Netul și Vecinetul

Bogdan MUNTEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 741 din 3-9 mai 2018
Netul și Vecinetul jpeg

Întîi și-ntîi, o fază. Acum vreo zece ani, bunică-mea s-a înarmat cu un par cît toate zilele şi s-a suit în nuc să-l scuture. Cînd am venit noi acasă, era aproape în vîrf. O vreme ne-am milogit de ea să coboare. Nu ne-a băgat în seamă, lovea parcă şi mai vîrtos. Și tot bombănea. Că trebuie făcut, că ce zic vecinii că nu-i făcut? Am făcut-o inconştientă și dusă, şi nu mai ştiu cum. S-a oprit, s-a uitat urît, a dus un deget la gură. Am înțeles – ne-auzeau vecinii. Ce să fi făcut? Am -luat găleţi şi ne-am apucat să strîngem nucile pe care le ţintea ea cu parul. În anul următor, i-am ascuns scara. N-a mai vorbit cu noi zile-n șir, stătea pe bancă şi se uita la nuc. Abia cînd ne-a văzut pe toţi pregătiți de atac, a zîmbit. După aia, ne a dat indicații. 

Vecinii au fost mereu o parte importantă din universul bunică-mii și al multora din generația ei. Vecinii ne auzeau, ne vedeau, ziceau, oare ce ziceau, vecinii-n sus și-jos, niște mici dumnezei care băgau, după caz, like-uri, love-uri, ha-ha-uri, comentarii, share-uri, seen-uri și unfriend-uri. Nu ne-au convenit schemele astea, dar ne-au intrat în sînge, bunica a fost mereu o femeie dîrză. I-am explicat, nu demult, cum stau lucrurile acum, -auzi, buni, să știi că există un fel de rețea mai șmecheră, așa și pe dincolo. A ascultat: vasăzică, a spus, te lauzi pe fesbucu’ ăla și aștepți să vezi ce zice unu’ sau altu’? Da, am spus. Și poate să vadă oricine? Da, fix așa. Hm, atunci nu-i chiar așa bun, a zis. Mai bine numa’ cu vecinii, măcar ăștia te cunosc și te mai ajută.

Meci nul, așadar. Nu ne-a convins, n am convins-o, iată rezumatul. 

Unu: bunicii nu i-a trebuit cont pe fesbucu’ ăla. 

Doi: unii dintre cei care au trecut prin mîna ei au mormăit, dar au plecat capul și s-au străduit mereu să păstreze aparențele (cu vecinii, cu toată lumea), alții s-au încăpățînat și, la un moment dat, s-au îndepărtat (de vecini, de toată lumea), iar alții au stat în joc de glezne. Gata, recunosc, sînt și aici, și acolo, în toate categoriile astea – nu prea-mi iese cu vecinii, devin cam constipat în preajma lor. Transpir, mă bîlbîi, de-astea. Dar, uneori, cînd mă aștept mai puțin, apar situații care ne apropie. Și puf, mă înmoi, ca să zic așa.

Bun! Vecini.

S-a oprit în dreptul meu și a rîs. Era puțin bizar, de zece ani, de cînd eram vecini, nu ne spuseserăm altceva decît ’mnăziua și ’mnăseara. De ce s-a oprit? De ce a rîs? Aveam șlițul descheiat? Nu. Un muc, ceva? Nu, imposibil! N-am așteptat mult. Vecine, pot să ți pun o întrebare indiscretă? a zis. Ha?! Am dat din cap, da, dă-i drumul, ce să-i fi spus, nu, nu poți, lasă-mă-n pace, ciudatule? S-a scărpinat în cap. Auzi, ce-i cu puloverul ăsta, io te știam băiat serios, a zis. Poftim?! Unde bătea? Ce-avea puloverul? Era găurit? Pătat? Prea colorat, poate? Ce naiba, era vorba de o întrebare indiscretă și uite-l pe ăsta, că pulover, că băiat serios, se uita la mine și rînjea. Da’ ce-are puloveru’? am întrebat, mai mult ca să nu tac. A rîs iar și a urlat: are burtăăă, băăă, hă-hăăă! 

