Să ungem colțurile școlii cu slănină. Sau nu

Monica HALASZI
Publicat în Dilema Veche nr. 855 din 27 august - 2 septembrie 2020
Să ungem colțurile școlii cu slănină  Sau nu jpeg

În copilărie, bunicii mă întrebau după cîteva luni de la începerea școlii, atunci cînd începeau să tragă mai mult de mine ca să mă ridic din pat, dacă nu aș vrea să ungem școala cu slănină pe la colțuri ca s-o mănînce cîinii. Zîmbeam. Temerea mea era că slănina nu ne va ajunge pentru cît de mare era clădirea școlii celei noi, „dintre uliți”, situată la vreo doi kilometri de casa în care locuiam. A nu se înțelege că nu-mi plăcea școala, din contra, tocmai de aceea am ales să devin profesoară, dar este ceva în orice elev, oricît de bun ar fi la învățătură, care îl face să-și dorească să mai rămînă cîte o zi acasă. Bine, și profesorilor le-ar prinde bine, din cînd în cînd, cîte o așa zisă zi sabatică, trebuie să recunosc.

Pe 11 martie 2020, cînd s-a anunțat suspendarea cursurilor școlare, mi-am amintit de întrebarea bunicilor și mi-am spus, zîmbind amar de această dată, că un virus microscopic a salvat toată producția de slănină din lume, amenințînd însă de-adevăratelea sistemul educațional. Pentru a alunga cîinii imaginari care puneau în pericol anul școlar, soluția cea mai la îndemînă – și singura, cred – a fost școala online, în care elevi reali ar fi trebuit să se constituie în clase virtuale, în care profesori, la fel de reali, ar fi trebuit să folosească tablele virtuale și în care toți, de la mic la mare, ar fi trebuit să utilizeze aplicații educaționale pentru a continua instruirea și învățarea.

Școala online a fost (că de n-ar fi, nu s-ar povesti). Am folosit verbul a fi cu valoarea lui predicativă și nu știu dacă trebuie conjugat încă la trecut. Pentru valoarea copulativă, am nevoie de cîteva nume predicative care să încarce cu sens lexical predicatul nominal. Aș putea spune că școala online a fost provocatoare, o soluție de criză, dar energofagă, atît pentru profesori, cît și pentru elevi, fiindcă nici unii, nici ceilalți nu erau pregătiți pentru o asemenea mutație într-un timp atît de scurt. Nu aș spune că a fost dezastruoasă, așa cum s-a tot afirmat, fiindcă ar însemna să consider că a fost producătoare de nenorociri. Sigur, nu a fost mereu eficientă sau nu peste tot, nu a reușit să dezvolte mereu competențe, dar, evident, a obligat la schimbare. Dar nu, nu aș folosi niciodată adjectivul „dezastruos” în vecinătatea ei.

Din categoria celor care au fost supuși schimbării fac parte profesorii, obligați nu numai să se adapteze, ci mai ales să se autoevalueze, să-și recunoască limitele sau să-și descopere capacitatea de a trece la un alt nivel. A fost pentru mulți un examen al gîndirii laterale, o probă de rezistență la efort și un bun prilej pentru a căuta soluții și a lua decizii.

Mircea este profesor de matematică. Unul dintre cei foarte buni. Are 67 de ani și s-a pensionat în 2018, dar a mai primit ore, fiindcă, nu se știe de ce, nu prea se înghesuie profesorii de matematică la școală în care a predat peste 40 de ani. Suspendarea cursurilor l-a prins cu trei clase de a XII-a, profil real. Competențe digitale, nici măcar de bază. Și totuși, a găsit o soluție pentru ca elevii să nu aibă de pierdut foarte mult din cauza limitelor sale. A apelat la un profesor de informatică și l-a rugat să-l ajute, contra cost, firește. Scria de mînă partea de teorie și conținutul problemelor și al exercițiilor, le trimitea prin WhatsApp colegului său, iar acesta le încărca în Google Classroom. Elevii nu au aflat de eforturile depuse de profesorul lor. Rezolvau problemele și primeau feedback și sugestii de abordare, sfaturi și încurajări. Deși ar mai fi putut preda încă un an, Mircea a decis să renunțe.

Ioana este profesoară de educație plastică. Are 30 de ani, competențe digitale avansate și îi place enorm să lucreze cu copiii. Suspendarea cursurilor a făcut-o să se simtă neputincioasă. Conform planificării anuale, trebuia să le dezvolte elevilor din clasa a VII-a, de la școala din mediul rural a cărei titulară este, competența de „valorificare a valențelor expresive ale limbajului plastic în studiul după natură, prin realizarea unei compoziții plecînd de la realitatea obiectivă, folosind contrastul extrem al scării valorice, în tehnica creion sau tuș”. Pentru aceasta, trebuia să fie în clasă, alături de ei, să-i îndrume. Din păcate, doar cu o parte dintre elevi a putut să se întîlnească în videoconferințe (dar orele de desen nu mai aveau eficiență), ceilalți avînd probleme fie legate de conexiunea la Internet, fie, fiind mai mulți frați, nu puteau folosi laptop-ul familiei în același timp. Nu îi este foarte clar cum va face față din toamnă provocărilor, dar știe că va reuși.

