O coborîre în purgatoriul istoriei

Alexandru COITA
Publicat în Dilema Veche nr. 583 din 16-22 aprilie 2015
O coborîre în purgatoriul istoriei jpeg

Probabil puţini îşi aduc aminte că, în 1999, Kosovo era o temă profund polarizantă pentru români. Suporterii desfăşurau la meciuri bannere anti-NATO şi pro-Serbia. Exista la acea vreme chiar şi o formaţie de manele care purta numele fostei provincii sîrbe. Kosovo era prezent deopotrivă pe agenda strategică şi în conştiinţa populară. 

Decizia de a permite survolul avioanelor de luptă NATO a fost un moment de ruptură. Ne-am rupt atunci de România paşilor mărunţi spre nicăieri, de destinul balcanic, de panortodoxismul dirijat de la Moscova. Ne-am văzut de drumul nostru şi am lăsat în urmă momentul Kosovo, devenit între timp un simplu reper istoric, o notă de subsol din zorii tulburi ai separării de zona gri a statelor tampon. 

Şaisprezece ani mai tîrziu, aterizez la Priştina cu bagajul greu al modelelor cognitive prefabricate. Ce este Kosovo? Copilul disfuncţional, născut tîrziu, al doctrinei umanitariste a anilor ’90? Un ciot din fosta Iugoslavie lăsat neterminat de dinamica tectonicii geopolitice a ultimilor ani? Cel mai ambiţios experiment în construcţie statală a Europei? Prizonierul şantajului puterilor care îl folosesc ca precedent pentru a legitima separatismul, revizionismul şi expansiunea imperială? Sau doar o destinaţie de turism excentric? 

Vizita se derulează pe repede-înainte. Trebuie să primim cît mai multe informaţii, să bifăm cît mai multe întîlniri, să surprindem cît mai multe instantanee care să valideze Kosovo ca un stat funcţional, demn de a fi recunoscut. Ne defilează prin faţa ochilor efigiile noului Kosovo: un aeroport nou şi strălucitor, o autostradă lată şi bine marcată, un centru renovat, un campus universitar modern construit după stilul american, cîteva clădiri administrative îngrijite, demnitari tineri şi prezentabili care vorbesc într-o engleză fluentă. 

Dincolo de vitrină, adevăratul Kosovo se simte, printre frînturi, complex şi contorsionat ca un microcosmos al istoriei recente a Balcanilor. Vezi gropi, praf, aglomeraţie la ora de vîrf, case neterminate, terase pline ochi la orice oră din zi, studenţi, fete machiate strident, moschei cu muezini care se tînguie la cinci dimineaţa în megafoane, steaguri albaneze, statuia lui Bill Clinton, biserici medievale, proteste de stradă cu scutieri, mici sîrbeşti. 

Regiunea este menţinută în viaţă de aparate 

Kosovo este o societate vie, care îşi trăieşte destinul cu o voluptate pe care o vezi doar în Balcani. Însă regiunea este menţinută în viaţă de aparate. În lipsa investiţiilor şi cu o activitate economică precară, şomajul este de pînă la 45%. Doar banii trimişi acasă de diaspora şi ajutoarele internaţionale reuşesc să menţină aparenţele unei normalităţi. Sărăcia naşte izolare, Kosovo rămînînd singura regiune a Balcanilor de Vest supusă regimului vizelor UE. Se simte umilinţa acestui statut, mai ales în rîndurile clasei de mijloc, care şi-ar permite concedii în Austria sau Franţa dacă obţinerea vizei nu ar dura luni în şir. Unii vorbesc deja, cu o voce mai joasă, de ghetoizarea Kosovo. 

Dincolo de devălmăşia senzorială a spaţiului balcanic, percepi o luptă surdă, un urcuş pieptiş împotriva curentului istoriei, ghidat de o hartă desenată de alţii, cu multă vreme în urmă, şi care de atunci nu a mai fost adusă la zi. 

Proiectul Kosovo este în criză de timp. Fiecare an care se scurge fără o perspectivă de dezvoltare, de recunoaştere şi de apartenenţă generează frustrări şi alimentează presiuni care pot compromite drumul fragil al construcţiei statale după partitura occidentală. Unionismul albanez, revizionismul sîrb, radicalismul islamic sau apartenenţa de clan sînt tot atîtea modele alternative care pot găsi un teren fertil într-un eventual eşec al pariului Europei cu Kosovo. 

Contează mai puţin ce este Kosovo astăzi. Mai relevant este ce poate deveni acesta dacă oamenii de acolo îşi pierd speranţa. Un Kosovo devenit un „elefant alb“ în cimitirul construcţiei de naţiuni înseamnă un stat eşuat căruia nu i s-a oferit şansa să fie un stat terminat. Transformarea regiunii într-o distopie balcanică riscă să creeze unui focar care să reaprindă butoiul cu pulbere de la sud de Dunăre. 

La şaisprezece ani de la momentul Kosovo, a venit timpul să revizităm, din noua postură de europeni, Balcanii de care ne-am desprins atunci.  

Alexandru Coita este consultant politic şi doctor în relaţii internaţionale. A ocupat funcţiile de reprezentant permanent al Camerei Deputaţilor pe lîngă Instituţiile UE şi de secretar de stat în Ministerul Transporturilor. Deţine diplome de master în securitate, economie internaţională şi studii europene de la universităţile Johns Hopkins şi Aberystwyth. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.