Cînd mă sună Marius Chivu să mă roage ceva, încerc să-i fac pe plac. Dar, acum, îmi zice să scriu despre relaţia mea cu lenea. „Păi, n-am nici o relaţie“, îi răspund eu. „Perfect, scrie despre asta!“ Aşa că scriu. Nu numai că n-am nici o relaţie cu lenea, dar cred cu tărie în teoria unui şef de-al meu care zice că „statul degeaba te oboseşte cel mai tare“.

Acum sînt în vacanţă, la mare, de o săptămînă. Faptul că nu fac mai nimic, ci mă plimb între masă, masaj şi plajă, m-a pus la pămînt. Pur şi simplu mă tîrăsc într-un somn continuu. Poate că şi cu lenea este cum e cu mîncarea: „pofta vine mîncînd“. Din ce nu faci nimic nu-ţi mai vine să faci nimic. De aceea, evit (inconştient sau nu) această situaţie. Şi trăiesc la limita celalaltă a vieţii. Nu ştiu dacă este bine, dar asta e. Nu mă opresc nici o secundă din tot felul de activităţi. Doar în vacanţă îmi permit să-mi fie un pic lene.

Ce fac în timpul anului? Ştirile de la ora 19 la PRO TV, emisiunea La Radio de la EuropaFm, coordonez site-ul alistmagazine.ro, printez revista AListMagazine trimestrial, fac şi cîte un ziar tematic, cum am făcut, de exemplu, de curînd pentru Festivalul Untold, organizez tîrguri de shopping, dau interviuri, fac fotografii, merg la un milion de evenimente, fac sport, găzduiesc conferințe, ţin speech-uri motivaţionale. Şi, desigur, mai am şi soţ, doi copii, părinţi şi alte de-ale casei de coordonat.

Prima întrebare pe care mi-o pun inevitabil prietenii este: „De unde ai atît de multă energie?“ Şi urmează: „Mai poţi?“ Bănuiesc că, mai întîi de toate, vorbim despre o moştenire genetică, şi apoi, nu pot să refuz nici un proiect, de nici un fel, pentru că mi se pare că ar fi un păcat să dau cu piciorul atît de multor oportunităţi pe care am norocul să mi le ofere viaţa. Mai mult, nu pot să nu mă implic în diverse activităţi care să-i ajute pe alţii, pentru că şi eu am fost ajutată la rîndul meu. Îmi place să fiu mereu activă, să particip la ceva, să creez ceva, să construiesc. Să nu fac umbră pămîntului degeaba. Şi mi-ar mai plăcea să las ceva important în urma mea. Dar despre asta, poate într-un articol viitor.

Nu numai că nu rezonez cu oamenii leneşi, dar am o mare problemă cu viteza de reacţie. Dacă îţi cer un număr de telefon şi nu mi-l dai pe loc, pînă mă anunţi că l-ai găsit, am mai căutat în cîteva părţi şi am făcut deja rost de el. Poate că asta vine din faptul că, fundamental, rămîn un reporter de ştiri. Aşa că încerc să am alături oameni care să funcţioneze în acelaşi ritm cu mine.

Acum, e adevărat, odată cu vîrsta, reuşesc cît de cît, în timpul liber, să „lenevesc“ la umbră cu o carte în mînă, ceea ce acum cinci-șase ani era de neconceput. De altfel, şi cînd citesc, mi-aş dori să termin cartea în aceeaşi zi. Îmi amintesc cum la prima vacanţă pe o insulă de vis, după șapte zile, plîngeam la propriu, pentru că voiam acasă. Să fiu pe o plajă, unde nu se întîmplă nimic timp de o săptămînă, asta mă omoară. Idealul meu? New York cu o plajă ca în Maldive.

Așa că, dacă vă place să leneviţi, nu vă bazaţi pe mine. 

Andreea Esca este prezentatoare de știri la PRO TV și redactor-șef al revistei AListMagazine.