„Oamenii preferă versiunile convenabile“ – interviu cu Mirela FLORIAN

Publicat în Dilema Veche nr. 729 din 8-14 februarie 2018
„Oamenii preferă versiunile convenabile“ – interviu cu Mirela FLORIAN jpeg

Mirela Florian a adunat într-o carte (Scrisori de pe front – Editura Martor, 2017) scrisori, jurnale și memorii ale unor participanți la Primul Război Mondial. Cartea relevă detalii despre viața și suferințele celor aflați pe front și ale rudelor rămase acasă. Războiul e astfel văzut de jos, de la nivelul individului obișnuit, și nu prin ochii istoricilor sau ai marilor strategi ai vremii. Am stat de vorbă cu autoarea cărții despre acest fel de a privi istoria unui eveniment.

În ce măsură părerile, informațiile sau viziunea generală a dvs. despre ce a însemnat Primul Război Mondial s-au schimbat după ce ați adunat și citit documente pentru alcătuirea cărții Scrisori de pe front?

A fost o modificare radicală de viziune pentru mine. Mai întîi, am realizat că acest Prim Război Mondial a fost un cataclism cu o desfăşurare şi cu urmări de o importanţă enormă pentru omenire şi, în particular, pentru români, care s-au aflat în situaţia de-a fi de ambele părţi ale baricadei. Iar această modificare a lucrat şi lucrează zi de zi în mine, chiar şi cînd mă plimb sau mai ales atunci, cînd merg prin locuri prin care am mai fost sau prin locuri noi, mă întreb oare ce se întîmpla cu fix o sută de ani înainte, dacă pe acolo s a dat vreo bătălie sau dacă şi cîţi oameni despre care nu mai ştim nimic au suferit sau au murit atunci acolo.

Apoi, aceste documente mi-au dat o perspectivă largă, prin care să pot privi altfel viaţa noastră de astăzi, cînd avem motive să ne bucurăm de o stare mult mai bună a lucrurilor. Şi, deşi munca cu sute şi sute de pagini vechi a însemnat pentru mine şi cufundarea într-o atmosferă neguroasă timp de peste doi ani, în care am făcut efortul de a-mi imagina în detaliu cum era viaţa în vremurile acelea, pot să spun că, la final, efectul a fost de răsplătire, de îmbogăţire şi, mai ales, de recunoştinţă. Sper că acelaşi lucru li se va întîmpla şi celor care citesc volumul, ba chiar mizez pe acest efect pe care nu l-am prevăzut iniţial.

Au existat mari surprize?

Firește, pentru că eu, ca atîţia alţii, ştiam mai degrabă ceea ce se învăța în perioada comunistă la orele de istorie, inclusiv faptul că lucrurile scrise în manualele de şcoală nu erau întocmai adevărate. În plus, nu cunoşteam istoria personală, în detalii, a vreunui combatant din Marele Război. Vreau să spun că istoria mare este rece, austeră, inexpresivă, în timp ce detaliile din viaţa soldaţilor sau ofiţerilor, pe care le-am aflat citind atîtea şi atîtea mărturii, descriu scene şi împrejurări punctuale, dar transmit şi stări de o intensitate rară, care te plasează în atmosfera epocii fără să vrei.

De pildă, pot să spun că nu mă aşteptam la atît de mult haos, la atîta derută, la atîta deznădejde, dar asta pentru că eu nu făcusem efortul de imaginaţie necesar. În ultima sută de ani s-a îmbunătăţit infinit modul în care oamenii pot intra în legătură unii cu alţii, pe atunci informaţiile şi veştile erau precare, circulau anapoda, ajungeau cu mari întîrzieri la destinatari, lucru care sporea dezorientarea şi şirul erorilor.

Apoi, în zilele pe care le-am petrecut la Arhivele din Cluj, unde se afla un centru al cenzurii militare, am priceput încet-încet că pur şi simplu acolo era o altă ţară, că românii de acolo aveau conştiinţa clară a apartenenţei la imperiu, fără să se gîndească la ceea ce ne închipuim noi astăzi.

