Prea ingenios

Publicat în Dilema Veche nr. 742 din 10-16 mai 2018
Prea ingenios jpeg

La şapte ani de la dispariţia sa, cel mai original scriitor român postbelic şi primul nostru mare prozator postmodern, Mircea Horia Simionescu (23 ianuarie 1928 – 18 mai 2011), nu pare să aibă o posteritate pe măsura importanţei, diversităţii şi întinderii operei sale (care numără nu mai puţin de 25 de titluri în şase genuri diferite), operă de o ingeniozitate şi un rafinament stilistic inconfundabile, lîngă care pot sta puţine alte construcţii literare de la noi.

Tetralogia Ingeniosul bine temperat (compusă din romanele Dicţionarul onomastic, Bibliografia generală, Breviarul. Historia calamitatum şi Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău, publicate între anii 1969-1983) reprezintă o suită de romane inclasificabile în felul lor, un monument literar sofisticat, fascinant, care continuă să-i minuneze pe cunoscători. În topul celor mai bune 150 de romane ale literaturii române, top rezultat în urma unei ample anchete realizate de revista Observator cultural de-a lungul întregului an 2000, tetralogia s-a si­tuat pe locul 25, imediat după Ciclul Hallipa al Hortensiei Papadat Bengescu. În ciuda celor trei reeditări (nici acelea integrale), tetralogia n-a reuşit să treacă vreodată graniţa înspre publicul larg şi probabil nici n avea cum, întrucît rareori un scriitor a pretins un cititor cu mai multe calităţi.

Motivele pentru care Mircea Horia Simionescu nu este (atît de) cunoscut în afara mediului literar ar merita să fie discutate mai pe larg. În primul rînd este vorba, fireşte, de însăşi literatura sa foarte „literară“, rafinată şi, în ciuda umorului, dificilă. Ficționar fără limite, narator inteligent, subtil şi subversiv, mînuitor dexter al limbii şi galant al frazării, un balerin al genurilor (romanele sale nu sînt ceea ce este perceput, în mod convenţional, ca roman, avînd în acelaşi timp prea puţin epic şi prea multe personaje într-o compoziţie prea fragmentară, povestirilor uneori le lipseşte tema, notele sale de călătorie sînt mai mult note decît de călătorie, poeziile sale arată mai degrabă a schiţe şi meditaţii, iar jurnalele sînt cu de toate), Mircea Horia Simionescu nu şi-a oferit nici o şansă pentru a deveni vreodată autor de manual. Ceea ce, în condiţiile în care şcoala românească aduce enorme deservicii literaturii, s-ar putea dovedi, pe moment, marea şansă a operei sale.

La începutul acestui an s-au împlinit 90 de ani de la naşterea acestui uluitor scriitor, motiv pentru a-i dedica acest Dosar, pe de o parte un exerciţiu de admiraţie, pe de altă parte un act de stîrnire a curiozităţii acelora care, dintr-un motiv sau altul, încă nu l-au citit. La rubrica mea dedicată cărţilor revin cu cîteva consideraţii despre opera şi posteritatea lui Mircea Horia Simionescu, dar pînă acolo vă invit să-l (re)descoperiţi în următoarele pagini pe cel căruia cunoscătorii îi spun, simplu şi familiar, MHS.

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.