O voce pentru gînduri personale

Bogdan SUCEAVĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 698 din 6-12 iulie 2017
O voce pentru gînduri personale jpeg

Ne aflam cu toții la marginea piscinei, la umbră, iar tipul din fața mea începe să povestească, trăgînd spre el paharul cu limonadă. Era cu vreun an înaintea alegerilor prezidențiale din Statele Unite. Spune: „E adevărat, e un personaj aparte, pare colorat și controversat, dar știi ceva? Spune o mulțime de lucruri pe care ceilalți candidați nu le spun. Și oamenii au nevoie să audă exact ceea ce zice el.“ Nu-l cunosc pe interlocutorul meu, nu l-am mai întîlnit niciodată, e o petrecere destul de mare. Îl întreb: „Și nu ți se pare neobișnuit ce spune Donald Trump?“ Se uită la mine, desigur aude că vorbesc engleză cu accent est-european, și răspunde: „Nu neapărat. E normal să te gîndești la ce se întîmplă cu locurile de muncă din SUA, că sînt expediate de marile corporații pe piețe unde mîna de lucru e mai ieftină, și e normal să vorbești despre asta. Și mai e și relația cu Mexicul, care dintotdeauna a căutat să aibă avantaje de pe urma noastră.“ Îi spun: „Să zicem că e așa. Dar simpla constatare a unor lucruri care nu merg nu e suficientă ca să votezi cu cineva. Trebuie mai mult, trebuie un program, trebuie idei.“ E foarte calm și sigur s-a gîndit la asta dinainte. Răspunde: „Dar cine altcineva ar putea repara situația din economie acum? De la democrați, nimeni. De la republicani, în cine să ai mai multă încredere?“ După vreun ceas ne-am dat mîna și nu ne-am mai văzut niciodată. Știu cu cine a votat la alegerile din noiembrie 2016, deși pentru California un vot în favoarea unui partid aparte nu schimbă socoteala finală, California e în mod solid de partea democraților.

● Peste cîteva zile mă întîlnesc cu un prieten vechi, matematician, născut și crescut în Midwest, ajuns în California în urmă cu decenii bune. Și el îmi spune: „Prea multă lume vine să-și rezolve problemele la noi. Uită-te la ei. Vin să folosească școlile noastre, să meargă în spitalele noastre. De ce nu muncesc în țările lor, în America Latină, ca să schimbe societatea acolo?“ Nu rezist și îi spun imediat, pentru că ne știm de multă vreme și îmi permit astfel de remarci: „Dar și eu am venit în California la fel ca și ei. Am ajuns în California la 32 de ani, copilul meu a mers la școli publice, iar familia mea a avut nevoie de serviciile medicale de aici.“ Se uită la mine intrigat și face semn cu mîna că nu, în nici un caz: „Nu e același lucru! Tu ai venit în California legal și ai adus cu tine ceva valoros și folositor, o diplomă, o meserie și toată știința ta. Pe cînd ei au venit aici ilegal și nu știu vreo meserie. Partea gravă e că pierdem prea mulți bani publici de pe urma unor oameni care nu ar trebui să fie aici.“ E chiar revoltat, îi simt în voce supărarea.

● Peste cîteva luni, o prietenă născută și crescută în sudul SUA îmi spune că-i place de senatorul Marco Rubio. Îmi zice: „O să fie președinte cîndva. Dar acum nu e gata. Încă nu. Nu are o bază clară.“ „Ce înseamnă asta?“, mă mir eu, care nu știu la fel de multe despre suporterii Partidului Republican. Ea îmi răspunde: „Trebuie ca mult mai mulți oameni să se identifice cu el. Și asta n-are de-a face cu faptul că e de origine cubaneză, ci cu ceea ce spune. Marco trebuie să vorbească mai mult despre lucrurile care dor acuma.“ Eu îi răspund: „Dar e foarte greu pentru un politician să mai știe ce simt și ce cred oamenii de rînd!“ Zîmbește cu grația pe care o avea personajul Scarlett O‘Hara în tinerețe: „Ba știu, pentru că au consultanți, pentru că se sfătuiesc cu specialiști în științe politice și știu ce să spună astfel încît publicul să-i susțină.“ Se uită la mine și vede că nu-s deloc convins. Apoi, dintr-odată, aparent fără vreo legătură cu ce a zis mai înainte: „Dar ce-ar fi greșit să votezi cu Donald Trump?“

● După alegerile prezidențiale mă întîlnesc cu un fost student, care acum urmează un doctorat în matematică și lucrează cu un îndrumător cu care, de-aș fi mai tînăr, și mie mi-ar fi plăcut să studiez. Stăm de vorbă la o bere și povestim despre cele din lumea matematicii. La un moment dat, discuția virează spre treburile politicii și-mi zice: „De multă vreme n-am mai votat pe cineva cu care să fiu de acord mai mult.“ Se referea la președintele Trump. Și îl întreb: „Dar chiar ți se pare că te reprezintă?“ „Dacă face tot ceea ce a spus în timpul campaniei prezidențiale, sigur că da!“ Informația asta vine pentru mine ca o surpriză. Nu m-aș fi așteptat ca cineva care și-a petrecut mulți ani într-un mediu academic să rezoneze așa de bine la un discurs care pare să rezoneze cu aspirațiile altor straturi ale societății. El continuă: „Chiar dacă nu realizează ceea ce a promis în timpul campaniei electorale, fie și numai dacă încearcă, și tot e un mare pas înainte.“ „Bine“, zic eu, „dar cum ar fi să construiască un zid la frontiera cu Mexicul?“ Îmi răspunde: „Nu știu dacă o să poată să-l construiască, dar e important că a vorbit despre el.“ 

Bogdan Suceavă este matematician şi scriitor.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.