Poți să fii tot tu, însă altcineva

Publicat în Dilema Veche nr. 833 din 6 - 12 februarie 2020
Poți să fii tot tu, însă altcineva jpeg

Ești băiat, însă avatarul tău din joc poate să fie fată. La fel cum foarte bine poate să fie elf, demon sau pitic. Practic, îți construiești o identitate de la zero atunci cînd îți creezi personajul care te reprezintă. Și începi cu înfățișarea – statură, culoarea pielii, părul/ barba/coafura, ochi, gene, zîmbet. Nu poți să nu te gîndești că ar fi minunat să se întîmple așa din cînd în cînd și în viața reală. Să-ți poți schimba genul, apartenența și, într-un mod fundamental, modul în care arăți. Să fii tot tu, însă altcineva. În joc, începi să-ți „crești“ avatarul la fel ca pe un copil în viața reală. Acest alter ego capătă skills-uri noi, învață să mînuiască diferite arme, își alege specializări, poate să fie, de pildă, un bun constructor sau un bun grădinar. Perspectiva unei „vieți“ nou-nouțe este fascinantă. Începi să interacționezi cu ceilalți jucători, apare spiritul de competiție. Ca în orice societate, unii sînt mai bogați, alții mai săraci, unii au mai mult noroc, alții sînt mai ghinioniști. Avatarurile se unesc în bresle, națiuni, îndeplinesc diferite sarcini împreună, luptă cot la cot pentru faimă și putere. Inevitabil, apar prietenii și dușmănii. Nu se discută aproape deloc despre viața de dincolo de joc, uneori e chiar nepoliticos să întrebi pe cineva ce gen are, ce vîrstă sau de unde vine. Și nici nu contează. Cînd am început să joc mmorpg-uri (adică acel tip de joc online în care îți creezi un avatar sau mai multe și la care participă jucători din întreaga lume), mi‑am dat seama că nici granițele geografice nu mai contează, poți să fii de oriunde sau de nicăieri. Nu există rasism sau intoleranță, este, poate, o lume mai bună posibilă care te prinde, te miști la fel de lejer prin ea ca în lumea în care te-ai născut. Poate chiar mai lejer pentru că nu depinzi de un corp și nu există moarte, avatarul tău poate să reînvie la nesfîrșit. După mai mult timp petrecut în joc, se întîmplă să mai afli cîte ceva despre camarazii tăi. În fiecare sîmbătă, la o anumită oră, avatarul meu împreună cu un alt avatar ucideau Minotaurul. Am descoperit la un moment dat că celălalt jucător avea 68 de ani, era pensionar și locuia în Florida. Toate aceste informații mi s-au părut irelevante pentru misiunea noastră comună. Într-un alt joc, șeful nostru de ghildă era înnebunit după navigație, își construise o corabie și plecam împreună pe mări și oceane virtuale. Am aflat că era grec, locuia pe o insulă și naviga deseori și în viața reală. De cele mai multe ori îți împrumuți, de fapt, propriul eu personajului tău. Însă ce mai înseamnă acest „eu“? Cum poate el să se multiplice? Ce mai reprezintă identitatea în contextul noilor tehnologii care te ajută să te reconstruiești în permanență? La aceste întrebări și la multe altele va încerca să răspundă Dosarul de față.

Ilustrație de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.