Nenea Dan

Iuliana DUMITRU
Publicat în Dilema Veche nr. 705 din 24-30 august 2017
Nenea Dan jpeg

M-am trezit cu un singur gînd: azi înot cu nenea Dan pînă la capătul digului. După o noapte petrecută în Vamă, mă ridic cu greu din patul moale al rulotei. Iau o gură de cafea și îi spun tatei că nu am timp de stat la povești, am întîrziat la întîlnire. Tata știe, doar și-a băut cafeaua cu el: „Fugi, că te așteptă de la 7“. Pornesc înfășurată în prosop spre cortul lui. Soarele este sus și nisipul arde, o iau pe malul mării ca să cîștig timp. Apa este rece și eu tare aș vrea să mai dorm. În faţa cortului, nenea Dan stă tolănit la umbră, pe vechiul său scaun de plajă. Deschide un ochi și mă privește pieziș.

„Păi bine, domnule, la ora asta se vine?“

Cu glas stins și rușinat mă apăr: „Nu am auzit alarma.“

„Ai fost la Vamă?“

„Puţin“ – deși sînt sigură că faţa mea șifonată și ochii roșii arată intensitatea distracţiei.

„Ai mîncat?“

„Nu, doar cafea.“

„Bine, să pornim.“

Cînd ne apropiem de mal, mă apucă de braţ. Intră ușor și treptat. Eu mă arunc ca un bolovan. Vîrsta înaintată și operaţia la inimă nu îi mai permit „vitejii“ de genul acesta. Începem amîndoi să dăm ușor din braţe.

Mă gîndesc la sfaturile lui nea Gigi: înotul înseamnă dozarea energiei – încet și ritmat. Gigi, care a fost cel mai bun prieten al lui nenea Dan, m-a învăţat să înot. În tinereţe au jucat polo la Dinamo și au fost coechipieri de vacanţe la 2 Mai. Pînă acum cîţiva ani cînd, într-o primăvară, Gigi s-a dus. A fost singura vară în aproape 50 de ani cînd nenea Dan nu a venit la mare.

Părinţii mei administrau campingul din 2 Mai și am avut norocul să cresc pe lîngă corturile unor mari personalităţi. Pot spune că plaja a reprezentat un spaţiu semi-academic. Pe lîngă lucrurile concrete, cum fi recomandarea unor cărţi, filme și muzică, am auzit nenumărate povești despre cum era zona înainte. Prin istorisirile sale, nea Dan a fost primul care m-a făcut să-mi doresc să cunosc istoria satului.

Știam că, în fiecare vară, vin turiști, că îmi fac prieteni cu care mă joc, că pot să stau la plajă toată ziua și mai ales că pot să fac multă baie în mare. Că în camping o să îi găsesc mereu pe mama și pe tata, dar ei nu aveau timp să stea cu mine. Însă am găsit mereu turiști care abia așteptau să mă cunoască și să povestim. Pentru cineva care nu cunoaște spiritul locului poate părea ceva neobișnuit, dar eu am învăţăt multe pe plaja din 2 Mai: matematică, franceză, engleză, puţină statistică, am învăţat să ascult, dar mai mult de atît, am învăţat să pun întrebări.

Toate interacţiunile și discuţiile avute cu oamenii din camping mi-au schimbat, de cele mai multe ori, alegerile în viaţă. Dacă în copilărie și în adolescenţă mi-am dorit să fac Economie, în ultimul an de liceu am schimbat total domeniul și am ales să studiez Sociologia. Şi trebuie să recunosc că a fost una dintre cele mai bune decizii pentru mine. Cel mai mare fan al acestei schimbări a fost chiar nenea Dan.

Lucrul care m-a frapat mereu la turiștii de 2 Mai/Vama Veche este faptul că pentru ei venitul la mare era un ritual. Lucrurile se întîmplă mereu în același fel: vin în aceeași perioadă, se cazează la aceeași gazdă sau caută să aibă același loc de cort. Cu nenea Dan lucrurile erau clare: apărea în jurul datei de 15 iulie – tata spunea că abia atunci cînd vine el începe sezonul –, avea „locul său“, în prima linie, avea obiceiuri bine formate – cumpărăturile se făceau din piaţa din Mangalia, de la aceiași vînzători. O dată la două zile cumpăra covrigi și îi ţinea agăţaţi la umbrar, iar cine îl vizita se putea servi. Meniul de 2 Mai era simplu și conţinea cel mai adesea: ouă prăjite cu roșii, supă cu tăieţei, multă salată cu brînză și pepene (arunca seminţele la colţurile umbrarului și, pînă pleca, ele răsăreau). Vacanţa se termina după Sfînta Mărie (15 august) și urmau negreșit trei săptămîni în Deltă, unde avea o gazdă preferată.