Şi am avut inclusiv surpriza să aflu că în casa bunicilor mei au fost încartiruiţi nişte soldaţi dintr-o unitate rusească.

Sînt lucruri pe care vă așteptați să le găsiți în documentele cercetate și pe care totuși nu le-ați găsit?

Un lucru important pe care nu l-am regăsit în scrisori sau note de front au fost relatările despre confruntări ale românilor din Regat cu românii din Imperiul Austro-Ungar. În orice caz, am citit în jurnalul unui român din Ardeal despre impresia foarte puternică, despre şocul pe care l-a avut cînd Regatul României a intrat în război de partea cealaltă a baricadei.

Apoi, mi-ar fi plăcut să am acces la mai multe mărturii despre felul în care erau trataţi prizonierii de către autorităţile române.

Citind cartea, ai senzația că un război de o asemenea amploare e ca un fel de cataclism natural, în care oamenii depind de vremuri pe care nu le pot influența aproape deloc. Credeți că însumarea atitudinilor, a micilor gesturi mărunte, rele sau bune, ale fiecărui individ implicat, determină sensul unui asemenea fenomen istoric? Cît de importante sînt micile lucruri mărunte în tabloul general?

Cred cu tărie că există o relaţie între suma atitudinilor şi a gesturilor mici, a detaliilor şi a istoriilor personale şi marile evenimente sau ceea ce numim, cu atîta lejeritate, cotiturile istoriei. Cred de asemenea că eforturile imense din perioada Marelui Război şi pierderile omeneşti greu de cuprins cu mintea au fost, într-un fel sau altul, răsplătite.

Vi se pare că astăzi există informații sau percepții cu totul greșite despre cum a fost Primul Război Mondial?

Da, categoric, sînt şi informaţii, şi percepţii greşite, pentru că mulţi dintre noi am făcut şcoala în vremuri comuniste şi avem o falsă cunoaştere a lucrurilor. Pe deasupra, în cărţile de istorie nu găsim nici pe departe tot adevărul, ci numai o simplificare, o decupare sau o generalizare, după cum i-a convenit autorului. Şi în cazul privirii de azi asupra Marelui Război, intervine o regulă veche de cînd lumea: pe măsură ce trece timpul, oamenii sînt dispuşi să vadă doar anumite feţe ale lucrurilor, să extragă doar părţile favorabile, să ascundă gunoiul sub preş şi să se complacă în atitudinea călduţă a versiunilor convenabile.

La ce folosește să știm istoria corectă și profundă a unui asemenea eveniment?

Părerea mea personală este că ne-ar face bine această cunoaştere autentică, pe care am putea să o privim ca pe o călătorie iniţiatică, aşa cum am luat-o eu, cel puţin. Am înţelege, bunăoară, că un război atît de cumplit, o catastrofă inimaginabilă ca aceea pornită în 1914 nu e totuna cu o calamitate naturală. Cu o sută de ani în urmă n-a fost vorba de un cutremur sau de un uragan nimicitor, ci de calvarul a sute de milioane de oameni, de o agonie şi o bulversare a lumii, pe care le-au provocat chiar ei, oamenii. A intra în detaliile vremurilor de atunci ne ar da şansa, pe de-o parte, de a-i cunoaşte pe bunicii, străbunicii sau stră-străbunicii noştri, iar, pe de altă parte, ne-ar ajuta să înţelegem care e fundamentul lucrurilor, pe ce e construită viaţa noastră de acum şi pe ce ne întemeiem „adevărurile“ şi convingerile pe care le rostim cu atîta uşurinţă.

Pentru mine, rămîne starea de bucurie ce te poate cuprinde la sfîrşitul cărţii, cînd înţelegi că astăzi, oricît ar fi prezentul de tulbure ori agitat, nu trăieşti asemenea vremuri înnegurate, precum cele de atunci.

a consemnat Andrei MANOLESCU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.