Neoruralismul din România - satul paralel cu statul

Ruxandra HUREZEAN
Publicat în Dilema Veche nr. 857 din 10 - 16 septembrie 2020
Neoruralismul din România   satul paralel cu statul jpeg

„Cam 30.000 de persoane se mută anual la țară în România”, spune Quim Rueda Pilar, un spaniol stabilit într-un sat din Munții Apuseni, membru al comunității „Mutat la țară. Viața fără ceas”. Quim urmărește cu atenție acest grup creat pe Internet, face parte din nucleul lui. Grupul crește vertiginos, și-a dublat numărul de membri în fiecare an, acum are peste o sută de mii de fani. Inițiatorul lui este Andy Hertz, un alt tînăr care s-a întors de la Londra și s-a stabilit și el tot în Munții Apuseni. A scris o carte chiar cu acest titlul: Mutat la țară. Viața fără ceas. A creat grupul și așa a luat naștere comunitatea virtuală. Un fel de „sat virtual”, cu „locuitori” mai mulți decît au unele orașe din România. Comunitatea se coagulează în jurul experiențelor și intereselor comune: locuirea în mediul rural, renovarea caselor vechi, cultivarea grădinilor, procurarea utilajelor și, în general, acolo se discută orice problemă legată de ruralitate. La revista Sinteza realizez un serial cu poveștile acestor „neorurali” din România, în dorința de a-i cunoaște pe ei și motivațiile, implicațiile fenomenului.

Inițiatorii grupului spun că majoritatea celor care aleg să se mute la țară sînt oameni tineri, cu copii mici, cu un înalt nivel de cultură, cu o situație materială bună, studii superioare și meserii în care pot lucra de la distanță. Sînt IT-iști, designeri, artiști, arhitecți, scriitori, comunicatori. Fenomenul la noi ar fi început acum cinci-șapte ani. Însă, în restul lumii, el este vechi. Sociologii francezi l-au denumit „neoruralism”. Primul val de neorurali s-a produs în SUA prin anii ’60, legat de mișcarea hippie. Au urmat alte trei-patru valuri, unele coincid cu crizele economice. Așa cum criza pandemică din prezent pare să fi accelerat fenomenul.

Bianca Ghiorghiu de la Mociu (Cluj) lucrează pentru o mare companie internațională de IT și s-a mutat la țară în februarie anul acesta, cu puțin înainte de a se decreta izolarea la domiciliu. S-a felicitat pentru decizie: „Aș fi înnebunit între patru pereți la bloc”, spune ea. Din curtea casei, de la „biroul de sub nuc”, simte că a lucrat cu mai mult chef și mai creativ.

Marilena a reușit și ea să se mute de la Viena într-un sat din Munții Apuseni, tot în timpul pandemiei. Este inginer chimist și a făcut acest pas după ce a locuit multă vreme în București și ultimii 11 ani în Austria. A decis să abandoneze Viena pentru că „munca robotică” și viața de acolo n-o mai împlineau: „Aveam nevoie de altceva!”.

Un cuplu de tineri bucureșteni întîlnit în grupul lui Quim din Munții Apuseni vrea să-și lase firma din Capitală în grija angajaților și să-și construiască o casă la munte. Cei doi au și găsit locul potrivit. Vor mai lucra și de acolo, vor supraveghea de la distanță firma, dar își doresc o altfel de viață, mai liniștită și mai sănătoasă, pentru ei și copiii care vor veni.

Mire L’azur a cutreierat lumea, a făcut parte din mai multe mișcări umaniste și comunități spirituale cu activități în Africa, America de Sud, Noua Zeelandă etc. A stat în Italia mulți ani, acolo a cunoscut fenomenul traiului în comunități și tot acolo a început să studieze plantele. Acum face parte din rețeaua internațională „Căsuța Plantelor”, care are 40 de membri în toată lumea. Mire oferă cursuri și produse din plante la Țarina, un cătun de lîngă Roșia Montană. Are o fetiță de 6 ani, inițiată deja în tainele naturii, un fel de Heidi a Munților Apuseni. Trăiesc într-un sat aproape părăsit. Dar acum se animă săptămînal cînd vin grupuri de prieteni ai Mirei să exploreze viața la Țarina. Singuri sau cu copiii lor, oameni pe care i-a cunoscut în viața reală sau prin comunitatea virtuală, vin să ia lecții de botanică sau, pur și simplu, să se relaxeze în natură.

