Practici electorale în caricatura interbelică

Domnica GOROVEI
Publicat în Dilema Veche nr. 575 din 19-25 februarie 2015
Practici electorale în caricatura interbelică jpeg

Dintr-o perspectivă strict cantitativă, sub incidenţa a două Constituţii (1866 şi 1923), între anii 1919-1937 au fost organizate nu mai puţin de zece rînduri de alegeri pentru Cameră şi zece pentru Senat, în baza a două legi electorale (cea din 1918/1919 şi, respectiv, cea din 1926) . Dincolo de aceste cifre, perioada a stat sub semnul imaginii şi al graficii, iar caricatura politică este o componentă importantă în presa vremii.

Ziarele dintre cele două războaie, în marea lor majoritate în alb-negru (Dimineaţa este una dintre puţinele excepţii), ne lasă să descoperim o simplitate a desenului caricaturilor. Pentru a evita ambiguităţile, imaginea este însoţită atît de texte care plasează explicit imaginea în contextul politic, cît şi de un titlu sugestiv, probabil din dorinţa de a transmite un mesaj cît mai clar cu putinţă unui electorat marcat de o rată mare a analfabetismului. Tocmai pentru că se adresează unui public atît de puţin instruit, caricatura, în sine uşor de înţeles, devine un instrument privilegiat pentru a transmite mesajele politice care nu lasă loc de interpretări din partea cititorului, fără însă ca jocurile de cuvinte să lipsească.

Campaniile din perioada 1919-1937 stau sub semnul pluralismului, atît politic cît şi mediatic, foile de partid, ca şi ziarele independente, abundă în întreaga perioadă în caricaturi politice. În contextul existenţei unui multipartidism autentic, precum şi al trecerii de la un vot de tip cenzitar la votul universal masculin, competiţia şi propaganda electorală îmbracă noi forme. Partidele politice se concentrează în primul rînd pe promovarea simbolului electoral, pe mediatizarea ilustrărilor grafice ale listelor electorale, prin intermediul unor jocuri de cuvinte şi sloganuri pornind de la aceste însemne. Voi da numai cîteva exemple: „Votaţi lista Socialistă cu semnul triunghiul“ (Partidul Socialist; 1926), „Cetăţeni, votaţi toţi ş¡ţ, roata norocului vostru cetăţenesc“ (PNŢ; 1928), „Votaţi cu toţii trei linii în picioare şIIIţ, semnul Partidului Naţional-Liberal“ (1933) sau „Semnul electoral al Partidului Naţional-Creştin în alegerile generale este ş–ţ drum drept“ (1937). Şi caricaturile vizează promovarea acestor simboluri.

La alegerile din 1920, ziarele Adeverul şi Dimineaţa depun o listă electorală, condusă de omul de presă Constantin Mille şi care are drept simbol o goarnă. O caricatură publicată în Dimineaţa sub titlul „Goarna sună execuţia şobolanilor“ îşi propune să inducă cititorilor ideea victoriei listei lui Mille în faţa celei a liberalilor. Evocaţi şi ilustraţi cu porecla de notorietate „şobolani“, liberalii sînt legaţi cu cozile de o goarnă, suspendaţi cu capul în jos. Nu întîmplător sînt trei şobolani, fiind o aluzie la cei fraţi Brătianu (Ion I.C., Vintilă şi Dinu). La scrutinul din 1933, o caricatură din ziarul Mişcarea (al PNL – Gh. I. Brătianu) îl prezintă pe preşedintele PNL I.G. Duca trîntit la pămînt în urma unei lovituri primite în cap de „trei linii în picioare“, semnul electoral al PNL – Gh. I. Brătianu, cu textul „Dl Duca află rezultatul alegerilor“.

Aşa cum ne putem lesne imagina, discreditarea adversarilor politici (şi mai ales a partidului guvernamental) este tema principală a campaniilor electorale din interbelic. În acest sens, cu precădere prin intermediul foilor de partid, fiecare formaţiune (sau alianţă) foloseşte caricatura pentru a se impune în faţa celorlalte. Dincolo de acest aspect care ţine de normalitatea competiţiei politice, o serie de teme revin cu recurenţă. Pentru că, dincolo de mobilizarea partizană, caricatura joacă un rol important şi în accentuarea unor fenomene şi disfuncţionalităţi, pentru a le combate sau a forţa revizuirea.

