Satorașul, o lume ajurată

Publicat în Dilema Veche nr. 748 din 21-27 iunie 2018
Satorașul, o lume ajurată jpeg

Oricît ar părea de ciudat, pensionarea înseamnă început de viață nouă, pentru care ești sau nu pregătit, dar care oricum, în mod paradoxal, îți deschide în mod necesar alte orizonturi. În cazul meu, pregătirile au fost timpurii, de lungă durată, excesive și nerealiste. Am cumpărat un război de țesut, dar nu m-am învrednicit să învăț să-l folosesc. Am achiziționat o găleată de lut de oale, cît pe ce să îmi cumpăr și o roată, dar noroc că m-am decis doar la modelaj; oricum, lutul s-a pietrificat între timp. Am adunat fire de tricotat, deșirate din pulovere și jachete vechi, dar dețin și astăzi vreo trei începuturi de vestă-fular-puloveraș, care așteaptă vremuri mai creative. În nerăbdarea mea de a deveni bunică, am început să învăț limba strămoșilor materni, respectiv greaca, în dorința de a folosi o limbă secretă cu nepoții mei. Aceștia însă nu s-au ivit pînă acum.

În schimb, pensionară deja de cîțiva ani, am rămas legată de munca de muzeu, de proiecte de expunere sau de noi tehnologii vizuale. Privind înapoi la visurile mele pentru bătrînețe, constat cu amuzament că le concepeam ca pe o întoarcere în timpul istoric, spre ocupațiile tradiționale ale țărăncilor din vechime. Și, mai ales, către un timp plin de răgazuri. Ca o încununare subconștientă a acestui demers, vizam și întoarcerea spre calendarul vechi, împărțit în doar două anotimpuri, cel cald, al activităților fizice, și cel rece, al șezutului gînditor pe cuptor. În acest scop, chiar am găsit la țară o căsuță veche cocoțată pe o culme de deal, pe care am „modernizat-o“, adăugîndu-i o baie de 2 mp și un spațiu pentru împreună-gătit-vorbit-citit-jucat, în vechea magazie. Și dacă toate celelalte proiecte pentru vremea pensiei au rămas în stadiul de intenție, balansul între iarnă și vară funcționează: la gura sobei în București continuu să învăț greaca, iar în curtea casei țărănești culeg fructe și fierb dulcețuri. Așadar, satul și orașul, mai precis cătunul și metropola se însailă pe firul vremii, cu o coerență pe care numai alternanța ritmică a contrastelor o poate conferi.

● Dacă primesc diminețile cîte o vizită scurtă de la o vecină, cînd îi ofer o cafea, mi se răspunde diferit: da, mulțumesc, chiar dacă am mai băut una de dimineață, fără zahăr, te rog. Sau, dincolo, mi se spune: mulțumesc, doar că nu știu ce cafea aveți, eu nu beau decît din cea verde de la… (nu facem promovare).

● Mă îmbrac de obicei în haine pe care le iubesc și care îmi dau o stare de bine, fără să mă preocupe moda. Într-un loc mi se spune: ce rochie frumoasă, imprimeul ăsta seamănă cu fînul înflorit. Dacă sînt la celălalt acasă, aud: am avut și eu o rochie ca asta, dar am dat-o, că nu se mai purta…

● Mă întîlnesc pe drum cu o vecină, tocmai se întoarce de la coafor, că dacă acum se umblă fără basma, trebuie să se aranjeze măcar o dată pe lună. Și mie tocmai mi s-a atras atenția politicos, la biserica de lîngă casă, că trebuie să îmi acopăr părul cu ceva, orice, fie pălărie, fie un șal.

● Scot salteaua la aerisit și o bat puțin, să mai afînez lîna. O am de la mama și e grozavă, nici tare, nici moale, călduroasă iarna și răcoroasă vara. Peste gard, o vecină mă salută și mă întreabă aproape rîzînd: mai aveți încă saltea de lînă? Noi am luat de la…, că nu face acarieni. S-o întreb ce sînt ăia?

● Nu am considerat niciodată vacanța completă dacă nu am ajuns și la mare, îndeobște la 2 Mai, măcar cîteva zile. În jurul casei mele, aud vorbindu-se acum despre Padova, despre Roma, ba chiar și despre Paris. Ei, nu e așa scump, că mergem la rude.

● Uit să iau la mine cartea pe care urmează să o citesc la iarbă verde, dar parcă mi-e urît să mă întorc din drum. Aduce ghinion. Vecinul zice: aoleu, măi doamnă, doar nu sînteți superstițioasă? Astea sînt prostii moștenite din bătrîni.

● Îmi plac casele cu fațade albe, peste care vibrează umbrele frunzelor la fiecare adiere de vînt. Văruiesc în fiecare an. Vecina din capul drumului zice: mai bine dați cu lavabilă, noi dăm cu asta și pe pomi. În cealaltă casă, trebuie împrospătați puțin pereții interiori. Șeful de echipă mă întreabă: dăm cu valabilă sau vreți tapet?

Trăiesc, cum spuneam, în două zări diferite, una obsedată de modernizare, cealaltă de multe ori în căutare de confirmarea experienței (re)trăite. De aceea, una e mai dezorientată și mai nesigură de sine, cealaltă are rădăcinile mai adînc înfipte în moștenirile trecutului. Amîndouă sînt firești, dar la fel de pline de surprize. De aceea, s-ar putea ca, dacă v-aș întreba care-i care sau care-i de unde dintre istoriile de mai sus, s-ar putea să greșiți. Așa, pentru exemplificare, vă șoptesc că „valabila“ aparține metropolei. 

Ioana Popescu este etnolog.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.