O nostalgie neșteptată

Ivana OLUJIC
Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
O nostalgie neșteptată jpeg

Mi-am petrecut copilăria într-un oraș de la mare, în Split. Da, acel Split din Disco Titanic al lui Radu Pavel Gheo. În Split se întîmpla foarte rar să ningă, în schimb îmi aduc aminte foarte bine de vîntul de iarnă – bura – care pătrundea şi prin cea mai groasă geacă și de la care aveam mîinile roşii și crăpate. Iarna nu era anotimpul meu preferat. Cu excepția sărbătorilor. Mă bucuram de prăjiturile pe care le făcea mama de Crăciun (Albă-ca-Zăpada pentru sora mea, iar pentru mine și cealaltă soră o prăjitură cu ciocolată), abia așteptam împodobirea bradului și nu înțelegeam deloc pretenția mamei ca pomul să nu fie „prea încărcat” sau „prea colorat” (există „prea” pentru brad în gîndurile copiilor?), eram curioasă și nerăbdătoare să deschid pachețelul meu de sub brad și mîndră și încîntată că pot să stau trează pînă la miezul nopții de Revelion. Cînd eram în clasa a opta, la noi a început războiul. S-a terminat abia cînd m-am înscris la facultate. Nu prea am amintiri despre sărbătorile din acea perioadă. Am sărbătorit, desigur, dar mi se pare că dispăruseră farmecul și bucuria sărbătorilor. Poate și pentru că eram la vîrsta cînd petrecerile cu prietenii devin mai importante decît sărbătorile în familie.

De atunci, sărbătorile de iarnă s-au schimbat. Unele lucruri chiar drastic. Au apărut tîrgurile de iarnă, cu tot kitsch-ul și cu tot farmecul lor: cu decoraţii şi jucării ieftine din plastic, dar și cu suveniruri originale sau produse şi mîncăruri tradiționale, cu imaginarul lor fabulos care te atrage și te invită să intri în acest basm de Crăciun, dar făcînd în mod evident notă discordantă cu arhitectura orașelor în care au „aterizat”. Au apărut mall-urile cu îndemnurile lor („cumpăraţi, cumpăraţi, doamnelor și domnilor, fete și băieți, părinți și bunici!”) și cu atracțiile lor – iarăși o lume separată, ruptă de realitate (ați văzut vreodată vreun ceas acolo? sau ferestre?). Cel puțin o jumătate din an a devenit un şir neîntrerupt de ocazii şi sărbători: începe școala – vine Ziua morților / Halloween – urmează Crăciunul și Anul Nou (s-a strecurat şi Sfîntul Nicolae între timp) – ne pregătim pentru carnaval – uite că a venit Paștele... și toate sînt anunțate încă de la ușile rotative ale mall-ului. Cu o lună înainte de Crăciun, pe cele... cîte? treizeci? o sută treizeci? de canale încep filme despre miracolul Crăciunului (cu inevitabila morală: Crăciunul nu înseamnă nici cadouri, nici mîncare), cu două-trei săptămîni înainte sporește vizibil numărul reclamelor la jucării și dulciuri (cu mesajul: Crăciunul poate fi cumpărat şi făcut cadou), cu o săptămînă înainte de sărbătoare apar reclame la tot felul de medicamente care fac miracole în caz de indigestie (mai trebuie explicat mesajul?)... „Te duci să te-mbraci?”, își întreabă bărbatul nevasta în seara de Revelion (sau poate chiar în ziua de Crăciun?) într-o caricatură a artistei Tisja Kljakovici-Braici. „Îmi vine să mă duc să mă culc”*, îi răspunde ea, stînd între aragazul plin de cratițe și masa aranjată de sărbătoare, cu șorțul pe ea, cu cîrpa de vase în mînă și mixerul undeva în spate. O imagine în care ne putem recunoaște foarte ușor – în primul rînd femeile, dar nu numai ele. Ne-ar prinde bine să ne odihnim de sărbători.

Și totuși, în acest an, în toiul (să sperăm că e deja toiul) pandemiei, după cel mai mare cutremur care a zguduit orașul nostru în ultimul secol (nu mai e Split, ci Zagreb), după atîtea zile de frică, de dormit cu rucsacul pregătit lîngă ușă, de alertă la fiecare semn de tuse la copii sau la părinți, cu contacte sociale limitate, cu toate rutinele și obișnuințele noastre date peste cap, trăind tot timpul în incertitudine: ce ne aduce ziua de mîine?, dorul nostru de sărbătorile de iarnă este mai mare ca oricînd. Nu mai bombănim că orașul se împodobește prea devreme sau că astăzi copiii au așteptări prea mari. Răsfoim caiete vechi cu rețete, scoatem bradul și decorațiile și căutăm pe Internet idei noi, trecem peste frica de plata cu cardul pe Internet și trimitem comanda online pentru cadouri, ne încurajăm părinții să-și instaleze Zoom și ne bucurăm de sărbători. Sărbătorile au devenit singurul punct de normalitate și ne ținem de el cu speranța în inimă.

Nu mă consider o persoană nostalgică. Îmi aduc aminte de anii care au trecut cu bucurie, dar fără regrete. Îmi accept ridurile, mă mîndresc cu cicatricele mele, mă bucur de fiecare fir de păr cărunt – sînt un semn că trăiesc. Totuși, în acest an, poate ar trebui să recunosc o urmă de nostalgie – nostalgie după un Crăciun cu familia şi prietenii, cald, cu miros de brad și de prăjituri, cu o grămadă de vase de spălat, cu țipetele copiilor și cu hîrtia de la cadouri lăsată pe podea...

* Traducerea le aparține studentelor de la limba română Antoneta Hrgovici și Emilija Miholici. Caricatura este publicată în revista bilingvă româno-croată Verso.

Ivana Olujic este traducătoare.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.