„Nu-ţi îngropa visele!“

Publicat în Dilema Veche nr. 745 din 31 mai - 6 iunie 2018
„Nu ţi îngropa visele!“ jpeg

Coincidenţe, simboluri, neputinţă şi neconcordanţă. La cincizeci de ani de la manifestaţiile studenţeşti din mai 1968, Franţa pare că nu a reuşit nici o comemorare demnă de acest nume, şi nici repetarea unor mişcări greviste similare.

Ceea ce se dorea, încă de anul trecut, la Paris, să fie un prilej de comemorare a acelui mai ’68 care a dus totuşi la schimbarea la faţă a Franţei, şi implicit a Europei, nu a reuşit. Francezii nu au comemorat nimic. Încercările Marinei Le Pen şi ale Frontului Naţional de a organiza dezbateri şi sărbători demne de aniversare s-au înecat în cotidianul încărcat, greviştii care au paralizat Franţa şi care au vrut să aleagă date simbol, ca o repetare a acelor vremuri, nu au reuşit decît să exaspereze populaţia, studenţii care şi-au spus că, blocînd universităţile, vor avea acelaşi succes ca atunci, au fost trataţi atît de guvern cît şi de restul francezilor cu o indiferenţă foarte aproape de complezenţă. Chiar dacă una dintre universităţile blocate a fost cea din Nanterre, acolo unde a început totul, în urmă cu o jumătate de secol.

Să ne amintim deci cum studentul Daniel Cohn-Bendit îi striga ministrului Tineretului de atunci, François Missoffe – „am citit Carta voastră Albă pentru Tineret! Şase sute de pagini de inepţii! Nici măcar nu vorbiţi despre problemele sexuale ale tinerilor...“. A urmat ceea ce se ştie deja, zeci de zile de revolte studenţeşti, muncitoreşti, începute în 22 martie şi terminate în 30 mai, dirijate împotriva capitalismului, a consumerismului, a imperialismului american şi chiar împotriva lui Charles de Gaulle, ajuns la putere în 1958. O revoltă care mergea în ritm cu vremurile, cu schimbările care se anunţau, o revoltă sub soganul „este interzis să interzici!“. Protestele au dus la dizolvarea Adunării Naționale.

În imaginarul francez, Mai ’68 e considerat cel mai important moment din istoria Franţei contemporane. O mişcare care a dus la naşterea unei Franţe decomplexate, suverane, libere, mîndre de ceea ce reprezintă în lume. Interesant de subliniat, ca un ecou al acestor zile, este faptul că unul dintre profesorii care au făcut atunci front comun cu studenţii de la Nanterre a fost tocmai mentorul actualului preşedinte al Franţei, Emmanuel Macron. Un anume Paul Ricoeur... profesor la Nanterre. Tot interesantă pare astăzi atitudinea generalului De Gaulle care, în plină revoltă (13 mai a fost ziua de vîrf a grevei generale), decide să viziteze... România (14–18 mai), şi apoi să dispară, în Germania, pe tot parcursul zilei de 29 mai. La întoarcere, pe cînd fidelul său ministru, scriitorul André Malraux, organizează o manifestaţie de sprijin, anunţă că nu va demisiona, că nu renunţă nici la premierul său Georges Pompidou, dar că va convoca alegeri anticipate (aveau să se deruleze în iunie).

Ce a mai rămas astăzi din acele evenimente? O emulaţie culturală, cinematografică, sociologică, filozofică fără egal. Naşterea mişcărilor feministe, dar şi dreptul la contracepţie şi la avort, extins ulterior în tot Occidentul. Universitatea pariziană s-a divizat ca urmare a acestor revolte în cele 13–14 unităţi distincte pe care le cunoaştem astăzi. Iar Daniel Cohn-Bendit a continuat, pînă chiar anii trecuţi, să inflameze Parlamentul European şi spaţiile publice europene cu aceeaşi dorinţă de a sparge tiparele unei limbi de lemn pe care o avea din vremea studenţiei.

Cît despre Mai ’68, în mentalitatea intelectualilor şi analiştilor politici de acum, într-un stil foarte surprinzător, a dus la conştiinţa instaurării unui adevărat baraj. O frontieră mentală, cum a numit-o Jacques Attali, într-un recent număr al revistei L’Express. Este complicat azi să vorbeşti despre acel mai, în comparaţie mai ales cu acest mai. Acel mai era despre mersul în ritmul vremurilor, despre schimbare şi viziune, o schimbare necesară, deci de necondamnat, chiar dacă în sine nu au fost nici mari învingători și nici mari cîştigători, ci doar efecte pozitive. În timp… Acest mai este despre conservatorism, despre a nu evolua, ci a păstra un anume statu quo (starea actuală versus reformele dorite de Macron). Greu de acceptat, greu de apărat, greu de purtat spre viitor cînd chiar lozinca universităţii din Nanterre, vizibilă din toate trenurile care trec prin gara Nanterre Université, este cît se poate de clară: N’enterre pas tes rêves! „Nu-ţi îngropa visele!“

Iulia Badea-Gueritée este jurnalistă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.