Comunitatea neoruralilor este conectată în primul rînd virtual, nu se limitează la spațiul românesc. Discuțiile lor pe grupuri abordează probleme general întîlnite, pentru care deseori consultă experți, literatura de specialitate, publicații sau biblioteci internaționale. Pentru cursurile pe care le ține săptămînal despre plante, ciuperci și permacultură, Quim și echipa lui studiază și urmăresc cele mai noi informații și rezultate ale cercetărilor de laborator de peste tot din lume. Din păcate, nu există astfel de cercetări și analize pe flora sălbatică și la noi. Pentru că taxele sînt prea mari, singurele analize din ultimii ani s-au făcut pe sunătoare, și dintr-o inițiativă privată. Tot pe grupul virtual se face apel la munca voluntară, un fel de „clacă”, atunci cînd vreun membru are nevoie de ajutor. Cei care doresc merg să-l ajute. La rîndul lor, primesc ajutor cînd au nevoie.

În zona Transilvaniei centrale și de sud, fenomenul neoruralismului se manifestă mai mult în jurul turismului. Mulți s-au mutat în satele transilvănene în ultimii ani și au deschis pensiuni și restaurante, ferme turistice. Mai pricepuți decît mulți localnici în business și în domeniul comunicării, în PR digital, ei au succes și se dezvoltă frumos. Valul de migrație de la oraș la sat în Transilvania a fost încurajat și de personaje celebre precum Prințul Charles sau Charlie Ottley, care și-au cumpărat proprietăți în zonă. Exemple de tipul acesta par să funcționeze la noi.

Reînvierea satului românesc?

Quim Rueda Pilar, care a lucrat pentru un proiect social într-o comunitate spaniolă și a trăit experiența neoruralismului acolo, spune că, în Spania, fenomenul a început acum 25 de ani. El crede că majoritatea românilor care optează pentru migrația în rural au fost în străinătate și au văzut că acolo funcționează. Quim spune că, din observațiile lui, există, de regulă, o creștere accelerată a valului pînă la un maxim, care la noi nu a fost încă atins, apoi o descreștere bruscă, pentru că unii nu se adaptează și se întorc la oraș, după care urmează o stabilizare. Motivul principal al fenomenului, crede el, este „preocuparea accentuată a omului modern față de calitatea hranei și sănătatea lui”.

Satul românesc, consideră el, are avantajul, față de celelalte din Europa de Vest, că aici încă mai locuiesc părinții și bunicii care știu meșteșugurile, au experiența ancestrală și o pot transmite neoruralilor. Aici mai este posibilă conexiunea dintre vechi și nou. „În Spania, cînd au ajuns neoruralii n-au mai găsit nimic. Nu mai era nimeni care să cunoască meșteșugurile, tradițiile. Nici nu știți ce important este că mai aveți săteni care știu să folosească o coasă!”

Bunicilor din România poate că le datorăm mai mult decît păstrarea tradițiilor. Din discuțiile cu neoruralii, am constatat că cei mai mulți, născuți la oraș, au fost crescuți în copilărie la bunici și tot acolo își petreceau vacanțele. Își amintesc cu nostalgie perioada aceea și poate tocmai această fantasmă a fost decisivă, a făcut posibilă întoarcerea. S-ar putea ca bunicii să fi sădit atunci ceva ce acum răsare. Poate chiar această lume nouă.

O întrebare care m-a frămîntat și m-a determinat să pornesc în căutarea celor mutați la țară a fost și aceasta: ce impact va avea această întoarcere asupra satului românesc? Implicit, infuzia de viață, o nouă abordare a administrației locale și a vieții rurale pot reanima satul. Exigențele acestor tineri față de activitățile primăriilor, față de mediu, de școală, de spital sînt mult mai mari. Ei pot pune presiune pentru schimbare, pot face proiecte, oferi soluții. Andy Hertz cere public Internet de mare viteză la țară, condiție esențială pentru a lucra de la distanță, iar copiii lor să poată urmări lecțiile online. Conectarea cu lumea largă, pentru ei, nu este un moft, ci o necesitate.

