Luiza VASILIU | Vechi și noi dileme morale

„Nu sîntem pregătiți moral pentru viitor“ - interviu cu Julian SAVULESCU

Este profesor de etică aplicată la Oxford, director al Centrului de Etică Aplicată Uehiro de la aceeaşi universitate, editor al Journal of Medical Ethics, cea mai importantă publicaţie de bioetică din lume. Şi-a dat doctoratul sub îndrumarea cunoscutului bioetician Peter Singer. E preocupat de implicaţiile morale ale clonării şi selecţiei genetice, crede că dopajul în sport e justificabil şi e un avocat al ameliorării morale. Julian Savulescu ne provoacă să regîndim moralitatea aşa cum (nu) o ştiam pînă acum. Propunerile lui nu sînt deloc uşor de acceptat, dar asta le face cu atît mai interesante.

Spuneți că „avem nevoie de ameliorare morală”. De unde vine această nevoie? A devenit ea mai presantă în ultimii ani?

Nevoia de ameliorare morală se naște din limitările moralităților și ale dispozițiilor morale actuale, într-o lume globalizată și avansată din punct de vedere tehnologic. La oameni, moralitatea a evoluat ca un mecanism de promovare a „adaptării incluzive”, sau ca o abilitate a unor mici grupuri de a supraviețui suficient de mult pentru a se reproduce. Trăsăturile sale esențiale sînt prevenirea vătămării altor membri ai grupului și promovarea cooperării la scară mică. Dar cum nu am fost creați de vreun dumnezeu ori inginer suprem, pornirile noastre morale sînt limitate. Avem predispoziții puternice către violență, rasism, egoism, excluderea altor grupuri şi obţinerea de foloase fără efort. Sîntem virtuoși – generoși, binevoitori, onești, curajoși –, dar și plini de vicii. Aceste limitări, sau trăsături vicioase, au condus la genocid, Holocaust și războaie mondiale. Şi a fost îndeajuns de rău. Însă astăzi lumea este foarte diferită, e mult mai avansată din punct de vedere tehnologic. Peste vreo zece ani, sute de mii de oameni vor putea să-și construiască arme biologice la scară mică, în laboratoarele lor din curte. Mulți oameni vor avea acces la arme de distrugere în masă. Ne aflăm în faţa unui risc fără precedent. În plus, globalizarea și expansiunea populației creează probleme pentru exploatarea resurselor globale, cum ar fi schimbările climaterice. Rezolvarea acestui lucru cere sacrificiu de sine și cooperare la nivel global cu cei străini nouă. Oamenii nu sînt configuraţi, din punct de vedere psihologic, pentru sacrificiu şi cooperare. Din acest motiv, nu reuşim să rezolvăm problema schimbării climatice. Nu sîntem pregătiţi moral pentru viitorul pe care l-am construit pentru noi înșine.

Steven Pinker vorbește despre o „surprinzătoare scădere a gradului de violență”, de-a lungul istoriei, însă dumneavoastră credeți că trăim într-o lume din ce în ce mai violentă și că democrațiile liberale nu vor mai fi capabile să controleze, multă vreme, izbucnirile violente. Dacă Pinker are dreptate, atunci ameliorarea morală mai este relevantă?

Se prea poate ca violența fizică directă să fi scăzut. Dar riscul continuă să crească exponențial, pe măsură ce abilităţile tehnologice cresc. Nu am fost pînă acum martorii unui eveniment de extincție totală ori parțială, dar riscul unor astfel de evenimente continuă să crească. Violența nemediată de tehnologie s-ar putea să fi scăzut, dar riscul violenței, sporite masiv prin mijloace tehnologice, crește. O bună etică se apleacă atît asupra prezentului, cît și asupra viitorului, nu doar asupra trecutului. Lumea se schimbă rapid – trebuie să încercăm să înțelegem acest lucru și să ne adaptăm.

Unul dintre argumentele dvs. este că avem la îndemînă arme de distrugere în masă și că sîntem în pericolul de a le folosi greșit. Ce ne garantează faptul că nu vom întrebuința într-un mod greșit și instrumentele ameliorării morale?

