O literatură cu cititori curajoși și responsabili

Alina IOAN
Publicat în Dilema Veche nr. 907 din 26 august – 1 septembrie 2021
O literatură cu cititori curajoși și responsabili jpeg

E un fapt știut că literatura pentru copii s-a dezvoltat mult în ultimii ani. În librării apar numeroase traduceri ale cărților de succes și, cel mai important, tot mai multe titluri semnate de autori români, chiar dacă numărul celor din urmă e sensibil mai mic. Tocmai acesta e segmentul care ar merita și chiar ar trebui exploatat cu mai multă îndrăzneală. Ceea ce se întîmplă deja pe piața de carte e încurajator: sînt scriitori români consacrați care cochetează cu literatura pentru copii – îmi vin acum în minte Dan Lungu și Cosmin Perța. Sînt scriitori consacrați atît în segmentul de literatură pentru adulți, cît și în cel pentru copii, cum sînt Lavinia Braniște (poveștile delicioase cu porcușorul Rostogol) sau Ioana Nicolaie, căreia Arthur i-a dedicat o serie de autor; există Alex Moldovan care face ravagii cu Olguța lui, Carmen Tiderle cu poeziile ei jucăușe, Florin Bican care a reinterpretat basmele românești într-un mod original și teribil de amuzant (Și v-am spus povestea așa), iar de curînd i-a dat o voce nouă pinguinului Apolodor în colecția „Apolodor explorator”. Adina Popescu vizitează lumi fantastice (O istorie secretă a Țării Vampirilor), dar și lumea foarte reală a Bucureștiului anilor 1980 (8 povestiri de pe Calea Moșilor). Exemplele ar putea continua, desigur. Mai mult, identitatea unei cărți pentru copii e aproape întotdeauna legată și de ilustrație – Dan Ungureanu și Vali Petridean sînt doar două exemple de ilustratori cu stiluri bine definite, inconfundabile. Cert e că „marfă” este.

Există printre cumpărătorii de carte voci mai reticente față de titlurile foarte noi care îndeamnă la accesarea cărților clasice, practic cărțile copilăriei lor, și mai puțin a noilor apariții. E de înțeles îndemnul, iar editurile nu ignoră deloc cărțile clasice, fie ele românești sau străine. Dar a limita lecturile copiilor la cărți semnate de autori de demult e riscant mai cu seamă pentru că le inducem sau, în unele cazuri, le întărim impresia că literatura e ceva ce s-a petrecut cîndva, demult, și care nu are legătură cu ei. Editurile chiar se preocupă de tipărirea unor ediții noi ale cărților clasice, importante pentru un portofoliu editorial serios – la Cartea Românească pentru Copii doar ce au apărut ediții noi din Legendele Olimpului și Din marile legende ale lumii, incontestabile cărți de căpătîi. Dar un portofoliu serios ține cont de nevoia de diversitate a cititorului și vine pe cît posibil în întîmpinarea acestei nevoi de prospețime. Altfel, dacă copiii nu citesc e vina noastră.

Literatura nouă vine cu un bonus care e o adevărată tendință: procesul scrierii cărților pentru copii e tot mai interactiv: copiii sînt întrebați, sînt invitați să-și spună părerea, află, nu-i așa, la cald cum a creat un autor un personaj, ce l-a inspirat, cum și-a construit povestea. Cititorii îi cunosc în persoană pe autori – pe cei români și uneori chiar pe cei străini, care vin în România special pentru ei. Sînt invitați ei înșiși să fie autori – vezi revista Ordinul povestitorilor sau colecția „Cărțile mele“ – nu doar ca scriitori, ci și ca ilustratori. De altfel. J.K. Rowling, una dintre cele mai îndrăgite autoare pentru copii, a publicat volumul Ickabog invitîndu-i pe copii să ilustreze fiecare capitol al cărții. Concursul de ilustrații a fost organizat și în România. Literatura pentru copii e tot mai dinamică, iar dialogul autor-cititor e avantajos pentru ambele părți.

Aș zice că personajele și tărîmurile fantastice sînt în continuare cele mai îndrăgite, dar își fac loc și cărțile mai „serioase”, cu teme istorice sau sociale, care invită la dezbatere. Lectura va fi întotdeauna drumul cel mai bun spre cunoaștere, autocunoaștere, iar copiii sînt tot mai avizi să discute despre asta – unii au blog-uri unde scriu recenzii, alții reacționează în mediile de socializare. E impresionant cît de clar au în minte identitatea unei cărți, observă imediat dacă s-a schimbat ceva de la o ediție la alta – ilustrația, coperta, chiar și sigla editurii –, recunosc un ilustrator de la o carte la alta. Sînt atenți la fiecare detaliu, ceea ce ne obligă și pe noi să facem la fel.

Copiii citesc. Ăsta e unul dintre motivele pentru care mi-e dor de tîrgurile de carte: mergi pe la standurile editurilor și îi vezi cum se bucură cînd găsesc încă un titlu semnat de autorul preferat sau cum își aleg – ei, nu părinții lor – titlurile care îi atrag. Impresia mea, văzîndu-i în acțiune, e că o fac cu nerăbdare și cu responsabilitate în același timp. Cred că micii cititori merită mai multă încredere atît din partea părinților, cît și din partea autorilor și a editurilor. Ei sînt mult mai curajoși, pe cînd noi, ca adulți, ne temem în locul lor de anumite teme pe care ei le-ar primi mult mai firesc. Iar pe piața de carte pentru copii din România încă mai sînt multe de explorat.

Alina Ioan este redactor-șef adjunct al Editurii Arthur.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.