Prost-cuvîntătorii

Publicat în Dilema Veche nr. 738 din 12-18 aprilie 2018
Prost cuvîntătorii jpeg

Cum se vorbește astăzi în public observăm cu toții. Nu doar la televiziune, nu doar în Parlament, nu doar în adunările publice, ci și la ședințele sau prezentările unor companii, ba chiar și în fața instanțelor de judecată sau la predicile din Biserică. Este acesta un efect al proastei calități a învățămîntului din ultima vreme? Este oglinda felului în care gîndesc cei care ajung în postura de a ține discursuri? Să fie doar impresia că înainte existau vorbitori mai buni, o simplă tendință, adică, de idealizare a trecutului? Cei care se pricep spun totuși că degradarea discursului public din ultima vreme e evidentă.

Lucru știut încă din Antichitate, vorbirea în public poate avea două fațete. Scopul oratorului poate fi acela de a scoate în evidență binele și adevărul după cum poate fi și acela de a manipula auditoriul în sens rău sau doar de a se afla în treabă. Venind mai către zilele noastre, ne putem gîndi la un exemplu de tip Churchill versus Hitler. Unul încerca să atragă atenția asupra unui pericol iminent, celălalt își smintea populația.

Trecînd însă la societatea românească, neîncrederea înrădăcinată de multă vreme în profunzimea ei a făcut de multe ori ca vorbitorii în public să fie priviți cu rezervă, ascultătorii întrebîndu-se ce vor de fapt, aceștia de la ei. Mai rare au fost discursurile care să înflăcăreze cu adevărat mulțimile și să spargă barierele suspiciunii ori ale detașării cinice din partea auditoriului, indiferent de intențiile bune sau mai puțin bune ale vorbitorului.

Se pare însă că azi, la nivel politic cel puțin, întrebarea „ne vorbește frumos pentru că într-adevăr are intenții bune sau pentru că vrea să ne păcălească?“ e deja depășită. Prea mulți vorbitori nici măcar nu mai par că vor să convingă pe cineva printr-un discurs (nici n-ar putea să spere la așa ceva, avînd în vedere foarte scăzutele lor posibilități de exprimare). De obicei, nu ne mai punem problema scopului bun sau rău al vorbitorului, ci doar problema incoerenței și agramatismului din discursul acestuia. E vremea în care tupeul bate persuasiunea. Mesajul pe care reușesc să-l transmită politicienii care domină scena în prezent e de genul: nu vrem să vă convingem că e bine ce facem, ci facem astfel „pentru că putem“.

Așa cum respectarea regulilor de politețe poate da seamă despre gradul de civilizație la care o societate a ajuns la un moment dat, grija față de cum se vorbește în public poate fi relevantă pentru calitatea democrației dintr o țară. Degradarea felului de a vorbi în public poate fi un simptom. Cauzele sînt de descoperit. Efectele încep să se vadă.

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.