Nimic. Nu există garanții. Există numai etică, știință și libertate. Ar trebui să înțelegem aceste riscuri din punct de vedere științific, să folosim valori etice temeinice și principii pentru a pune la cale planul de acțiune care să minimizeze riscul, iar apoi să ne folosim libertatea pentru a alege să navigăm în acea direcție. Nu există nimic pentru a opri regimurile autoritare care se îmbarcă acum într-un proiect de dez-ameliorare morală. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea și să ne asigurăm că cercetarea în acest domeniu este făcută și îndreptată în direcţia potrivită, nu să ne băgăm capul în nisip.

Ar putea ameliorarea morală să fie utilizată, într-un stat totalitar, cu scopul de a fabrica oameni care nu simt frica, de exemplu prin utilizarea selecției genetice, creînd astfel armata  perfectă?

Da. Dar este un mod stupid de a crea o armată. Ar fi mai ușor de construit roboți și drone, folosind inteligența artificială, sau pur şi simplu de utilizat arme de distrugere în masă. Aceasta este o obiecție clasică, generată de concentrarea asupra  trecutului, și care devine influenţată excesiv de science fiction, de pildă de filmul The Boys from Brazil. Amintiţi-vă, regimurile totalitare erau capabile să exercite un control uriaş și să extermine milioane de oameni, fără să facă apel la ameliorarea morală. Aceasta din urmă nu e necesară pentru a atinge scopurile regimurilor totalitare. Spălarea pe creier e suficientă.

Una dintre modalităţile de ameliorare morală este administrarea de medicamente. Organizația Mondială a Sănătății a publicat, în această lună, un raport în care avertizează asupra abuzului de antibiotice, și știm deja de „generația Prozac”. Nu am sfîrși prin a avea, încă din copilărie, o viaţă sub influenţa medicamentelor?

Medicamentele sînt doar nişte substanțe chimice pure, produse de obicei de industria farmaceutică. Cîteodată, ele sînt chiar derivate din substanțe naturale, cum ar fi degetariţa sau penicilina. Ființele umane sînt, dintr-un anumit punct de vedere, un amestec de chimicale, care ingerează alte chimicale, pentru a supraviețui. Nu este nimic diferit în natura medicamentelor, a plantelor ori a substanțelor produse în natură. Ceea ce contează sînt riscurile și beneficiile. Cît despre Prozac, cu toții sîntem diferiți în privința „gradului de hedonism” sau a standardului de bună dispoziție și a cantității de serotonină din creierele noastre. Dacă putem modifica acest lucru, ar trebui să ne întrebăm ce nivel susţine cît mai eficient starea-de-bine, sau orice altă valoare. Este puțin probabil să fie un nivel standard natural pentru toată lumea, deoarece există variații. Așadar, întrebarea nu e dacă sîntem sau nu sub influența medicaţiei – mai degrabă, aceasta ar fi “ce fel de viaţă ducem?”. Eu am luat medicamente încă din copilărie și continui să iau pentru a-mi trata astmul. Acestea au fost foarte benefice pentru mine. Atitudinea negativă față de medicamente şi preferinţa pentru intervenţiile naturale, homeopate, complementare, este un soi de discriminare a unei substanțe chimice în favoarea alteia: „medicamentism”, dacă vreți.

Ceea ce contează este dacă aceste medicamente au sau nu un efect benefic per total. S-a dovedit că Ritalin-ul reduce cu 30% infracțiunile violente, la persoanele cu deficit de atenție. Desigur, una dintre explicațiile pentru scăderea ratei de violență este utilizarea din ce în ce mai răspîndită a medicamentației psihiatrice. În prezent, în jur de 10% din copii iau medicamente precum Ritalin. Dacă este bine sau nu, se poate afla întrebînd nu „este Ritalin un medicament?”, ci dacă are un efect benefic asupra fiecărui utilizator în parte şi, în general, asupra societăţii. Există inconveniente ale acestui medicament, și, dacă răspunsul este pozitiv, atunci care este echilibrul între aspectele pozitive și cele negative?