Florina este profesoară de limba și literatura română, are 49 de ani și a participat, conform documentelor din dosarul personal, la cîteva programe de formare care conțin în titulatură „TIC în educație”, „competențe digitale”, „integrarea noilor tehnologii în procesul de învățămînt”,  care i-au adus vreo 50 de credite transferabile. În realitate, are competențe digitale de nivel mediu. Atunci cînd directorul școlii i-a propus, ca urmare a expertizei pe care se presupune că o dobîndise urmînd aceste programe, să-și consilieze colegii de catedră, s-a eschivat. Cu elevii a lucrat mai puțin, a preferat să le trimită fotografii ale unor pagini din auxiliare didactice, cerîndu-le să rezolve exercițiile. Grație unor elevi din clasa a XII-a a reușit să utilizeze Microsoft Teams după vacanța de Paște. Și-a dat seama că nu e tocmai greu, dar se plînge că a pierdut mult timp învățînd cum să utilizeze platformele și aplicațiile educaționale. Își propune ca din toamnă să urmeze un nou program de formare.

Adrian este profesor de educație fizică. Accesează zilnic rețelele sociale, are competențe digitale de nivel mediu și nu s-a gîndit niciodată că va fi pus în situația de a utiliza aplicațiile educaționale pentru a le dezvolta elevilor săi competențele specifice disciplinei. S-a revoltat inițial, și-a spus că nu se poate, apoi a început să folosească Padlet pentru a posta sarcini de lucru (de fapt, niște provocări) și pentru a primi feedback de la elevi. A trăit cu emoții pînă în iunie, temîndu-se ca nu cumva copiii din clasele mici să se accidenteze în casă în timp ce fac exercițiile de încălzire și să nu le poată acorda primul ajutor, așa cum se întîmplă în orele față în față. Nici nu vrea să ia în calcul derularea activităților online la disciplina sa.

Gabriel predă geografia de 20 de ani. De vreo zece, și-a propus să valorifice în cadrul orelor sale aplicațiile Google Earth și Google Maps și a reușit, mai ales că școala în care este titular l-a sprijinit și a achiziționat tablete pentru elevi. În ultimii ani, s-a bucurat de facilitățile G-Suite for Education, trimițîndu-le elevilor sarcini de lucru prin intermediul aplicației Classroom și oferindu-le feedback personalizat. În perioada martie-iunie 2020 nu a avut dificultăți, dimpotrivă, nemaipierzînd timp în trafic (cam două ore pe zi), a avut răgazul să caute noi resurse didactice. Abia așteaptă începerea școlii, indiferent de contextul de desfășurare a orelor. Are pregătite strategii pentru orice situație: în clasă, online sau pentru varianta hibrid.

Elena predă istoria la gimnaziu și la liceu. Îi place profesia pe care și-a ales-o, dar i se pare că generațiile de acum nu mai sînt la fel de atente la orele ei. Suspendarea cursurilor a destabilizat-o. Are cont de Facebook și folosește WhatsApp, așa că inițial a încercat să le subordoneze actului didactic. Fiindcă a auzit de existența Zoom de la elevi, a încercat să inițieze cîteva videoconferințe și și-a dat seama că este mai bine să predea istoria așa. Dar cele trei luni au epuizat-o și în iunie a decis să se pensioneze anticipat.

Acestea sînt doar cîteva portrete de profesori care s-au confruntat cu provocările perioadei martie-iunie 2020. Fiecare, în felul lui, a luat decizii în plan profesional și/sau personal. Dar seria provocărilor nu s-a încheiat, fiindcă din septembrie începe un nou an școlar. Ce este de făcut?

Sigur, cel mai simplu (oare?) ar fi să inventăm o mașină a timpului și să ne întoarcem cu 30 de ani în urmă. Să zicem că am ajunge în 1990 și am decide că prioritară pentru România ar fi reformarea comprehensivă a sistemul educațional, cu accent pe digitalizarea acestuia, pe regîndirea arhitecturii curriculare și pe formarea autentică și asumată a profesorilor. Soluția e utopică, știu. Dar din jobenul soluțiilor (reale) aș scoate apelul la fascinație și deci la responsabilitate. Nu cred că oamenii care lucrează în sistemul educațional nu știu că este esențial să fie fascinanți (adică profesori buni și în plus empatici, echilibrați, implicați, inteligenți emoțional, cît mai creativi și responsabili). În contextul actual, profesorii fascinanți vor valorifica tot ceea ce au învățat în ultimele luni și vor aplica din toamnă, dacă va fi cazul, fie o formă hibridă de instruire, fie o nouă strategie – blended-learning sau flipped classroom sau orice altceva ce s-a dovedit că funcționează. Ce vor face nefascinanții, este lesne de imaginat. Dar nu aș vrea să vorbesc despre ei acum.

A unge școala cu slănină să o mănînce cîinii nu este o soluție realistă pentru situațiile de criză din educație. În schimb, profesorul fascinant este. Și nu, nu pentru că este un supererou, ci fiindcă este responsabil. Iar dacă responsabilitate nu e, nimic nu e.

Monica Halaszi este profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național „Liviu Rebreanu“ din Bistrița.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.