Biblioteca Academiei Române a împlinit anul trecut 150 de ani de existență și deține inestimabile colecții de manuscrise, carte veche românească, stampe, desene, fotografii și piese numismatice. Beneficiară a depozitului legal la doar cîțiva ani după inaugurare, Biblioteca Academiei a adunat în colecțiile sale nu numai toate cărțile editate pe teritoriu românesc, dar și cea mai cuprinzătoare colecție națională de ziare și reviste.

Însă, la fel ca multe alte biblioteci, și Biblioteca Academiei se confruntă în ultimul timp cu probleme inerente epocii în care tehnologia informației schimbă radical modalitatea accesării resurselor documentare, precum și procesele de cercetare și învățare. În același timp, democratizarea accesului la informație și, implicit, la documente originale are drept corolar un aspect mai puțin dorit – pericolul ca starea de conservare a colecțiilor să fie afectată iremediabil.

Din fericire, există o modalitate capabilă să influențeze pozitiv atît accesul liber la informație, cît și protejarea colecției, și anume digitizarea integrală a acesteia sau ale celor mai importante și des consultate fonduri ale ei. Este modalitatea pe care și Biblioteca Academiei a adoptat-o – ce-i drept, cu foarte mare întîrziere, în 2001 –, cu toate că biblioteca a primit primele două scannere pentru ziare încă din 1998 în vederea realizării unei baze de metadate în care articole din presa culturală interbelică să fie catalogate și indexate, lor atașîndu-li-se imaginea articolului. Acel prim proiect, în cadrul căruia Biblioteca Academiei era partener, a fost finanțat de Fundația „Concept“, ONG dezvoltat sub egida azi hulitei Fundații pentru o Societate Deschisă, și nu s-a finalizat, articolele indexate, ca și imaginile lor, nu au fost păstrate de bibliotecă, în schimb cele două scannere le am folosit pînă anul trecut în diferite alte proiecte.

În 2001, biblioteca a primit din partea Ministerului Culturii un scanner dedicat facsimilării electronice a documentelor vechi și fragile, dată fiind starea lor de conservare, majoritatea avînd valoare patrimonială. Scopul acestei sponsorizări a fost realizarea unei ediții facsimilate complete a manuscriselor eminesciene, donate Bibliotecii Academiei de Titu Maiorescu. Era vorba de un vechi deziderat cultural, realizabil abia acum, în zilele noastre. Ne-am dorit să exploatăm materialul scanat într-o bază de date online care să cuprindă descrierile bibliografice, împreună cu imaginile lor, ale fiecărei poezii, fragment de proză, versuri disparate, precum și ale diferitelor lor versiuni, însemnări cotidiene etc., înțelegînd să oferim cititorului interesat o variantă mai accesibilă, neîngrădită geografic, a seriei de volume facsimilate. Volumele au apărut în condiții grafice remarcabile, dar proiectul nostru nu a fost finalizat din lipsa acută de personal, deja cronică de foarte mulți ani.

Această primă experiență în derularea unui proiect de digitizare, elaborat integral în cadrul bibliotecii, ne-a învățat însă multe. Am înțeles că resursele noastre, tehnice și umane, sînt și vor rămîne mult timp limitate și de aici am tras concluzia că nu vom putea avea rezultate dacă vom porni singuri pe acest drum anevoios. Aveam nevoie de parteneri nu numai pentru a achiziționa echipamentele necesare și licențele de lucru, dar și pentru conceperea proiectelor care urmau să fie prezentate la diverse concursuri. La fel de benefică s-a dovedit ideea constituirii unui parteneriat bilateral care să asigure integral susținerea financiară și logistica unui proiect. Primul parteneriat de acest tip a fost încheiat, în 2008, cu arhiva Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington. Biblioteca Academiei, mai exact Serviciul de Informare Științifică, se angaja să scaneze aproximativ un milion de pagini de ziar din presa românească cu caracter general și de extremă dreaptă, acoperind perioada 1890-1945, cu accent pe ultimii 25 de ani ai acesteia. În schimb, biblioteca primea două scannere format A2 color, pentru manuscrise, carte veche și presă, precum și alte echipamente de calcul. Imaginile scanate au fost stocate pe hard-uri de memorie externe, Biblioteca Academiei păstrîndu-și un exemplar, iar arhiva muzeului permițînd accesul liber al utilizatorilor la exemplarul primit.

