„Noi plătim preţul unei transformări care nu s-a bazat pe valori umaniste“ – interviu cu Martin SIMECKA

Publicat în Dilema Veche nr. 656 din 15-21 septembrie 2016
„Noi plătim preţul unei transformări care nu s a bazat pe valori umaniste“ – interviu cu Martin SIMECKA jpeg

Martin Simecka este scriitor și jurnalist, fost disident în timpul regimului comunist din Cehoslovacia. Conduce una dintre cele mai citite publicații din Slovacia, Respekt. La Festivalul Dilema veche de la Alba Iulia a participat alături de Carl Henrik Fredriksson și de Judith Vidal-Hall la o dezbatere pe tema migrației.

Se vorbește mult despre integrarea socială, despre integrarea politică a refugiaților și mai puțin despre integrarea culturală. Joacă și religia un rol în criza refugiaților?

Da, dar într-un mod paradoxal. De pildă, pînă mai ieri majoritatea cehilor se declarau mai degrabă atei sau, în orice caz, nu vorbeau despre apartenența religioasă. Asta pînă cînd, de puțină vreme, și-au redescoperit rădăcinile creștine. Tocmai acum, ca reacție la valurile de refugiați musulmani. Au avut, cumva, nevoie de un instrument de protest și l au găsit pe acesta: nu sînt creștini ca noi. În Slovacia e o altă situație. Slovacii aderă la valorile creștine. Oamenii politici spun că islamul nu este compatibil cu valorile creștine, că țara nu va putea integra comunități musulmane. Asta în vreme ce reprezentanți ai bisericii – care este foarte conservatoare – îl ascultă pe Papă, care a spus că biserica ar trebui să ajute. Așa că o parte din biserică s-a oferit să ajute refugiații. Dar bineînțeles că întîi ar fi trebuit să îi ajute guvernul și apoi ar fi putut să-i ajute și biserica.

Părerea mea este că în problema refugiaților nu e vorba despre religie, ci despre frica de diferențe. Pentru că majoritatea acestor națiuni este „curată“ din punct de vedere etnic, poate cu excepția Slovaciei, unde există o minoritate maghiară numeroasă, dar ungurii sînt foarte similari slovacilor, așa că nu se simt diferențele. Pe de altă parte, în anii ’90 am avut zeci de mii de refugiați din Albania și Bosnia-Herțegovina, care erau musulmani, și atunci nimeni nu a protestat. Poate că oamenii n-au știut asta atunci. Dar acum, cu noua eră social media și era postadevăr, politicienii folosesc platformele online pentru a propaga tot felul de mesaje populiste, pentru a răspîndi frica.

Cum vă explicați faptul că Europa de Est arată atît de puțină solidaritate față de refugiați?

Cred că sînt două motive: aici oamenii s-au obișnuit să se simtă victimele Războiului Rece și au privit ajutorul Europei de Vest ca fiind obligatoriu, drept ceva ce li se cuvine. Astăzi nu li se pare că trebuie să fie solidari cu Vestul în rezolvarea crizei refugiaților. Toate țările Europei de Est s-au bucurat să fie membre ale Uniunii Europene, mai ales pentru că voiau să devină la fel de bogate. Esticii nu și-au pus problema că va trebui să devină europeni și în sens cultural. În al doilea rînd, se pune problema transformării din ultimii 25 de ani, realizată în special prin ideea că omul este responsabil pentru propria viață, că el trebuie să facă bani, să aibă succes pe cont propriu. În 25 de ani au dispărut acele valori – precum solidaritatea – care erau atît de importante înainte de 1989. Nu auzi despre aceste lucruri în media publică, cu excepția unor intelectuali și activiști de care nimănui nu-i pasă. Nu-mi amintesc de nici un politician care să vorbească despre asta în Slovacia, poate cu excepția lui Vaclav Havel, care a murit acum cinci ani. Noi plătim acum prețul unei transformări care nu s-a bazat pe valori umaniste, ci pe bani.

De unde așteptați inițiative pragmatice și eficiente pentru rezolvarea acestei crize? De la Bruxelles, de la Berlin, din capitalele țărilor UE?

Sigur că Angela Merkel a făcut o greșeală cînd a invitat refugiații fără să discute cu partenerii UE. A fost o decizie germană. Lui Merkel i s-a reproșat de către reprezentanți ai unor state europene că Germania a hotărît de capul ei și că acum ar trebui să suporte consecințele. Cancelara Germaniei avea dreptate, dar ar fi trebuit să discute mai mult cu partenerii despre asta. Un alt aspect ar fi controlul granițelor Schengen. Acum lumea vorbește chiar despre o armată europeană, ceea ce ar fi o modalitate de a rezolva problema, măcar parțial. O armată europeană ar putea măcar asigura controlul granițelor, dar fără solidaritate internă în UE, și mă refer aici și la Europa de Est, măcar la nivel simbolic, nu are cum să funcționeze. Cred într-un control mai larg și cred că este nevoie de o soluție comună pentru Europa. Altfel criza se va accentua, Vestul se va ocupa de asta în felul său, iar noi vom plăti prețul.

E vreo modalitate de a rezolva problema refugiaților în țara lor?

Europa a renunțat la agenda ei geopolitică, UE nu are cu adevărat o politică externă. Cine e de vină? Sigur că prim-miniștrii statelor membre, pentru că nu vor să împartă responsabilitatea unei politici externe comune. Nu putem vorbi despre o rezolvare a crizei dincolo de granițele UE, cîtă vreme nu avem uneltele necesare.

a consemnat Matei MARTIN

Foto: M. Martin

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.