Nici o casă Vakulovski fără multe cărţi

Mihail VAKULOVSKI
Publicat în Dilema Veche nr. 856 din 3 - 9 septembrie 2020
Mic dicţionar de scriitori absurdofili (portrete în insectar) jpeg

M-am născut pe 10 august, cînd părinţii încă erau studenţi la Filologie, iar de pe 1 septembrie începeau munca la şcoală – profi de limba şi literatura română (tata şi de desen). Primul an am locuit la bunici – ambii profesori la aceeaşi şcoală unde au muncit toată viaţa şi părinţii. Nu-mi amintesc nici o casă Vakulovski fără multe, multe cărţi. În studenţia lor chişinăuiană, părinţii au tot cumpărat cărţi, tata se ducea şi la Odessa, special pentru Librăria „Drujba”, unde erau aduse cărţi din tot spaţiul socialist, deci şi din România (atenţie, acţiunea are loc în URSS, anii ’70!). Aşa au adunat rîndul din spate al bibliotecii (cărţile stînd în mai multe rînduri, cum e şi în biblioteca mea), pentru că-n R.S.S. Moldovenească nu aveai dreptul să deţii cărţi ale scriitorilor români sau ale disidenţilor… „sovietici”. Căutînd în bibliotecă vreo cărticică pentru copii sau adolescenţi, găseam adesea volume de Soljeniţîn, Goma, Blaga, Stănescu, Arghezi, Rebreanu, Vîsoţki, de Sade, Pasternak, Zinoviev, Şalamov, Mandelştam; la un moment dat am descoperit chiar şi un samizdat cu Povestea poveştilor de Ion Creangă. În copilărie, bunica şi mama îmi citeau poveşti, bunicu’ îmi povestea, cu tata ne jucam de-a poezia în verandă şi cotrobăiam prin bibliotecă, unde-mi povestea ce cărţi i-au plăcut lui cînd era de vîrsta mea. Avem cărţi peste tot acasă, în toate camerele şi în podurile ambelor case, iar de cîţiva ani frate-meu a făcut şi din hol bibliotecă, pe ambii pereţi. Pînă să plec la facultate, în 1989, aveam în sat o librărie bună, unde mergeam destul de des, primeau cărţi bine alese, din care librarul îi punea mereu lui tata cîte un exemplar deoparte. Între timp se deschisese şi la Chişinău o librărie „Drujba”, exact ca aia din Odessa, unde mă așezam la rînd de pe la ora 6 – ne lăsau să intrăm în librărie doar pe primii zece, cînd deschideau uşa alergam pînă la raftul cu cărţi din România şi făceam cît de repede se poate o selecţie, să nu-i lăsăm pe cei de afară – mulţi dintre ei prieteni sau colegi de facultate – să aştepte prea mult. În perioada aceea, tata se abona la ediţii complete – de lux, de obicei, ale clasicilor ruşi şi ale clasicilor români, tot cartonate –, în trei exemplare, unul era pentru biblioteca lui, unul pentru mine şi unul pentru frate-meu. Şi amîndoi îmi scriau ce cărţi să le aduc cînd vin acasă (frate-meu mai voia şi casete cu tot felul de formaţii de care eu nici măcar nu auzisem – Offspring, Pantera, Slipkno etc.). Fiindcă în studenţie am stat prin cămine, duceam majoritatea cărţilor acasă, dar aveam mereu la mine cărţi de poezie, începînd cu Panorama poeziei universale contemporane de A.E. Baconsky, Atlas de sunete fundamentale (traduceri, prefaţă şi postfaţă de Ştefan Aug. Doinaş) şi, mai tîrziu, Antologie de poezie modernă. Poeţii moderni despre poezie de Romulus Bucur şi Al. Muşina, o antologie care ar trebui reeditată neapărat, fiindcă e extraordinar de bună şi utilă, dar a apărut la o editură inexistentă (Leka Brîncuş). Cînd am aterizat la doctorat, la Bucureşti, aveam în rucsac şi antologia asta.

Deşi am mizat pe Internet şi am făcut prima revistă web de cultură de limbă română, Tiuk, prefer şi acum să citesc cărţi în varianta tradiţională, hîrtioasă, nu pdf-uri sau eBook-uri. Tata zicea că el se luptă cu cărţile, căci după ce citea el o carte chiar se vedea pe acea carte că cineva s-a luptat cu ea. Eu sînt foarte delicat cu obiectul carte, dar şi mie îmi place să-mi însemnez pe margine cu creionul simplu şi-s foarte bucuros dacă la sfîrşitul cărţii rămîn cîteva pagini albe, pentru însemnări. Împrumut cărţi şi prietenilor, şi (aproape) necunoscuţilor, chiar dacă uneori nu le mai văd înapoi, deşi sînt cărţi cu autografe sau cu însemnările mele (din păcate, ştiu exact la cine-s acele cărţi). Acum cîţiva ani s-a mutat la noi în bloc o bucureşteancă, a venit să-şi trăiască bătrîneţea sub munte, la aer curat. A aflat că-s mare cititor şi m-a rugat să-i împrumut o carte, apoi alta, alta şi acum are un fel de abonament – cînd termină cartea, îi dau alta (cred c-a citit mai multe cărţi, numai din astea împrumutate sau dăruite de mine – şi-i dau numai cărţi faine –, decît mulţi filologi). Îmi plac mult şi audiobook-urile, merg pe jos spre serviciu şi înapoi spre casă ascultînd audiobook-uri, nu muzică, majoritatea în rusă, dar şi Humanitas Multimedia are audiobook-uri minunate, citite ori de autori, ori de super-actori – pe astea le ascultăm în maşină, cînd mergem la drum lung, cum a fost călătoria recentă în Delta Dunării sau cînd mergem spre casă, în Antoneştiul copilăriei, şi înapoi acasă, la Braşov, unde de mult nu mai avem loc de cărţi – nici la balcon, nici în hol, nici în dormitor. Într-o zi am făcut poze cărţilor pe care vreau să le citesc (nu pentru Facebook, pentru mine, le am într-un folder pe laptop şi cînd citesc cartea şterg poza) – la un moment dat mi-a venit să plîng, am citit toată viaţa şi mai am de citit foaaaaaarte multe cărţi… Asta îmi aminteşte de-o vorbă de-a lu’ bunicu’: „Omul cît trăieşte învaţă şi tot prost moare”.

Mihail Vakulovski este scriitor, traducător și librar.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.