O lungă întîrziere

Adrian PAPAHAGI
Publicat în Dilema Veche nr. 736 din 29 martie – 4 aprilie 2018
O lungă întîrziere jpeg

Am avut ocazia, în ultimii ani, să consult toate manuscrisele medievale în grafie latină din România și să întocmesc, alături de colegii de la Centrul de Istoria Cărții și a Textelor (CODEX) de la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj un census, care va apărea în cursul acestui an la Editura Polirom. Firește, pentru codicologi, paleografi, istorici ai cărții sau editori, nici o reproducere nu poate înlocui contactul cu manuscrisul original. Există aspecte codicologice, precum linierea paginii (mai ales dacă este executată) cu vîrf orb, filigranul, colația caietelor în absența reclamelor sau signaturilor, sau structura legăturii, care nu sînt accesibile în reproducere. Cu toate acestea, munca noastră ar fi fost mai simplă și mai rapidă dacă nu ar fi implicat deplasări repetate de sute de kilometri.

Digitalizarea patrimoniului de carte veche din bibliotecile României se impune deci ca prioritate națională. Dincolo de valorificarea colecțiilor, digitalizarea are și un rol de conservare, întrucît permite consultarea virtuală a cărții și reduce astfel uzura acesteia. Nu cred că e nevoie să pledez prea mult pentru urgența și importanța digitalizării: aș bate la uși deschise. Știu că bunăvoință există în toate bibliotecile patrimoniale din țară, că directorii și bibliotecarii cunosc datele problemei, sînt deschiși înspre nou și ar dori să profite de tot ce oferă incredibila revoluție digitală. Lipsa banilor și a unei coordonări naționale face însă ca inițiativele să fie restrînse și cel mai adesea nesistematice.

Au existat și la noi campanii de digitalizare, în special la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, la începutul anilor 2000, iar cele 283 de manuscrise medievale și moderne fotografiate atunci sînt disponibile pe platforma europeană ENRICH-Manuscriptorium (manuscriptorium.com). S-a procedat însă neștiințific, astfel încît adesea s-au omis forzațurile, filele de gardă sau alte file albe, iar legătura nu a fost fotografiată din toate unghiurile posibile. Informații importante se pot regăsi pe tranșa manuscrisului: la Sibiu, de pildă, armele orașului erau arse cu fierul încins pe legătura sau pe tranșa cărților.

Este esențial, deci, ca fotografierea să urmeze un protocol exact, să se facă în prezența conservatorului și preferabil sub îndrumarea unui specialist, astfel încît să nu omită nici un element al cărții manuscrise. De asemenea, reproducerea manuscrisului trebuie să urmeze norme de conservare stricte. Pericolul principal îl constituie deteriorarea sau chiar distrugerea legăturii. Marile biblioteci de patrimoniu din România au fost constant subfinanțate, astfel încît majoritatea cărților nu au fost relegate – felix culpa! Prezența legăturilor originale, chiar și extrem de deteriorate, este o mană cerească pentru codicologi și istoricii cărții, întrucît s-au păstrat astfel informații esențiale pentru datarea și localizarea volumelor. Majoritatea codicilor medievali occidentali (9/10 dintre aceștia se află în bibliotecile Batthyaneum, Brukenthal, BAR Cluj și București) și-au păstrat legăturile medievale sau istorice (secolele XVI-XVIII), dar acestea se află adesea într-o stare de conservare precară – integral sau parțial desprinse, fără cotor, cu scoarțele de lemn atacate de paraziți sau de piese metalice ruginite etc. – și sînt în orice caz extrem de fragile. Forțarea acestor legături la un unghi mai mare de 90° prezintă un risc de deteriorare major. Este deci interzisă scanarea manuscriselor, care impune deschiderea la 180° – singura procedură care trebuie folosită este fotografierea cărții deschise la 90°, ceea ce necesită un dispozitiv special și costisitor, precum cel din imagine, folosit la Oxford. Dată fiind precaritatea financiară în care sînt menținute bibliotecile României, nu cred că fiecare dintre ele își poate permite achiziționarea unui asemenea dispozitiv – ar trebui deci creat un consorțiu, sau cumpărat un astfel de dispozitiv direct de către Ministerul Culturii, urmînd ca acesta să fie deplasat la fiecare colecție pentru cîte o campanie de fotografiere.

Simpla fotografie rămîne mută fără o catalogare adecvată, chiar și minimală. Cercetătorul care consultă digitalizatul trebuie să primească informații despre datarea, localizarea și proveniența cărții, precum și despre cuprinsul acesteia (ceea ce presupune identificarea textelor, operație complexă mai ales în miscelanee universitare, unde coexistă multe texte, adesea neidentificate în rubrici sau formule de titulus, incipit și explicit, sau greșit atribuite). Chiar dacă unele detalii, precum decorația cărții sau tipul de scriere, sînt vizibile cu ochiul liber, contribuția specialistului rămîne esențială pentru identificarea unei școli de miniatură, a unui tip de scriere regional sau național, a unor particularități idiosincratice, regionale sau cronologice. Nu recomand deci campanii de fotografiere private de expertiza codicologică, paleografică, artistică, filologică și istorică – deși, decît nimic, e mai bine chiar și așa ceva.

