Politică şi reflexe democratice

Publicat în Dilema Veche nr. 735 din 22-28 martie 2018
Politică şi reflexe democratice jpeg

Discursul public autohton contemporan, dominat de demagogie, populism și așa-zis patriotism, nu se încurcă, în mod evident, în subtilități conceptuale. Agenda publică este sufocată de insanități întărite de urletele asurzitoare ale hoților care strigă „Hoțul!“, Justiția e arătată cu degetul de cei care o încalcă, iar groparii democrației se ocupă cu legile defăimării, folosindu-se de un concept vetust pentru a sufoca, autoritarist, libertatea de exprimare. Țărișoara să nu rămînă cumva cu onoarea nereperată!

În teoria politică, în schimb, onoarea este probabil unul dintre cele mai versatile, dar și mai invocate concepte, de la antici la moderni: marchează, alături de înțelegerea și definiția libertății, una din granițele fine ale raportării la arta guvernării. Versatil, pentru că se leagă, prin aria de cuprindere extrem de vastă, de simțul datoriei, de cinste, de patriotism (Cicero), de cuvîntul dat și de promisiuni respectate, dar și de o anumită disjuncție practicată de la Machiavelli încoace, între diversele tipuri de onoare (sau virtute), dintre care cea politică nu este decît una, diferită de ceea ce se înțelege prin morala comună.

Cîmpul de experiență, cum se spune în istoria conceptuală, al conceptului de onoare este printre cele mai substanțiale, comparabil ca întindere, durată și diversitate a semnificației cu cel al democrației. Atașată mai întotdeauna artei guvernării (adesea servind la definirea mai nuanțată a tipurilor de regim politic), onoarea (cu sora ei bună virtutea) face parte, rînd pe rînd, fie din instrumentarul de bază al bunului suveran, fie din lista scurtă a însușirilor savant și prudent dozate pentru a fi însoțitori credincioși în arta guvernării. Cum onoarea este adesea asociată cu virtuțile pe cîmpul de război, ea se regăsește în compania marilor șefi militari. Însă știința guvernării nu este sinonimă cu cea militară – uneori, chiar dimpotrivă –, așa încît suprapunerea celor două accepțiuni este adesea evitată și chiar descurajată (Platon fiind probabil exemplul cel mai cunoscut).

Definițiile și rolul acordat onoarei sînt, în același timp, un bun indicator al transformărilor treptate în gîndirea politică spre modernitate. Distincția public/privat, pe de o parte, și separația Biserică/stat, pe de altă parte, participă la modificarea locului și sensului acordat onoarei în panoplia virtuților politice sau în portretul suveranului competent.

Din perspectiva filozofiei politice moderne, onoarea nu e un concept frecventat cu mare entuziasm: teoria democrației invită insistent la o prudență crescută în asocierea ei cu principiile guvernării democratice și mai cu seamă cu egalitatea condițiilor, considerată aproape incompatibilă cu onoarea.

Machiavelli este, se știe, unul dintre primii autori „iconoclaști“: preluînd abundent exemple din istoria Romei, ajunge să convingă cititorul de relativa inutilitate practică, în arta guvernării, a unor reprezentări prea dogmatice în domeniul onoarei (care rămîne asociată, în umanismul civic, cu un anumit tip de patriotism). Pledoaria lui Machiavelli, departe însă de a fi una în favoarea necinstei sau a minciunii în politică, așa cum au lăsat-o să înțeleagă secole de vulgarizare à outrance, se concentrează într-o pledoarie pentru folosirea înțeleaptă a simțului datoriei și al onoarei într-o guvernare eficientă. Este evident, remarcă el în Principele, că „oricine înțelege că este întru totul spre lauda unui principe faptul de a se ține de cuvînt și de a proceda în mod cinstit, iar nu cu viclenie“, dar „experiența vremurilor noastre ne arată că principii care au săvîrșit lucruri mari au fost aceia care nu au ținut prea mult seama de cuvîntul dat și care au știut, cu viclenia lor, să amețească mintea oamenilor“. (Machiavelli, Principele, trad. Nina Façon, Humanitas, București, 2006, p. 183)

Probabil că discuția cea mai limpede produsă însă în știința politică modernă îi aparține lui Montesquieu, care definește extrem de precis virtutea politică și face distincția dintre aceasta și Onoare (în Esprit des Lois, vol. II, Gallimard, Biblio-thèque de la Pléiade, Paris, 1951). Astfel, virtutea politică este îndreptată către atingerea binelui general, spre deosebire de „virtuțile morale particulare“ ori de „adevărurile revelate“ (p. 255). Virtutea politică este principiul specific și necesar democrațiilor, spre deosebire de Onoare, care „însuflețește corpul politic, legile și chiar virtuțile monarhiilor“ (p. 258) și este indisolubil legată de logica distincțiilor de clasă și rang dintr-o monarhie.

Democrațiile nu au așadar, din perspectiva definiției strict politice a onoarei, prea multe de împărțit cu ea. E amuzant – vorba vine! – de remarcat că în textul jurămîntului depus de parlamentari la începutul mandatului, formula de încheiere este, potrivit legii (nr. 8/2002), „așa să-mi ajute Dumnezeu“, dar în art. 2 al aceleiași legi, formula poate fi înlocuită, la cererea deputatului/senatorului, cu „jur pe onoare și conștiință“. Privind la calitatea majorității parlamentare actuale, conceptul de onoare este oricum limpede și temeinic golit de conținut. 

Raluca Alexandrescu este conferențiar univ. la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.

Foto: wikipedia

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.