Referendumul bine temperat

Publicat în Dilema Veche nr. 720 din 7-13 decembrie 2017
Referendumul bine temperat jpeg

La început a fost plebiscitul, o tehnică de cezarism democratic a cărei unică menire era aceea de a permite puterii executive confecţionarea legitimităţii. De la primul la cel de al treilea Napoleon, plebiscitul a fost, în aceste edificii autocratice, instrumentul destinat să ofere alternativa la mecanismul reprezentativ, ca expresie a legăturii directe dintre conducătorul providenţial şi naţiune. De aici, reticenţa regimurilor din Franţa de după 1871 de a îmbrăţişa această soluţie, reticenţă ce dispare, definitiv, odată cu Constituţia de la 1958, una ce proclamă centralitatea unei alte instituţii, referendumul.

Distincţia dintre cele două concepte şi tehnici este departe de a fi una academică, ea fiind legată de modul în care operează şi se definesc regimurile politice. Tactica plebiscitară poate supravieţui chiar şi acolo unde, aparent, plebiscitul a fost înlocuit de referendum: continuitatea este vizibilă la nivelul ingerinţei puterii executive, ingerinţă motivată de necesitatea obţinerii sprijinului popular. Tactica plebiscitară este, acum, ca şi în trecut, un inamic formidabil şi tenace al democraţiei şi al pluralismului, ca şi un stîlp al autocraţiilor. Preşedintele turc Erdogan a recurs, relativ recent, la o asemenea abordare, spre a-şi consolida controlul absolut asupra instituţiilor constituţionale: lichidarea pluralismului a fost ţinta evidentă a acestei operaţiuni.

Profilul referendumului se constituie, pe cale de consecinţă, prin delimitarea de identitatea plebiscitului. Acolo unde plebiscitul este convocat spre a permite stăpînirii să îşi întărească dominaţia, ignorînd echilibrele constituţionale, referendumul are ca menire consultarea, în regim de libertate şi de non-ingerinţă, a naţiunii. Acolo unde plebiscitul atacă, frontal, ordinea democratică, referendumul este parte din gramatica ei, fiind precizat, în atîtea Constituţii, ca un mijloc prin care se exercită suveranitatea naţională. Acolo unde plebiscitul este întemeiat pe constrîngeri şi pe intimidare, referendumul este marcat de contextul spiritului critic şi al examinării, în libertate, a diverselor opţiuni. Acolo unde plebiscitul consolidează sclavia, proclamînd suveranitatea, referendumul intervine spre a oferi cetăţenilor dreptul, legitim, de a stabili direcţiile societăţii în care trăiesc.

Referendumul este inseparabil de marile momente şi de marile opţiuni, de unde şi atenţia cu care trebuie iniţiat şi condus, în termeni de proces constituţional. De la adoptarea şi revizuirea legilor fundamentale la clarificarea înţelesului căsătoriei, referendumul este, în universul nostru, o referinţă obligatorie. Încadrarea sa prudentă şi transparentă este o necesitate, de vreme ce alternativa plebiscitară nu este niciodată cu adevărat absentă. Recomandările instituţiilor Consiliului Europei conturează un dosar al bunei utilizări a referendumurilor. Schimbarea regulilor de joc în cursul jocului ori lipsa de informare adecvată şi nepărtinitoare pot fi fatale. Spre a fi eficace, referendumul trebuie înscris în logica democraţiei liberale, iar nu în afara ei.

Referendumul, asemeni democraţiei reprezentative, poate aluneca în direcţia tiraniei majorităţii. Asigurarea garanţiilor care protejează drepturile individuale este precondiţia oricărei societăţi plurale. Logica majorităţii este legată de esenţa referendumului, la fel cum este şi de esenţa alegerilor parlamentare. A refuza, de principiu, ideea referendumului, în baza pretinsei incapacităţi a cetăţenilor de a alege, ar însemna, simetric, refuzul mecanismului democratic, în ansamblul său. Politica nu poate fi un joc tehnocratic, ea se fondează pe opţiuni şi pe consimţămînt.

Referendumul bine temperat este un corectiv şi nu un inamic al democraţiei reprezentative. Încadrarea sa atentă este opera moderaţiei politice, evitînd extremele şi căutînd drumul libertăţii. 

Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti, specialist în drept constituţional. Cea mai recentă carte a sa este Rusia, 1917. Soarele însîngerat. Autocrație, revoluție și totalitarism, Editura Humanitas, 2017.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.