Nu sîngele m-a speriat, ci că ea a putut să mă rănească

Publicat în Dilema Veche nr. 760 din 13-19 septembrie 2018
Nu sîngele m a speriat, ci că ea a putut să mă rănească jpeg

În copilărie, am avut-o pe Giorgi. Cu ea m-am jucat ani în șir. Nu-mi imaginez cum ar fi fost să nu ne fi născut una lîngă alta. Să nu ne fi dat în leagăn pînă amețeam, să nu fi inventat toate jocurile pămîntului, să nu fi mîncat untură pe pîine cu zahăr. Atunci nu știam nimic despre prietenie. Într-o seară, cînd m-a lovit cu o piatră, însă, am simțit că se rupe ceva în mine. Nu sîngele m-a speriat, ci că ea a putut să mă rănească. Adolescența a venit la pachet cu idealizarea prieteniilor. Care n au fost multe. Dar mi-am imaginat că oamenii cu care mă însoțesc la începutul drumului or să-mi fie aproape pînă la sfîrșitul lui.

Minte tînără și literatură multă. Cu timpul, am descoperit că lucrurile nu stau chiar așa. Că noi și prietenii noștri ne schimbăm. Că e normal să fie așa. Ce ni s-a potrivit în studenție ne rămîne mic mai tîrziu. Sau că ce ni se păruse cîndva o toană s-a dovedit a fi sîmburele unei meschinării peste ani. Am făcut greșeli și am suferit mult cînd mi-am pierdut prieteni de cursă lungă. De dragul păstrării unor oameni lîngă mine n-am reacționat prompt, mi s-a părut mereu că e degeaba. Nu poți să-i spui celuilalt: „Hei, ia-o mai ușor, schimbă-te, că nu e OK“. Mai bine pleci și spui frumos la revedere. Timpul nu e cea mai prețioasă monedă și nu-ți ține de cald cînd lucrurile nu mai merg. Mereu am crezut că mă despart prea greu de oamenii apropiați, că firele care mă leagă de ei devin mai importante decît prezentul relației. Am realizat la maturitate că unele relații se termină pur și simplu. Fără ca cineva să fie vinovat. Relațiile mor, la fel ca oamenii.

Mi-aș dori, pentru partea din viață care urmează, să-mi trasez mai bine prieteniile. Să spun răspicat ce-mi place și ce mă deranjează. Să rîd mai mult cu oamenii de lîngă mine. Să nu-mi mai fie teamă că n-o să știu ce să fac cu golurile lăsate de ei.

Sîntem făcuți din legături de tot felul. Exact ca în amor, important nu e să semănăm (ne-am plictisi îngrozitor!), dar să ne placem. Cu tot ce poate să însemne verbul ăsta: admirație, încredere, răbdare.

Mi-am dorit ca Dosarul de acum să vă amintească că n-ați fost și nu sînteți singuri. Că prieteniile, chiar dacă abandonate sau nou nouțe, există și vă așteaptă. Lumi în care viețile noastre se ordonează cu bune și cu rele. Oglinzi care ne amuză sau ne sperie. Amintiți-vă de cele vechi și bucurați-vă de cele pe care le aveți!

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.