„Nu pentru asta am luptat noi“

Publicat în Dilema Veche nr. 583 din 16-22 aprilie 2015
„Nu pentru asta am luptat noi“ jpeg

De pe gardul clădirii guvernamentale din Priştina, capitala Kosovo, activitatea executivului e supravegheată de sute de perechi de ochi. Portrete ale martirilor din războiul cu Serbia (1998-1999) sînt agăţate de barele de fier. Parcă stau acolo şi le aduc aminte oficialilor kosovari cui anume datorează funcţia pe care o au astăzi. Bărbaţi, femei, tineri sau mai în vîrstă – viaţa lor s-a sfîrşit în 1999. În faţa zidului de martiri se strîng cîteva sute de supravieţuitori ai războiului, foşti luptători în Armata de Eliberare a Kosovo (KLA). Vin să protesteze împotriva a ceea ce ei numesc un guvern corupt. 

„Nu pentru asta am luptat noi. Uitaţi-vă la copiii de vizavi, ce viitor credeţi că au ei?“, îmi spune Mohamed Kuka, în vîrstă de 65 de ani. Bărbatul uscăţiv vorbeşte engleza cu un accent american inconfundabil. Asta pentru că a lucrat o lungă perioadă de vreme ca şofer de taxi în Philadelphia. Povestea lui Kuka e una de roman. La 18 ani, după ce tatăl său fusese întemniţat de două ori de regimul comunist, Kuka hotăra să plece din Kosovo. A plecat pe jos prin Serbia pînă cînd l-a luat o familie de croaţi cu maşina. Aşa a ajuns la Zagreb, de unde a luat un autocar turcesc pînă la frontiera austriacă. De acolo a ajuns în Italia, într-un lagăr de refugiaţi care funcţiona în clădirea unui fost lagăr de concentrare. A depus cerere de azil la ambasada SUA din Italia şi l-a primit. 

Primii bani, Kuka i-a făcut lucrînd în Africa pentru companii americane. Apoi, s-a stabilit la Philadelphia, unde şi-a cumpărat o maşină şi s-a făcut şofer de taxi. 23 de ani a trăit în America, pînă într-o zi de februarie 1998, cînd mînca liniştit în bucătărie. „Am văzut la ştiri că a început războiul în Kosovo. Am lăsat mîncarea în farfurie şi am venit să lupt pentru ţara mea“, povesteşte bătrînul. Arată mult mai în vîrstă decît anii pe care îi are. Poate are legătură cu experienţa războiului. Nu vrea să povestească despre luptele cu sîrbii. Nu spune decît că a avut „duşmanul de mii de ori în cătarea puştii şi m-am uitat în cealaltă parte“. A avut ambele picioare rupte. Şi cîteva coaste. Şi a mai suferit o rană la cap. 

După război, Kuka nu s-a mai întors în SUA. S-a însurat în Kosovo şi are doi copii, dintre care o fată bolnavă de epilepsie. Singurul venit al lui Mohamed Kuka e pensia de invalid. Loc de muncă nu are. Şi ca el mai sînt mii de foşti luptători. Nu îi pot numi veterani, pentru că statul kosovar nu îi recunoaşte ca atare. Nu pe toţi. 

În februarie, anul acesta, guvernul de la Priştina a anunţat că a bugetat 24 de milioane de euro pentru plata pe 2015 a pensiilor speciale pentru veteranii care nu au loc de muncă. Într-o ţară cu şomaj de 30,5%, numărul acestora nu poate fi mic. Numai că procedurile întîrzie. 22.000 de foşti luptători KLA au fost deja trecuţi pe listă pentru plata pensiei. Însă 4000 de oameni au rămas cu cererile neverificate şi acesta e motivul principal pentru care oamenii protestează. Kuka nu mai vrea pensie de invalid, zice că nu vrea milă de la stat, ci doar să îi fie recunoscute meritele din lupta pentru eliberarea ţării. 

Suma nu e mare. Pentru veteranii şomeri cu vîrsta peste 35 de ani, pensia specială ajunge la 170 de euro. Pentru cei mai tineri se situează la 130 de euro lunar. Şi pentru cei care simt, în acest moment, un impuls de comparaţie cu revoluţionarii români şi traficul de certificate postrevoluţionar, simt nevoia să fac următoarea precizare: oamenii aceştia au luptat pe front, într-un război de peste un an de zile, care nu şi-a găsit sfîrşit decît în urma unei campanii susţinute de bombardamente NATO. Mie mi-e greu să îmi imaginez prin ce au trecut, care sînt urmările fizice, dar mai ales psihice pe care le au. Gîndiţi-vă că, astăzi, la 16 ani de la încetarea luptelor, peste 1700 de familii nu şi-au găsit morţii. 

Dar pensia şi recunoaşterea nu sînt singurele motive pentru care foştii luptători KLA au decis să iasă în stradă. UE se pregăteşte, împreună cu autorităţile kosovare, să instituie o comisie specială de anchetă şi un tribunal special, cel mai probabil la Haga, care să investigheze acuzaţiile de crime de război formulate la adresa KLA. Veteranii din piaţa centrală nu se opun procesului în sine. „Dacă există oameni care au comis atrocităţi, să fie judecaţi şi să plătească. Nu avem o problemă cu asta. Dar să ne judeci comandanţii e un proces la adresa întregii armate şi asta nu mi se pare OK“, spune Mohamed Kuka. Pentru el, un proces al comandanţilor echivalează cu o condamnare a întregii lor lupte pentru libertate. „Oamenii ăştia, pe care îi vedeţi aici, nu au făcut decît să tragă în duşman, în trupele armate sîrbe. Nicidecum în civili.“

Kosovo e un stat tînăr. Are încă multe probleme de rezolvat şi unele puncte în care trebuie să facă pace cu istoria. E nevoie de procesul de la Haga? Cu siguranţă, da. Dar după 16 ani de administrare totală sau parţială de către străini, kosovarii parcă ar vrea să îşi judece singuri trecutul. În cazul Croaţiei, comunitatea internaţională a fost de acord să permită crearea unui tribunal naţional. Dar astea sînt chestiuni politice. Pînă la rezolvarea lor, veteranii kosovari îşi vor continua lupta. Determinare au. În doar 15 minute de la începerea protestului, gardul guvernului a fost dărîmat şi foştii luptători îşi împing piepturile în scuturi de jandarmi.  

Foto: I. Moldovan 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.