Pot spune că nenea Dan este turistul arhetipal de 2 Mai/Vama Veche. Devenise un „stîlp“ imaginar al campingului. Toată lumea întreba de el, atîta timp cît era el acolo și vacanţele lor erau neschimbate. Poveștile lui nenea Dan m-au purtat la cîrciuma lui Musuret, unde friptura era cît masa, sau prin curţile sătenilor, unde cîte un turist organiza un ceai dansant la care venea tot satul. Amintirile lui mi-au „arătat“ cum era Vama Veche fără de muzică sau cum mergeau acolo ca în expediţie, încărcaţi cu toate cele necesare.

Nu de puţine ori, între gazdă și turist s-au format legături puternice, care au ajuns să treacă dincolo de spaţiul de vacanţă. Aceste legături, care dăinuie de ani de zile, duc la apariţia sentimentului de apartenenţă la locul respectiv. O astfel de prietenie s-a legat între tatăl meu și nenea Dan. A devenit un bun sfătuitor al familiei noastre și era mereu la curent cu tot – inclusiv cu amorurile verilor mei. Pe copiii fostei sale gazde i-a cununat – pînă să se mute în camping, în prin anii ’70, a locuit timp de 15 ani la o familie din sat.

Dacă, la început, turismul din zona 2 Mai/Vama Veche era o manifestare estivală a unui grup de oameni care se cunoşteau între ei, cu timpul şi alţii au auzit poveştile/legendele din zonă şi au dorit să vină. Astfel, cu timpul, turiştii au devenit mult mai numeroşi şi motivele care stăteau la baza alegerilor mult mai variate. La mijlocul anilor ’90 au început să apară din ce în ce mai multe reglementări impuse de instituţii ale statului. Cea mai mare „lovitură“ a suferit-o zona de campare pe nisip, care s-a restrîns atît în Vama Veche, cît și în 2 Mai. Deși aceste decizii au creat mai multe mișcări de coalizare împotriva legilor, lucrurile au rămas neschimbate.

Cred că în ultimii ani am auzit de sute de ori că „Vama Veche nu mai e ce-a fost, că s-a stricat/schimbat“, că 2 Mai-ul a devenit comercial, că s-a umplut de „familiști“, că nimic nu mai este la fel, că în urma diverselor forme de reclamă/branduire, tipul persoanelor care frecventează locul s-a schimbat substanţial pe parcursul anilor. Însă o caracteristică importantă a locului a rămas faptul că te poţi manifesta liber și poţi interacţiona ușor cu cei din jur. Un turist, devenit prieten, îmi spunea că la 2 Mai e de ajuns să dai „Bună ziua“ și restul vine de la sine, iar Vama Veche este faimoasă pentru ușurinţa și rapiditatea cu care se leagă prieteniile și chiar relaţiile amoroase, după cum spun versurile trupei cu același nume: „Am plecat la Vama Veche / Ca să îmi găsesc pereche (…) / Doar pe plajă-n Vama Veche / Noi toţi vom avea pereche“.

2 Mai-ul și Vama Veche au fost și încă sînt locuri într-o continuă schimbare, așa cum se întîmplă cu totul în jurul nostru. Nenea Dan m-a zis: „Schimbarea este singura constantă“. Aceste cuvinte mi-au devenit mantră și mă fac mai indulgentă cu locul.

P.S. În ultima lui vară de 2 Mai, eu și nenea Dan ne-am supărat. Nu mai știu motivul. Am trecut rar pe la el și de fiecare dată am fost prea ocupată ca să stăm de vorbă. În anul următor nu a mai putut ajunge, iar la sfîrșitul lunii august s-a dus. Vara aceea a fost într-un fel ultima și pentru mine, căci mi-am încheiat aventura de recepţioner/gazdă în campingul din 2 Mai. Ce călătorie grozavă am avut… Mulţumesc, nene Dane! 

Iuliana Dumitru este doctorandă a Centrului de Excelență în Studiul Imaginii și documentează Imaginea și imaginarul satelor 2 Mai și Vama Veche.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.