Sporindu-și binemeritata notorietate, colecțiile Bibliotecii Academiei au fost considerate contribuții valoroase pentru campania de largă diseminare a patrimoniului cultural care este „Europeana“, biblioteca fiind angrenată în două proiecte cu această menire. În primul dintre ele, „The European Libraries“ (www.theeuropeanlibrary.org), desfășurat în perioada 2010-2012, Cabinetul de Stampe a fost cooptat în calitate de furnizor de conținut, scanînd și catalogînd desene și fotografii referitoare la România, rod al creației unor artiști străini care s-au stabilit sau au lucrat o perioadă mai îndelungată pe meleagurile noastre. Acestora li s-au alăturat alte două fonduri reprezentative, cel al desenelor lui Nicolae Grigorescu și cel de desen italian din secolele XVI-XIX.

Serviciul de Manuscrise – Carte Rară al bibliotecii a fost implicat, tot ca furnizor de conținut, în celălalt proiect, „Athena Plus“ (www.athenaplus.eu), desfășurat în perioada 2012-2014, furnizînd „Europenei“ o deosebită colecție de peceți provenind din fondul de documente istorice românești. Lor li s-a adăugat o parte a valoroasei colecții a Cabinetului de Numismatică. La fel ca în cazul pieselor provenite de la Cabinetul de Stampe, peceților și monedelor facsimilate electronic le-au fost adăugate respectivele descrieri bibliografice. În catalogul online al Bibliotecii Academiei se regăsesc, ca metadate, toate contribuțiile la aceste două proiecte.

În aceeași perioadă, Biblioteca Academiei, prin Serviciul de Informare Științifică, a reușit să obțină finanțarea unui proiect de concepție proprie cu care a participat, alături de partenerul său, Institutul de Tehnică de Calcul, la concursul lansat de UEFSCDI în 2011, reușind, cu norocul începătorului, să cîștige primul loc. Proiectul, intitulat „Bizantyon“ (byzantion.itc.ro), s-a desfășurat pe o perioadă mai lungă, 2011-2016, și urma să analizeze, să catalogheze și să scaneze imagini din circa 100 de manuscrise bizantine și post-bizantine, selectate din foarte bogata colecție a Cabinetului de Manuscrise – Carte Rară. Obiectivul principal al proiectului era ca, pe lîngă diseminarea de conținut, să creeze un instrument de studiu, și anume un canon virtual tematic, bazat în egală măsură pe texte și schițe din erminii, ca și pe trăsăturile comune ale reprezentărilor iconografice. Instrumentul de studiu astfel rezultat va scoate în evidență diferențele zonale, evoluția temelor de-a lungul secolelor XII-XIX și gradul de inovație artistică prin compararea fiecărei imagini cu un standard canonic minimal. Organizat într-un portal web dedicat, proiectul „Byzantion“ propune tipuri de căutare diversificate după titlul manuscrisului, titlul temei iconografice sau după respectivele canoane virtuale. Echipa care a dus la bun sfîrșit acest proiect a inclus, pe lîngă informaticieni și conducătorii de proiect, un bibliograf specializat în întocmirea înregistrărilor bibliografice ale manuscriselor, un istoric de artă care a conceput canoanele virtuale și a elaborat înregistrările bibliografice ale imaginilor, un grafician și un specialist în prelucrarea digitală a documentelor de patrimoniu.

Deși am mai încercat să obținem finanțare pentru alte proiecte de acest tip care s-ar fi bazat pe presa scanată pentru Muzeul Memorial al Holocaustului, stocată, dar accesibilă cu greu doar utilizatorilor care frecventează sălile de lectură, ca și pentru alte fonduri microfilmate de ziare, oferind astfel acces liber la documente de prim rang unor largi categorii de utilizatori, norocul nu ne-a surîs și a doua oară. Nici unul dintre cele trei proiecte înaintate spre evaluare Ministerului Culturii sau -UEFSCDI nu a mai reușit să fie selectat pentru finanțare. Să fie oare de vină faptul că doar pentru „Byzantion“ am avut parte numai de evaluatori internaționali?

Măriuca Stanciu este șefa Serviciului de Informare Științifică al Bibliotecii Academiei Române.