Niște orășeni

Publicat în Dilema Veche nr. 857 din 10 - 16 septembrie 2020
Niște orășeni jpeg

M-am mutat la țară datorită pandemiei. În satul bunicilor mei din „Oltenia de sub munte” – de unde am și coordonat acest Dosar –, trăim acum mai mulți orășeni care, de mai bine de o jumătate de an, ducem o cu totul altă viață decît „anul trecut, pe vremea asta”. Motiv pentru care, în ultimele două anotimpuri, ne-am implicat împreună într-un proiect prin care încurajăm, sprijinim și ghidăm și pe alții s-o facă. „Niște orășeni” se numește proiectul nostru. E la început, dar va crește și va inspira și pe alții. Așa cum și noi am fost la rîndul nostru inspirați de cei care s-au mutat de mai multă vreme la țară, permanent sau doar temporar.

Rețelele sociale sînt pline de comunitățile de neorurali – termenul care îi definește pe acești încă orășeni, dar care vor deveni, cel puțin o parte dintre ei, prima generație de „țărani altfel”.

Retragerea, mutatul, relocarea sau migrarea la țară par să fie, după munca în străinătate, cel mai important fenomen social al momentului în această țară industrializată forțat, cu populații strămutate în grabă, în anii ʼ50-ʼ70, în orașele construite ca niște colonii în jurul unor șantiere, fabrici și uzine vîndute, după ʼ89, la fier vechi. Gîndite prost odată și conduse acum de oameni fără viziune, orașele și-au atins limita locuirii: poluate, aglomerate, cu infrastructură învechită, oferind o slabă calitate a vieții, fiind un major factor de stres, îmbolnăvire și insatisfacție personală. Downshifting 2.0

Cine sînt neoruralii? Pensionari care vor să-și trăiască bătrînețea în liniște, întorși poate chiar în satele de baștină, unde oricum aveau o a doua casă. Adulți aflați la jumătatea vieții, născuți la țară, dar plecați în tinerețe să lucreze la oraș sau, mai nou, în străinătate, de unde s-au întors și, cu banii puși deoparte, și-au ridicat o casă ori au renovat una veche. Tineri sau mai puțin tineri crescuți la oraș, atrași de satul (stră)bunicilor ori cuceriți de farmecul unei zone rurale descoperite întîmplător. Corporatiști ajunși la capătul toleranței sau chiar al puterilor după ce, o vreme, au dus un ritm de viață alert și agitat, marcat de rutina programelor lungi de lucru la birou și de presiunea permanentă a deadline-ului. Străini care au găsit la noi în țară aspecte de viață, cultură și natură pierdute definitiv ori compromise de civilizația urbană occidentală.

Pentru unii, mutatul la țară a fost, multă vreme, un plan; pentru alții, pandemia a fost imboldul necesar. Tehnologia este un factor esențial: distanțele s-au redus pînă la simbolic datorită Internetului, informațiile sînt accesibile oricînd și oriunde te-ai afla, iar telemunca este tot mai răspîndită, cu atît mai mult în această perioadă. (Eu însumi scriu acest Argument pe un laptop, seara în grădină, în țîrîitul greierilor, folosind Internetul prin datele telefonului mobil, la 300 de kilometri de redacția revistei.)  De altfel, freelancing-ul și „munca de la distanță” definesc tot mai mult statutul profesional în această epocă post-industrială.

Ce caută oamenii retrași/mutați/migrați la țară? O viață mai tihnită, mai ieftină și mai simplă, „fără ceas”, departe de agitația și zarva orașului, aproape de natură și cu hrană sănătoasă, poate chiar cultivată cu propriile mîini. O viață mai bună.

Ilustrație de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.