Astfel, în mai multe momente am identificat caricaturi pe tema amenajării sistemului politic. Este cazul unor reprezentări care ilustrează limitele democraţiei electorale, „democraţia mimată“ cum o descria Mattei Dogan. Dincolo de libertăţile de exprimare şi de procedurile tipice unui regim democratic, exista un element care avea o influenţă decisivă asupra competiţiei: regele numea înaintea scrutinului un prim-ministru „provizoriu“ care organiza alegerile, pe care partidul său le cîştiga negreşit. Nu de puţine ori, presa a denunţat această practică. În contextul alegerilor din 1928, după ce Iuliu Maniu fusese numit preşedinte al Consiliului de Miniştri, calitate în care promisese „alegeri cu adevărat libere“, ziarul independent Adeverul publică o caricatură cu titlul „Examen“. Aceasta îl înfăţişează pe liderul ţărănist adresîndu-se de la catedra unei clase unor elevi, liderii principalelor trei partide de opoziţie, Alexandru Averescu (Partidul Poporului), Nicolae Iorga (Partidul Naţionalist-Democrat) şi Vintilă Brătianu (PNL). La întrebarea „profesorului“ despre alegerile libere, elevii răspund într-un glas: „Să le fac eu şi să mă aleg tot eu“. Pentru a induce ideea superiorităţii funcţiei, Maniu este desenat deasupra celorlalţi, cu degetul arătător ridicat. Însă scopul este de a blama nu numai formaţiunea lui Maniu, ci partidele politice în ansamblul lor, ca beneficiare, prin rotaţie, de pe urma acestui sistem.

O altă temă de campanie este legată de „prima majoritară“, introdusă prin legea din 1926, în baza căreia partidul care obţinea peste 40% din voturi primea automat jumătate din totalul mandatelor. În 1933, o caricatură publicată în ziarul independent Lupta ridiculizează competiţia politică drept un joc de copii. Liberalul I.G. Duca are în mîna stîngă, sub forma unui cal de lemn, prima electorală, la care tînjesc alţi patru lideri ai momentului: Iuliu Maniu (PNŢ), Octavian Goga (Partidul Naţional Agrar) şi Constantin Argetoianu (Uniunea Naţională), alături de Alexandru Vaida-Voevod (Frontul Românesc). Cum este vorba despre o gazetă independentă, iar nu de o foaie de partid, caricatura îşi propune să critice nu numai sistemul electoral, ci întreaga clasă politică, prin ridiculizarea reprezentanţilor ei de vază.

Un alt subiect general, mult mai prezent în paginile jurnalelor, este cel al abuzurilor de la alegeri. Caricaturile denunţă aspecte precum intimidarea alegătorilor, violenţele, frauda, excesele autorităţilor.

Violenţa electorală constituie una dintre temele curente ale vremii, jandarmii, ca şi agitatorii politici, principalii factori de instabilitate şi constrîngere, fiind desenaţi la fiecare scrutin cu o bîtă în mînă, simbol sugestiv . În campania din 1926, o caricatură din Dimineaţa ilustrează dialogul dintre un comisar şi jandarmul care aduce „La secţie“ (titlul ilustraţiei) un votant: „Ce-am făcut, dle comisar? L-am bătut şi eu…“, iar replica comisarului este: „Cum ţi-ai permis să-l baţi, nenorocitule?… Nu ştii c-au trecut alegerile?“. Desenul sugerează că jandarmul continuă să îl bruscheze fizic pe cetăţeanul reţinut, mîna lui imensă fiind viguros încleştată pe braţul acestuia.

În final, amintesc chestiunea listelor electorale neactualizate, adică a morţilor care votează… pentru a îngroşa scorul partidului guvernamental. O caricatură apărută în 1932 în foaia liberală Mişcarea sub titlul „Fiecare cu votanţii lui“ îi prezintă într-un cimitir pe abia numitul preşedinte al Consiliului de Miniştri, ţărănistul Vaida-Voevod, alături de Armand Călinescu (ministrul de Interne), plimbîndu-se cu carneţelul în mînă şi luînd notiţe. Dincolo de gard, doi cetăţeni se întreabă ce caută acolo demnitarii, concluzia la care ajung fiind că „numără mormintele, ca să ştie cîte voturi o să ia guvernul“.

Caricatura electorală din perioada interbelică stă sub semnul diversităţii, atît a temelor, cît şi a desenului. Satira şi reprezentările umoristice din foile de partid şi din gazetele independente vizează critica oamenilor politici şi denunţarea unor obiceiuri şi reguli, iar pentru cititorul de astăzi contactul cu aceste caricaturi constituie o dovadă în plus că (unele dintre) metehnele electorale de azi au în spate o lungă tradiţie.

Domnica Gorovei este cadru didactic asociat la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti.

Articolul este parte a unei cercetări mai ample, derulate la iniţiativa şi sub coordonarea prof. dr. Cristian Preda, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti. Autoarea le mulţumeşte masteranzilor care s-au asociat proiectului şi au lucrat pe interbelic, Mihai Chirvăsuţă, Octavia Petre şi Aura Păuşan.  

1 Am preluat datele din Cristian Preda, Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 pînă în prezent, Polirom, Iaşi, 2011.

2 Aspect evidenţiat şi de Alexandru Nicolaescu şi Sorin Radu, „Caricatura electorală – formă a discursului electoral al Partidului Ţărănesc în alegerile parlamentare din mai 1926. Studiu de caz“, Transilvania, nr. 2, 2011, p. 6.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.