Unii dintre ei au în mod programat intenția de a face proiecte care să ajute comunitatea rurală. Bianca vrea să-i învețe engleza pe copiii din sat, profesoara de muzică Vlașin, stabilită într-un sat din Bistrița, are deja 20 de cursanți pe care-i învață să cînte la vioară, canto sau pian. Mire și Quim îi învață pe cursanți cum să mănînce din natură, pe copii îi învață botanică, în general, oferă o altfel de perspectivă asupra mediului. În plus, cei care încep business-uri angajează localnicii. Dar chiar și simpla prezență a acestor tineri în sate le face mai dezirabile, oferă încredere în viitorul ruralului.

Experimentul grecesc

În ultima zi a festivalului de film TIFF, am ajuns printr-o coincidență fericită să văd un documentar (Roșiile ascultă Wagner) care prezintă cazul unui „mutat la țară”, de data aceasta într-un sat din Grecia. Realizat de Marianna Economou, regizor din Atena, filmul prezintă povestea unui matematician întors în satul Ilias, care mai avea doar 33 de locuitori. Împreună cu cîteva bunici de acolo, Alexandros începe să cultive și să prepare roșii pe care reușește să le exporte în diverse orașe din lume. Borcanele lor ajung la San Francisco, Hong Kong, Bruxelles. Satul devine cunoscut, primește o rază de speranță. Iar filmul deschide niște teme de meditație mai largi: cum refacem legătura dintre generații, dintre sat și oraș, dintre local și global?

Marianna Economou mi-a acordat un interviu pentru revista Sinteza pe acest subiect. Ea spune acolo: „Este foarte important ca nou-veniții să se integreze în comunitatea locală, să schimbe idei, să împărtășească cunoștințe și să coopereze. Este foarte dificil pentru satele mici să supraviețuiască dacă rămîn izolate și «introvertite». Secretul este să fie capabile să producă ceva «unic», ceva care poate fi vîndut piețelor și veniturile să se întoarcă în sat. Acesta ar fi un stimulent serios pentru a atrage mulți oameni și ar revitaliza comunitatea”. Și-i sfătuiește astfel pe neorurali: „Ascultați-i pe localnici, petreceți timp cu ei, au cunoștințe și experiență prețioase și își cunosc pămînturile și posibilitățile cel mai bine. Ideile voastre trebuie să fie accesibile pentru localnici, cel puțin la început. Faceți-i să se simtă prețuiți și respectați și spuneți-le că intențiile voastre sînt pentru binele general al satului. Vreți ca ei să fie aliații voștri”.

De ce se mută unii tineri de la oraș la sat? am întrebat-o. „Cred că cel mai evident motiv ar fi acela că au încetat să mai găsească sens sau bucurie reală în viața dintr-un oraș mare. Sînt, de obicei, oameni conștienți din punct de vedere politic, social și al mediului și caută o existență alternativă în care și individul, și întreaga planetă contează”, a răspuns Marianna Economou, realizatoarea filmului Roșiile ascultă Wagner.

Viitorul preferabil

Care este viitorul posibil, imaginabil și preferabil al ruralității? Nu avem răspunsuri. Una dintre cele mai grave și mai importante probleme ale României este prăpastia dintre sat și oraș. Quim din Munții Apuseni crede că „satul a murit cînd a uitat să comunice cu orașul, cînd n-a mai avut schimburi de idei, de produse, de servicii”.

În România nu avem scenarii de viitor, nu se fac analize și nici proiecții pe această temă. La Roma, acum doi ani, a avut loc o școală de vară pe subiectul ruralității și migrației de la oraș la sat. Ingineri, futurologi, sociologi, antropologi au pus în discuție problematica fenomenului: cum se vor schimba mediile rurale în viitorul apropiat prin impactul fenomenelor globale care au loc pe planeta noastră, precum schimbările climatice, migrațiile, noile tehnologii, problemele energetice, mutația orașelor și a muncii și transformarea economiei? Cum vom trăi, cum ne vom muta, cum vom comunica și relaționa între orașe și ruralitate cu aceste transformări? Cum se vor reflecta aceste schimbări asupra vieții de zi cu zi a oamenilor? Toate acestea sînt întrebări la care și noi ar trebui să încercăm să răspundem.

Ruxandra Hurezean a absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie din Cluj-Napoca, cu specializarea Sociologie, și lucrează în presă de peste 25 de ani, timp în care s-a consacrat reportajului social. Este autoarea a cinci volume de reportaje și proză scurtă.

Foto: Marius Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.