Oricum, majoritatea societății este deja sub influența drogurilor: indivizii funcționează pe baza combustibililor numiți alcool și cafeină.

În acest caz, nu devine moralitatea mai degrabă un soi de formulă medicamentoasă?

Tot ceea ce contează în viața noastră își găsește originea în activitatea electrică din creierele noastre – calea finală comună tuturor. Într-un anumit sens, sîntem doar o serie de celule care se activează. Asta include și moralitatea. Comportamentul și experiența morală se nasc din activitatea electrică a creierului. La rîndul ei, aceasta din urmă apare datorită reacțiilor chimice. Se poate spune, deci, că moralitatea e doar o reacţie chimică.

Medicamentele pot schimba reacțiile chimice, dar nu modifică natura lor fundamentală. Multe lucruri pot schimba aceste reacții și activități electrice – ca, de exemplu, a vedea anumite lucruri, a fi iubit sau urît, a consuma alcool sau a lua medicamente pentru boli psihice ori de altă natură. Medicamentele ar funcționa în mod similar, afectînd anumite porţiuni ale căilor neuronale implicate în deliberarea și acțiunea morală. Pentru a lua un exemplu la îndemînă, oxitocina întărește sentimentul de apartenenţă la propriul grup. Acesta este un efect relevant din punct de vedere moral. Oxitocina poate fi eliberată cînd o persoană alăptează, face sex sau cînd cineva îi face un masaj. Poate fi administrată intern ca medicament. De ce ar fi moralmente relevantă modalitatea în care nivelul de oxitocină creşte? Oxitocina nu este, în mod direct, un ameliorator moral, dar ilustrează felul în care comportamentul moral poate fi modificat de medicamente, fără ca moralitatea să devină o formulă, nu mai mult decît în cazul în care am fi iubiți şi ne-am comporta diferit.

Susțineți că părinții au „o obligație morală” să folosească informația genetică asupra fetusului (inteligența sa, predispozițiile sale spre violenţă etc.) în luarea de decizii în ceea ce privește reproducerea. De ce ar avea părinții această obligație? Și faţă de cine?

Obligația este față de lume, pentru a ajuta la crearea unei lumi în care oamenii duc o viață mai bună. Este ceea ce se numește o „obligație impersonală față de viitor”, ca, de exemplu, cînd vorbim despre obligația oamenilor de a reduce emisiile de carbon pentru ca generațiile viitoare să aibă o viață mai bună. Dar, reducînd emisiile de carbon, viețile noastre reproductive se vor modifica sensibil și, astfel, vom avea altfel de copii față de cei pe care i-am fi avut dacă am fi continuat în felul în care o facem acum. Așadar, generațiile viitoare vor fi diferite, vor avea viață mai bună decît cea a generațiilor care ar fi existat dacă am fi continuat să emitem carbon. Cînd oamenii vorbesc despre obligații față de generațiile viitoare, ei vorbesc, de fapt, despre aducerea pe lume a unei generații care va avea o viață mai bună. Aceasta este o versiune la scară largă a alegerii cu care se confruntă cuplurile atunci cînd informația genetică este disponibilă pentru o serie de embrioni. Ar trebui să-i selecteze pe cei mai buni, asumîndu-și întreaga responsabilitate pentru luarea acestei decizii. Deși nu îmbunătățește situația nici unei persoane viitoare, luate individual (alternativa ar fi nonexistența), credem totuși că această obligaţie impersonală există. Desigur, ea poate fi surclasată de alte obligații morale.

Susţineţi ideea perfecţiunii prin selecție genetică și ameliorare morală. Nu seamănă acestea cu operațiile estetice făcute de adolescentele care vor să arate ca Barbie, un fel de standardizare a umanității?