În fine, fotografierea este doar primul pas. Manuscrisele sau cărțile vechi astfel digitalizate trebuie să fie accesibile pe o platformă online. Idealmente, imaginile digitale ale manuscrisului trebuie să fie însoțite de descrierea acestuia, iar cele două să comunice. De pildă, cercetătorul care dorește să consulte doar lucrarea lui Burchardus de Monte Sion, Descriptio terrae sanctae (ff. 156r-219r într un manuscris miscelaneu și compozit precum Cluj, BCU, ms. 860, care numără 359 de file), trebuie să fie condus la începutul acestui text digitalizat printr-un simplu click pe link-ul din descriere, nu să se chinuie răsfoind sute de imagini – cu atît mai mult cu cît, uneori, numerele moderne de pagină sau filă sînt greșite (este frecventă omiterea cîte unei file sau dubla numerotare). În chip similar, dacă descrierea menționează o inițială decorată remarcabilă sau o miniatură, fila la care se află aceasta trebuie să fie accesibilă în digitalizat printr-un link în pagina de descriere.

De asemenea, imaginea filei trebuie să poată fi mărită, idealmente pînă la 500%, astfel încît cercetătorul care dorește să studieze doar minuscule adnotări marginale, glose interlineare, sau detalii de decorație să o poată face în condiții mai bune decît prin accesul la original. De asemenea, magnificarea trebuie să fie continuă, nu să se impună pași ficși (150% 200% etc.), iar fereastra să permită glisarea imaginii mărite în toate direcțiile, pentru consultarea detaliilor dorite. Este ideal, totodată, ca filele manuscriselor digitalizate să fie prezentate și prin miniaturi (thumbnails), astfel încît cercetătorul să poată avea rapid imaginea de ansamblu a manuscrisului și să poată naviga ușor. O navigare secvențială impusă (în pași, filă cu filă) e greoaie și neproductivă. Totodată, trebuie ca fiecare imagine să poarte ca nume numărul corect al filei, nu un simplu număr de imagine, întrucît în acel caz numerotarea, care cuprinde și imaginile legăturii, forzațului și filelor de gardă nu va mai corespunde cu folierea, care începe la prima filă a manuscrisului. Pe scurt, fluiditatea navigării și consultării imaginii, dar și acuratețea corespondenței dintre imagine și carte sînt esențiale în navigare. Un excelent model de urmat este platforma E-codices din Elveția, care cuprinde la momentul în care scriu 1947 de manuscrise medievale din 79 de colecții (e-codices.unifr.ch). În România nu avem mai mult de 500 de codici medievali!

În fine, trend-ul actual în bibliotecile europene este liberalizarea accesului digital la cărțile de patrimoniu. În tot mai multe biblioteci europene în care am studiat, cercetătorii pot fotografia gratis și cel mai adesea fără restricții manuscrisele consultate. Fotografierea este gratuită și neîngrădită la Biblioteca Națională a Austriei, la Biblioteca Bodleiană din Oxford, la Biblioteca Națională a Franței (unde trebuie totuși autorizată de conservator), la Biblioteca Britanică (nu însă și pentru cele mai valoroase manuscrise), la Biblioteca Jagiellonă din Cracovia etc. Pe măsură ce regresăm înspre est (Ungaria, România), condițiile sînt tot mai restrictive: cercetătorilor nu li se permite fotografierea manuscriselor pentru uz personal, sau li se impune o taxă. Pledez pentru liberalizarea fotografierii cu mijloace proprii a cărții de patrimoniu – în fond, Bibliotecile sînt finanțate de națiune, iar patrimoniul de carte veche provine adesea din donații sau din confiscări ale unor colecții bisericești, deci bibliotecile ar trebui să se privească mai degrabă ca păstrătoare decît posesoare ale colecțiilor. În aceeași logică liberală, ar trebui ca integralitatea manuscriselor digitalizate (în format PDF) sau filele individuale (în format imagine) să poată fi descărcate în mod neîngrădit de pe site-uri, așa cum se întîmplă pe Gallica (gallica.bnf.fr) sau pe E-codices.

Repet: trend-ul merge spre liberalizare și este bine să îl urmăm. Aceasta nu poate însemna accesul oricui la cartea medievală; din rațiuni de conservare, doar cercetătorii confirmați trebuie să aibă acces la obiecte de patrimoniu. Dar accesul digital trebuie să fie cît mai liber și facil. Chiar și platforme rezervate într-o vreme doar abonaților, precum „Parker on the Web“, care digitalizase manuscrisele faimoasei biblioteci a arhiepiscopului Parker de la Corpus -Christi College, Cambridge, a devenit accesibilă tuturor prin asocierea cu un finanțator bogat – Universitatea Stanford din California (parker.stanford.edu).

Există deci exemple pe care le putem emula ușor. România are de recuperat o imensă întîrziere în acest domeniu. Anul jubiliar ar fi putut să ne ofere un imbold patriotic de a digitaliza manuscrisele medievale, sau cartea veche românească, în loc să se consume în festivisme fără obiect. Trei sigle, cinci discursuri naționaliste, o paradă și o seamă de spectacole cu dansuri populare nu țin loc de patriotism; în ce mă privește, cred doar în patriotismul gesturilor concrete, de la protecția naturii pînă la valorificarea patrimoniului națiunii. 

Adrian Papahagi, dr. al Universității Paris IV-Sorbonne, este conferențiar la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj și director al Centrului CODEX, dedicat studiului manuscriselor medievale.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.