Cu acest Dosar dedicat lenei, Dilema veche declară, în mod oficial, sfîrșitul verii...

...Și începutul unui nou sezon dedicat artei de a trăi mai bine.

Pentru că, de fapt, abia lenea este semnul unei vieți mai bune, dovada supremă fiind tocmai proasta ei reputație: lenea ar fi, chipurile, pierdere de vreme; lenea ar fi, chipurile, slăbiciune morală; lenea ar fi, chipurile, rușinoasă, social vorbind.

Trăim vremuri care glorifică într-un asemenea hal munca și activitatea, încît ne ducem viețile într-un post-Auschwitz global în care principiul mincinos și criminal este același: Arbeit macht frei / Munca ne face liberi! Purificarea socială prin muncă este idealul consumerismului al cărui God este Job. Slujba este noua religie capitalistă, apostolii sînt Martorii Profitului, iar cafeaua este ambrozia noului zeu a cărui tablă de legi ni se arată într-un power-point și al cărui Sfînt Duh este publicitatea. Ne împrumutăm ca să achităm ratele, după care muncim ca să achităm împrumutul, ca să achităm produsul, ca să ne achităm de iluzia consumeristă. Somnul este abia promisiunea vieții de după muncă. Paradisul zeului Job ni se înfățișează ca poiana cu verdeață unde fiecare va dormi pe săturate. Promisiunea capitalismului este lenea eternă în viața de apoi. Dar cît timp sîntem încă vii și apți de efort, doar cafea, vitamine, energizante și al doilea job! Pentru o viață liniștită și fericită, pentru sănătate și odihnă, nu ne-ar recomanda nimeni somn și trîndăvie. Nu! Doar muncă și iar muncă (mai mult în folosul altora, ca să aibă ei ce fura și deturna). Ca să avem avere, statut și timp pentru nimic altceva.

Dar lenea este însăși esența umanității. Cogito ergo sum, adică stau și mă gîndesc, deci exist! Iisus, Buda, Shiva, Mahomed au fost cu toții niște mari leneși: plimbări cu anii, mers pe apă, ridicat la cer, hoinărit prin nori, mîncare și băutură din nimic, nesfîrșite conversații cu prietenii, meditație în natură, fumat hașiș, haremuri cu fecioare...

Un raport de acum cîțiva ani al ONU arată că munca ucide două milioane de oameni anual, adică echivalentul a două dezastre de tipul 9/11 zilnic (că tot vom comemora în curînd 16 ani de la acel tragic eveniment). Dar lîngă ONU, UNICEF, Crucea Roșie, Greenpeace sau WWF, ar trebui să stea și World Napping Organization. Munca este constrîngere și abuz, munca este un afront adus libertății și creativității individului, munca este o tîlhărie. Ne fură timpul, energia, împăcarea de sine, pofta de viață.

De aceea, lenea este una dintre cele mai puternice forțe eliberatoare ale omului. Să o celebrăm cum se cuvine. Tolăniți-vă, deschideți paginile acestui Dosar, așezați-vi-le pe față și trageți un pui de somn! Săptămîna asta n-avem nevoie de dileme. 

Ilustraţie de Ion BARBU