Ar putea fi, dacă ar fi folosite pentru a selecta sau a promova o singură trăsătură finală, cum e culoarea părului. Totuși, nici măcar acest lucru nu este în mod necesar rău. 1% din oameni sînt psihopați. Dacă i-am putea ameliora pe oameni, astfel încît să eliminăm predispozițiile psihopatice, aceasta ar duce la un soi de standardizare, dar ar fi una de dorit. Nu orice fel de variaţie e un lucru bun.

Dar și mai important, nu cred că ameliorarea morală, în forma în care este posibil să emeargă, poate duce la standardizare. Mai degrabă, ameliorarea morală ar implica creșterea capacităților și a abilităților morale ale oamenilor, sau a virtuţilor acestora. Este ca și cum i-am face mai inteligenți. Făcîndu-i mai inteligenți, creștem variația în modul în care aceștia trăiesc, deoarece se deschid noi posibilități. Luați primele 1% persoane dintre cele cu IQ-ul cel mai ridicat și împărțiți-le în sferturi. Apoi comparați cîte brevete sînt produse de sfertul de sus faţă de cîte sînt produse din sfertul de jos din acel 1%. Sfertul din partea de sus produce aproximativ de opt ori mai multe brevete decît o persoană obișnuită, iar sfertul inferior – de aproximativ trei ori mai multe. Brevetul este o expresie a creației originale utile. Oamenii cei mai deştepţi sînt și cei mai originali. Acest lucru s-ar aplica, cel mai probabil, și în cazul alegerilor de viață. Astfel încît ne putem aștepta la o diversitate din ce în ce mai mare a modurilor de a-ţi trăi viața, pe măsură ce crește IQ-ul.

Același lucru cred că s-ar aplica și în privinţa ameliorării caracterului moral și a virtuții. Oamenii ar găsi noi şi noi moduri de a fi morali. Gîndiţi-vă la virtuțile cumpătării, ale onestității, ale umilinței, ale înțelepciunii etc. Sporirea acestora nu prescrie nici un fel de viață anume, ci doar variante mai bune. Acest lucru nu ne transformă pe toți în nişte păpuși Barbie cu ochi albaștri și părul blond. Chiar dimpotrivă.

Dacă ar fi să permitem administrarea unor substanţe care ameliorează performanțele în sport, atunci ar trebui, de asemenea, s-o facem și în viaţa noastră de zi cu zi, pentru performanţe sporite la locul de muncă?

Medicamentele ar trebui să fie utilizate spre a promova valorile. Există un pericol atunci cînd sînt utilizate fără etică, în mod abuziv. Substanțele care ajută starea de veghe, cum ar fi Modafenil, ar putea fi folosite asemeni cofeinei, pentru a-i ajuta pe oameni să lucreze mai mult și să le sporească productivitatea. Acesta nu este neapărat un lucru bun, dacă este făcut în exces. Deci, prima întrebare, întrebarea de natură etică, este cît de mult ar trebui să muncească oamenii? Apoi, ar trebui să ne folosim cunoștințele științifice – în acest caz, și utilizarea anumitor substanţe – pentru a realiza acest lucru. Poate că oamenii muncesc prea mult și ar trebui să se relaxeze, inclusiv consumînd droguri sigure pentru a se relaxa. Oricum, fac asta deja cînd „se tratează” singuri consumînd alcool. Dar somnul și exercițiul fizic sînt, probabil, modalități mai bune de relaxare.

Multe scenarii despre ameliorare sună ca niște pasaje din romane distopice. De ce ne sperie atît de mult ameliorarea morală?

