esențialmente, creația cuiva. La limită, textul îl reprezintă pe autor în acel moment al existenței lui, este proiecția propriei persoane. Să rescrii acel text, ori cel puțin să reformulezi bucăți din el atunci cînd nu ți-o cere explicit însuși autorul, mi se pare o flagrantă lipsă de respect pentru cel care l-a scris. Textele scrise cu mai puțin har vor avea după corectură cel puțin virtutea de a nu conține greșeli gramaticale. Și apoi, orice pîine își găsește o gură s-o mănînce, indiferent că unii mănîncă doar pîine albă cu cartofi, alții, doar integrală cu semințe, iar alții, doar sărățele.

De ce cred că orice text ce urmează să ajungă în fața ochilor unui public se cere trecut prin mîna unui corector, chiar și atunci cînd autorul este un expert al limbii române? Pentru că travaliul creației scade inevitabil atenția asupra celor mai mici detalii ale formei textului, resursele autorului fiind implicate în exprimarea ideilor. Recitirea textului nu este întotdeauna o rezolvare pentru problemele de corectură, așa cum nu reușim să observăm mereu defectele propriului copil.

Pasiunea mea pentru corectură și talentul pe care fără falsă modestie îl recunosc au dat naștere, în 2014, firmei de corectură Anonimov. De ce Anonimov? Pentru că cea mai mare parte a muncii noastre are loc în umbra cortinei. De ce nu, poate, Anonimescu? Am primit întîiași dată această întrebare în urmă cu ceva timp, dar încă nu am un răspuns mai bun decît acela că îmi place mai mult cum sună Anonimov.

Ca notă către redacție, rog să nu omită să treacă acest text pe la Departamentul Corectură – cum spuneam, se poate în­tîmpla ca și cei mai buni cunoscători ai limbii române să greșească atunci cînd scriu.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.