Saul Steinberg şi bucuria desenului

Vlad NICULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 575 din 19-25 februarie 2015
Saul Steinberg şi bucuria desenului jpeg

„Caricatura este o tradiţie care şi-a păstrat modernitatea tocmai datorită lipsei sale de respectabilitate.“ – Saul Steinberg (Rîmnicu Sărat, 1914 – New York, 1999)  

Nu-mi aduc aminte cînd am văzut primul desen făcut de Steinberg, dar nu m-ar mira să-l fi descoperit în minunata Antologie a inocenţei editată de Iordan Chimet în anii ’70.

„Desenul trebuie să fie în stare să vorbească fără a se folosi de o bulă explicativă sau orice altceva. Trebuie să-ţi sară-n ochi cu claritate. Am învăţat asta de la Steinberg. Steinberg a fost pentru mine o experienţă intelectuală – putea construi un gînd din doar cîteva linii“ – spune Tomi Ungerer, în dialog cu Sarah Cowan în The Paris Review, 30 ianuarie 2015, interviu prilejuit de prima sa retrospectivă în SUA, „All in One“ – The Drawing Center, New York, 16 ianuarie – 22 martie 2015.

Această claritate şi eleganţă a liniei ce se transformă-n gînd sub ochii tăi m-a făcut să pătrund vrăjit în lumea lui Steinberg, aşa cum probabil s-a întîmplat cu foarte mulţi dintre oamenii care pentru 75 cenţi au cumpărat în dimineaţa zilei de 29 martie 1976 un exemplar al revistei The New Yorker şi-au văzut ceea ce avea să devină un emblematic Steinberg. Pe copertă se afla de-acum celebrul desen „View Of The World from 9th Avenue“.

Traseul acestui om născut în 1914 în România e fascinant: Saul Steinberg frecventează pentru un an cursurile facultăţii de Filozofie din Bucureşti, după care se înscrie la Politehnica din Milano, termină secţia de Arhitectură în 1940 şi începe în paralel, încă din 1936, colaborarea cu jurnalul satiric Bertoldo, pentru care face peste două sute de desene. Legile antisemite instaurate de Mussolini în 1938 îl obligă să părăsească ţara. În 1942 ajunge în SUA, după un an petrecut în Santo Domingo în aşteptarea vizei. În 1944 se căsătoreşte cu Hedda Sterne, iar în 1946 are primul mare succes alături de alţi artişti, printre care Arshile Gorky sau Isamu Noguchi, cu expoziţia „14 Americani“ la Muzeul de Artă Modernă din New York. Primele desene îi apar în The New Yorker începînd cu 1941 şi continuă să-i apară şi azi.

Steinberg arată în descrierile colegilor desenatori de la TNY aşa cum arată şi-n fotografii: nici un zîmbet (nici măcar măştile purtate în celebrele fotografii ale lui Inge Morath nu zîmbesc), dar scrutînd atent lumea care-l înconjoară, mereu curios ca un copil. Un om care poate desena orice. Un fel de magician. Un fin observator, o inteligenţă sclipitoare. Nu numai colegii i-au recunoscut-o, dar şi cei ce i-au devenit mai apoi prieteni: Nabokov, Cartier-Bresson, Saul Bellow, Walker Evans, Vonnegut, Gaddis.

Poetul Charles Simic pomeneşte în prefaţa catalogului apărut în 2007 şi semnat de Joel Smith, „Saul Steinberg: Illuminations“ – catalog ce a însoţit expoziţia itinerantă organizată de Smithsonian American Art Museum, Washington –, de „umorul său negru de o subtilitate aparte, cu rădăcini în Bazarul Balcanic al României natale“. Cum se face atunci că, în ciuda recunoaşterii importanţei contribuţiei sale la arta secolului al XX-lea, multe dintre istoriile acesteia nu-l includ încă?

Într-un articol din Washington Post, prilejuit de expoziţia din 2007, Paul Richard sugerează un posibil răspuns: „Nu ştiu unde să-l aşeze. Dimensiunea pe care o prefera era cea a paginii. Operele lui puteau fi văzute pentru preţul unui New Yorker. Nu urmăreau circuitul obişnuit al galeriilor de artă şi al caselor de licitaţie. Şi încă ceva: artei mari i se cere transcendenţă. Caricaturile sînt percepute ca vulgare.“

Steinberg însuşi – de altfel, un mare admirator al lui Robert Crumb – lămureşte cumva lucrurile: „Dezvoltarea mea a început de jos, de la caricatură. Am învăţat muncind, am reuşit să ies din nişte fundături ale vulgarităţii desenului umoristico-satiric şi din banalităţile artei comerciale păstrînd totuşi ceva din elementul acela al mediocrităţii – era cît pe-aci să zic al vulgarităţii – la care n-am vrut să renunţ, din moment ce-l consider ceva necesar; exact ca bărbatul care urcă o treaptă pe scara socială, dar nu vrea să-şi părăsească soţia şi vechii prieteni.“

Printre cele ce contribuie astăzi la o mai bună înţelegere a personajului Saul Steinberg şi a operei sale sînt apariţii precum biografia semnată de Deirdre Bair (Nan A. Talese, Doubleday 2012), expoziţii de tipul celei organizate la centenar de Pace Gallery, New York şi mai ales fundaţia ce-i poartă numele (www.saulsteinbergfoundation.org/) şi-al cărei principal scop stabilit testamentar este tocmai acesta, de a transmite generaţiilor ce vin moştenirea artistică a acestui creator atît de risipitor în a distribui bucurie pentru ochi şi minte. „Zgîrcenia“ – îi mărturiseşte într-un interviu lui Aldo Buzzi, vorbindu-i despre arta şi metoda sa – „e cea care ne trage înapoi.“  

Vlad Niculescu este director general al Librăriei engleze Anthony Frost (www.anthonyfrost.ro). Îl găsiţi, aproape întotdeauna, la librărie. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.