O zi obişnuită

Andrada RĂDULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 285 din 29 Iul 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

M-am trezit din nou tîrziu. Nu reuşesc să ating performanţa de a deschide ochii la 6,30. 7,00 e limita mea psihologică şi pur şi simplu mai devreme de atît nu pot să merg. Îmi amintesc cînd eram copil şi mă trezea maică-mea cu forţa, mă ducea în braţe semi-adormită pînă la bucătăria încălzită la flacăra aragazului şi îmi trăgea hainele pe mine. Nu reuşeam să îmi dau seama pînă pe la ora 10 cu ce sînt îmbrăcată. Din cauză de somn, fireşte. Dan şi-a lăsat iar bulendrele înşirate prin toată casa. Îmi vine aşa, cîteodată să… îmi iau cîmpii, să divorţez. Ştiu că e o idee absurdă, dar îmi trece prin cap, nu pot să mă abţin. Îmi şi imaginez scandaluri, văitături, priviri pe stradă, înscenări de tribunal, maică-mea în comă " "Mamă, aşa ai văzut tu acasă?! Eşti femeie de stradă, să divorţezi??!!", maică-sa cu mîna la inimă pe muchia blocului " "Dane, mă arunc, Dane, mi-aţi nenorocit viaţa!"… Pentru o secundă, ar putea fi chiar amuzant. Ar bate clar fazele cu Mr. Bean, englezul ăla dubios, date duminica la televizor. Cînd eram mică, în loc de Mr. Bean erau Stan şi Bran. Cascadorii Rîsului, de fapt. M-am bucurat cînd i-au înlocuit, dar parcă acum îmi lipsesc. Mi-era mult mai uşor să rîd la glume din altă epocă decît să încerc să le înţeleg pe cele dintr-o lume contemporană complet străină. Dau peste cap o zeamă de ness unguresc primit cadou de la un elev şi ies pe uşă val-vîrtej. La 8 am prima lecţie. Copilul stă probabil deja aşezat cuminţel în faţa pianului, repetînd mîna dreaptă din Fuga de Bach obligatorie pe anul ăsta. Cînd am dat la Liceul de Arte din Piteşti, proaspăt reînfiinţat în 2006, am avut impresia că fac cine ştie ce manevră, că scap de şantier. Cîn’colo " tot un fel de şantier. Suport toanele tuturor copiilor de securişti cu pretenţii. Foşti securişti, mă rog, cică acum le zice altfel. Tot un drac. Sper că nu gîndesc cu voce tare; cucoana care stă lîngă mine în autobuz mă urmăreşte cu o privire suspectă şi nu pot să nu mă întreb de ce. Ziua trece fără evenimente majore. Pic doar în puţină nostalgie pe la prînz, cînd îmi amintesc că am fost o studentă de Conservator talentată, dar cu un dosar mai puţin… estetic. Deh, e mai uşor să dăm vina pe alţii pentru propriile eşecuri. Şi dacă aş fi ajuns mare pianistă, ce? M-aş fi plimbat prin alte ţări, probabil. Asta mă duce cu gîndul la filmul pe care l-am văzut aseară pe dvd. Da, nu v-am spus? Am un aparat dvd primit de la vărul lui Dan, din Germania, şi o sursă inepuizabilă de filme în vecina de la 2. Nu ştiu exact de unde le face rost, dar mi-e un pic aşa... nu ştiu cum… să pun întrebări. Mi-e clar totuşi că dacă şi ea le vede, nu e nimic suspect la mijloc. Aşa. Povesteam de film. Ei bine, un film din care nu am înţeles absolut nimic. Pe disc era scris cu pixul cu pastă verde "dragoste, dramă, comedie", dar eu cred că au încurcat borcanele. Era un film SF (te puteai prinde uşor şi din titlu). Ceva de genul Seninătatea eternă a… minţii. Nu ştiu, era ceva lung în orice caz. Măi nene, îşi spălau ăia creierele acolo, se alergau unul pe altul, n-am reuşit să înţeleg absolut nimic pînă în final. Şi de căsătorit nu s-au căsătorit. Sau parcă s-au căsătorit… Naiba ştie. Mi-a plăcut muzica, totuşi. Păcat că nu înţeleg versurile. Pe la 5 sună telefonul din secretariat şi tanti Flori mă cheamă din sala 7, unde mă scoate din pepeni o fetiţă smiorcăită şi complet netalentată. Dar cu un tată foarte… talentat, astfel încît trebuie s-o promovăm an de an. Gîndul că e posibil să ajungă pianistă pe undeva pe la Operă îmi creează o grimasă în stomac. Nu ştiu dacă stomacul are expresii faciale, dar mie asta îmi inspiră senzaţia pe care o am cînd o privesc pe copila asta cu degetele ca nişte cîrnăciori olteneşti (de care sînt convinsă că are parte din plin la cină). La telefon e maică-mea. Ies cu telefonul din secretariat, într-o încercare stîngace de intimitate. De un an, de cînd cineva de sus s-a îndurat de noi şi ne-a instalat telefonul ăsta cu antenă, bîrfele s-au înjumătăţit subit. Aud doar ăia care oricum aud totul. Şi, din fericire, nu sînt rude cu Mimi, Tănţica sau Dorina. Mda. Ce să vrea şi ea, mama. Vrea să afle dacă am rămas "în sfîrşit" gravidă, cine a mai auzit "să nu faci copii pînă la 28 de ani?!". Nici nu ştiu ce să aleg între conversaţia telefonică absolut stupidă sau copila abominabilă de la etajul 1. Seara, îmi place să merg pe jos acasă. Îmi adun gîndurile. Cîteodată, strîng tare la piept cîte o carte împrumutată "pe sub mînă" de la vreun părinte binevoitor. Ăştia au acces la atît de multe chestii… Păcat că nu fac nimic cu ele. Am auzit că unii dintre ei au acasă şi… Internet. Habar n-am ce e Internetul ăsta, am prins din zbor că este ceva foarte complicat şi periculos. Mie mi-ar fi frică să am Internet. Cine ştie în ce belele te poate băga. Probabil are legătură cu Interpolul ăla din filme. Nu că despre ăla aş şti mare lucru. Acasă, Dan a terminat toată ciorba de perişoare. De parcă pot să fac încă una aşa, cît ai bate din palme din… hîrtie igienică! Nu-mi rămîne decît să ronţăi la o Eugenie uitată printr-o geantă de acum cîteva zile. Bărbatul meu doarme cu burta rotundă ca un pepene în sus şi sforăie. Eu fac noaptea albă, ca de obicei, numărînd găurile din dantela perdelei din dormitor. Am senzaţia că mîine o să întîrzii din nou la şcoală…

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.