Pentru că oamenii sînt malefici și răi și au abuzat de ameliorarea morală, de exemplu, prin psihochirurgie sau recondiționare comportamentală, așa cum se arată în cartea și filmul Portocala Mecanică, cu scopul de a reduce violența, sau chiar pentru a încerca, în mod eronat, vindecarea homosexualității. Acestea sînt temeri legitime. Dar nu tehnologia poartă vina, ci modul în care este ea utilizată. De exemplu, sterilizarea a fost folosită, de-a lungul istoriei, în scopuri malefice, de către cei care doreau să împiedice anumite părţi ale societății să se reproducă, împotriva voinței lor. Asta a fost utilizarea imorală și malefică a acestei tehnologii. Dar acesta nu este un motiv de a interzice sterilizarea în sine, care, desigur, reprezintă un instrument util pentru cei care decid că familia lor este completă. Acesta este un motiv pentru a ne asigura că astfel de tehnologii nu vor fi din nou folosite în mod abuziv. Ameliorarea morală este la fel ca oricare tehnologie puternică: ea ar putea fi folosită pentru un bine mai mare, dar, de asemenea, și pentru un rău mai mare. Însă același lucru este valabil și pentru Internet și computing.

Simțiți că forțați, într-un anumit fel, limitele moralității, a ceea ce este bine și rău?

Da, e necesar să progresăm din punct de vedere moral.

Julian Savulescu va primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti, marţi, 27 mai, ora 11, la Palatul Facultăţii de Drept (Bdul  Mihail Kogălniceanu nr. 36-46).

a consemnat Luiza VASILIU


1 comentariu 3812 vizualizări
Aparut in Dilema veche, nr. 536, 22-28 mai 2014

Nu suntem pregatiti moral pentru v

n  interviu f interesant, dar, sunt unele aspecte care mă incurcă.

“Se poate spune, deci, că moralitatea e doar o reacţie chimică”. Activitatea cerebrală complexă, incluzând moralitatea se realizează prin conlucrarea, sinapsele între celule, realizarea sinapselor nu este identică la toate persoanele. Procesul este deci mai complex nu atat de simplist.

Exemplul cu oxitocina evidenţiază nivelul limitat în care ne aflăm pentru că pentru anumite situaţii s-a pus în evidenţă creşterea concentraţiei unui hormon; dar este modificarea de nivel doar al acelui hormon sau scade nivelul altora,sau sunt activate anumite zone/nuclei cerebrali şi inhibaţi alţi nuclei sau alte zone care secundar sinapselor induc modificările psihice observate?

Medicamentele se administrează/ar trebiu administrate persoanelor cu anumite modificări psihice pentru ai ajuta să intre în “limitele normalului”- atât cât poate fi actualmente definit.

Dopajul – nu cred că libertatea dopajului în sport este benefică. Vor fi competiţii între substanţe, vor fi sportivi ff performanţi care se vor stinge în scurt timp prin supraepuizare. Care este beneficiul unui rezultat fantastic secundar unor substanţe în sport? A, substanţe care pe termen scurt, controlat dacă este cazul să îţi ameliorezi performanţa intelectuală/fizică redusă într-o anumită perioadă proastă(bioritmul în perioada negativă, de ex) poate fi discutată, dar in sport, nu cred..

Vă mulţumesc, cu stimă Victor Diaconescu

Adăugaţi comentariu

Pentru a putea adăuga un comentariu trebuie să vă conectaţi. Dacă nu aveţi înca un cont, îl puteţi crea acum. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să folosiţi un limbaj civilizat.

CONECTARE    CREAŢI-VĂ CONT

PUBLICITATE

 

Ana Maria SANDU

Vedere de la Praga

Vedere de la Praga

M-am reîntors săptămîna trecută pentru Tîrgul de carte, aflat la a 22-a ediție. Am găsit un oraș înțesat de turiști, unde berea curge în continuare în valuri, unde poți să stai pînă tîrziu la mese și auzi foarte rar vorbindu-se cehește. 

citiţi

Cu ochii-n 3,14

● Întreb și eu, ca să mă aflu-n treabă: cum poate cineva (un nene cam bătrîior și destul de șters altminteri) să poarte pe cap o șapcă verde pe care scrie „Superfund“? (D. S.)

● Dintr-o reclamă am aflat că am puterea „sa emojionez“. Habar n-am ce înseamnă, dacă e de bine sau de rău, dar m-am bucurat precum Monsieur Jourdain care a tras concluzia că face proză de cînd se știe. (S. G.)

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI