O politică a valorilor

Radu CARP
Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
O politică a valorilor jpeg

Corneliu Coposu a intrat, la mai puţin de 20 de ani de la dispariţia sa, în mitologia politică naţională. Atunci cînd este menţionat acest nume, nu mai urmează detalii biografice sau care ţin de activitatea politică: se vorbeşte despre Senior. Dacă un nume atît de uzitat este folosit numai în legătură cu o singură persoană, este clar că acea persoană se identifică atît de bine cu atributele ce sînt asociate senioralităţii, încît nu mai este nevoie de lămuriri suplimentare. Seniorul i s-a spus lui Corneliu Coposu întrucît se ridica, natural, deasupra tuturor celorlalţi oameni politici, fie că este vorba de prieteni sau adversari.

Seniorul este produsul prin excelenţă al democraţiei interbelice. Născut în inima Ardealului şi educat la şcoala românească imediat după 1918, Corneliu Coposu a trăit pe deplin confluenţa dintre rigoarea austriacă, naţionalismele corespunzătoare noii configuraţii a Europei şi încercarea de a crea o punte de legătură între elitele transilvănene şi cele de peste munţi. O atmosferă prielnică pentru crearea unui sentiment de apartenenţă la o nouă comunitate politică. Coposu a fost martorul fuziunii, îndelung teoretizată şi discutată, între Partidul Naţional şi Partidul Ţărănesc, iar de aici pasiunea pentru impunerea unor idealuri şi valori în politică. Familia lui Corneliu Coposu se înrudea, ca şi cea a lui Iuliu Maniu, cu multe alte familii româneşti care au produs oameni politici remarcabili. Ne aflăm în perioada în care elitele erau puţine, iar legăturile de rudenie între cei care practicau politica erau inevitabile. Acesta este contextul în care Corneliu Coposu îl întîlneşte pe Iuliu Maniu. Coposu a preferat să joace rolul, în aparenţă neînsemnat, de secretar al lui Iuliu Maniu şi nu s-a amestecat prea mult în convulsiile interne ale PNŢ din perioada interbelică. Un rol doar aparent modest: din această poziţie, Corneliu Coposu a participat la cele mai importante întîlniri politice ale lui Iuliu Maniu, inclusiv la contactele acestuia cu aliaţii anglo-americani, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cei care sînt familiarizaţi cu activitatea epistolară a lui Iuliu Maniu, în această perioadă, concretizată prin redactarea de numeroase memorii adresate regelui, mareşalului Ion Antonescu, altor lideri politici aflaţi în imposibilitatea de a activa, datorită interzicerii partidelor politice, ar trebui să ştie faptul că Seniorul a cunoscut aceste demersuri şi a participat nemijlocit la realizarea lor. Numele său nu este des consemnat pentru perioada de pînă la 23 August 1944 – o dovadă de modestie şi de ucenicie în cel mai fecund laborator politic. Abia după acest moment, Corneliu Coposu apare în prim-plan. Perioada 1944 –1947 este una din cele mai roditoare din activitatea sa politică: gazetar la ziarul partidului, Dreptatea, autor al unei lucrări despre armistiţiul cu aliaţii din septembrie 1944, conducător al unei organizaţii locale (Sălaj), unul dintre cei mai activi ţărănişti în campania pentru alegerile din 1946, cîştigate de PNŢ şi măsluite de comunişti.

În 23 octombrie 1944, Corneliu Coposu publică, în ziarul Dreptatea, articolul „Să înceteze balada meşterului Manole“, o pledoarie pentru îmbinarea între idealul democratic şi morala creştină. Este primul text, cu excepţia celor venite din zona teologică, în care se vorbeşte în spaţiul autohton despre această temă. Corneliu Coposu nu a fost totuşi un doctrinar: textele sale sînt de mici întinderi, tratează teme esenţiale, fără note sau trimiteri. Coposu a înţeles pe deplin care este menirea unui autentic lider politic: acesta trebuie să-şi exprime viziunea în documente programatice, prin care se enunţă o viziune pentru viitor, fără a cădea în patima detaliului sau a reflecţiilor prea personale. De atunci datează aplecarea lui Corneliu Coposu pentru democraţia creştină. Cei 17 ani de închisoare l-au determinat şi mai mult să meargă în această direcţie. În perioada comunistă, cînd gîndirea alternativă a disidenţei române, redusă la număr, nu oferea un fundament ideologic, ci doar o înţelegere a necesităţii democraţiei, Corneliu Coposu a făcut un pas înainte. A înţeles că, după căderea regimului comunist, peisajul politic va fi foarte divers, asemănător celui occidental, fie şi din simpla tentaţie a mimetismului. Drept urmare, a pregătit un instrument politic atunci cînd nimeni nu se gîndea decît, cel mult, la ridicarea unor constrîngeri sufocante ale regimului comunist. Gestul său de a înscrie, în 1987, PNŢ în Internaţionala Creştin-Democrată s-a dovedit a fi unul de mare viziune: nici un alt partid din Europa de Est nu a făcut un gest asemănător, în acea perioadă. Corneliu Coposu a înţeles că, într-un regim post-totalitar, nu mai este relevantă nici voinţa ardelenilor lui Maniu, nici cea a ţăraniştilor lui Mihalache şi că este nevoie de un partid popular, de natură conservatoare şi creştin-democrată, care să se contrapună unui partid liberal şi unuia social-democrat. Pariul său a fost acceptat la 28 decembrie 1989, cînd PNŢ-CD devenea unul din primele partide care profita de pe urma libertăţii de exprimare şi de asociere în partidele politice.

Activitatea lui Corneliu Coposu în perioada 1989 – 1995 se rezumă la un singur numitor comun: politica sub semnul valorilor. Seniorul a apărat democraţia, chiar şi atunci cînd ea era pusă sub semnul întrebării, în iunie 1990. A intervenit cu fermitate pentru a stabili termenii primelor alegeri libere şi constituirea primelor forme democratice (guvern şi alte instituţii). A fost un adversar al Constituţiei din 1991 şi un devotat apărător al Casei Regale, s-a pronunţat categoric pentru unirea cu Basarabia (ce s-ar fi întîmplat dacă Coposu, şi nu Iliescu ar fi fost preşedintele României în momentul declarării independenţei Republicii Moldova?). A pledat, ori de cîte ori a avut ocazia, pentru democraţia creştină, dar şi pentru unitatea forţelor de centru-dreapta – Convenţia Democrată este în principal creaţia sa.

Moştenirea lui Corneliu Coposu este politica sub semnul valorilor. Exemplul său arată că, dacă ai anumite valori pe care vrei să le impui în spaţiul public, sfîrşeşti prin a le impune, fie şi doar din cauza lipsei unei oferte alternative la un moment dat. Opusul politicii lui Corneliu Coposu este politica aflată în căutarea unui compromis cu orice preţ, chiar şi cel al renunţării la valori. Pe termen lung, politica promovată de Corneliu Coposu este întotdeauna cîştigătoare, chiar dacă cei care o practică sînt din ce în ce mai puţini. 

Radu Carp este profesor de Drept Public şi Ştiinţe Politice la Universitatea Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.