Nu mi-au venit în minte decît replici stupide, gen tu ai burtoc, bă, și ești și chel pe deasupra. Așa că n-am zis nimic. M am hlizit și mi-am văzut de drum. A, și mi-am supt burta. Un pic. 

E opt dimineaţa. Ies să-mi iau o cafea de la o bodegă. Showtime: o rablă de Golf cu uşile larg deschise, un tip spart, o sticlă de vodcă, Paraziţii. Îl recunosc pe ăla, stă prin zonă. Comand cafeaua şi aştept să vină gaborii. Aşa e în cartier. Băieţii fac scandal, vînzătoarele amenință cu Poliţia, pînă la urmă totul se rezolvă în mod amiabil. Azi e altfel. Tanti de la bodegă e altfel. Îşi pune mîinile-n cap, vai de mine şi de viaţa mea, cu ce ţi-am greşit, Doamne? Apoi, către scandalagiu: hai, puiule, te rog eu, te rog eu mult de tot, du-te acasă şi culcă-te! Gurrrreaaa! urlă tipul. Se mai clatină un pic pe Paraziţii, trage un gît de vodcă şi urlă din nou: băă, maaami, mi-i foame! Vînzătoarea apucă o pungă de chips-uri şi i-o aduce în grabă.

Cere cîteva cutiuţe de lapte condensat. Cîte, domnu’? Sînt un pic mai în spate, îl recunosc, e moșul de la trei. Fost boxer, am auzit. Haideți, domnu’, cîte? Nu multe. Vrea numai să-şi facă un pireu. Cîte, spuneți! Cîteva, acolo. La ce să dea 4 lei pe un litru? El nu bea lapte. Nevesti-sii îi plăcea, da’ s-a prăpă… Gata, ziceţi odată, cîte? Vreo cinci bucăţi, așa. Oare or fi destule? Cît să-i dea gust la pi… Un leu cincizeci. Un leu şi… da’ cît îi una? Cît să fie, treizeci de bani, vă dau sau nu? Păi, cum vine asta, treizeci de bani? Ori cinci, face mai mult decît pireul! Mai bine pune el apă. Merge şi-aşa. Dă să plece, apoi se răzgîndeşte, să-i dea numai trei, să aibă totuşi un pic de gust. Şi să-i ia naiba pe toţi, cu învîrtelile lor, că uite…

Bătrînul tace brusc şi dă din mînă a lehamite. Plăteşte, ia cutiuţele, le pune n buzunar, se-ntoarce, mă vede. Îl salut, se uită lung la mine, parcă nu știe exact de unde să mă ia. Mă uit în ochii lui, cu un fel de… da, mă uit cu milă. Cu milă! Moșul își încleștează pumnii, fornăie, are privire de ring de box. Transpir, îl ocolesc. Ziceți, domnu’! Ce dracu’ voiam să cumpăr?

M-am mutat la casă. Știu cum îl cheamă pe cîinele vecinului, dar habar n-am cum îl cheamă pe vecin. Cu toate că mi-a împrumutat un clește tip papagal. 

Un an mai tîrziu: m-am împrietenit cu vecinul pe Facebook.

Acum o săptămînă: în timp ce butonam, am aflat că a murit Ursu. Și că avea 16 ani. Am ieșit din casă, am făcut doi pași, m-am uitat în curtea vecinului. Într-adevăr, Ursu lipsea. Am scos telefonul și am apăsat pe sad. Și chiar eram trist.

Altfel, sîntem bine. Și eu, și bunica. Mai ales eu. Cei mai mulți dintre vecinii ei de o viață nu mai sînt, iar ăia de acum seamănă cu mine. Așa că adun nucile cînd am chef. 

Bogdan Munteanu este scriitor.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.