Nevoia de onoare

Publicat în Dilema Veche nr. 735 din 22-28 martie 2018
Nevoia de onoare jpeg

De ce un Dosar despre onoare? Simplu. Mai întîi, pentru că mi se pare că trăim vremuri fără prea multă onoare sau în care, cel puțin în spațiul public, onoarea nu mai e neapărat o valoare la care ne raportăm.

Ce e, pînă la urmă, onoarea? Dacă e să reproducem cîteva din sensurile din DEX, iată: „Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste. Reputație, prestigiu, faimă, vază. Mîndrie (…). Prețuire deosebită, considerație, respect, stimă.“ O noțiune morală complexă, un amestec de virtuți morale și atitudini private (integritate, demnitate, cinste) cu unele ce țin de sfera publică (reputație, prestigiu, faimă, vază). Tocmai intersecția asta dintre privat și public e cea care caracterizează onoarea: reducînd lucrurile, am putea spune că onoarea e reflectarea felului cum ești în cel în care te văd ceilalți. Dar o reflectare reală, nu trucată: tu, ca individ, ești cum trebuie, și asta se oglindește și în modul în care ești ca cetățean, ca membru al unei comunități, al societății.

Or, la noi, în perioada comunistă, a fost destul de complicat ca reflectarea asta să fie reală: societatea ne-a învățat că, dacă vrem să supraviețuim, trebuie să mințim și să-i facem pe ceilalți (statul socialist opresiv) să ne vadă altfel decît sîntem în realitate. Dacă nu, riscam să ajungem la pușcărie, în vremurile crîncene, sau cel puțin să nu putem avea o carieră. Disonanța dintre cele două s-a perpetuat în zilele noastre, motivația schimbîndu-se: nu mai e una ideologică, ci economică, materială și de putere. Mă prefac, în spațiul public, că sînt altceva decît sînt în realitate, și așa îmi păstrez puterea și privilegiile. Mă prefac un om de onoare, dar de fapt sînt corupt. Și pentru asta, ceilalți concetățeni ai mei, deja pervertiți și ei moral, nu mă disprețuiesc, ci chiar, cel puțin o parte a lor, mă admiră.

Desigur că nimic din toate astea nu se poate generaliza. Sînt printre noi, și vor fi mereu, destui oameni de onoare, care nu și-ar călca cuvîntul dat cu prețul sănătății și al liniștii lor. Sînt destui care, încă, ar apăra onoarea femeilor lor (deși, e adevărat, în zilele noastre ele și-o apără destul de bine și singure, și totuși…), dar nu chiar într-un duel. Nu chiar cu prețul vieții.

Căci onoarea – și apărarea ei – nu a fost întotdeauna aproape de rațiune și de lege. Chiar astăzi, în unele comunități și culturi, aceasta poate duce inclusiv la crimă.

Dar mai multe despre toate acestea în Dosarul de față (fără vreo pretenție de a epuiza subiectul). Și dacă ar fi să trag vreo concluzie: avem în continuare, cu siguranță, nevoie de onoare, atunci cînd nu ajunge la exagerări, nu generează violență și nu e în opoziție cu legea (justă). 

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.