„Ne vom aminti faptele care au un impact emoțional semnificativ” - interviu cu Bogdan O. POPESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 847 din 2 - 8 iulie 2020
transmiterea de la mine la mine jpeg

Vorbim atît de des despre ce ținem minte și ce nu. Despre cît de capricioasă poate să fie memoria noastră. L-am întrebat pe Bogdan O. Popescu, neurolog și scriitor, care e „arhitectura” amintirilor noastre și cum reușește creierul să proceseze și să păstreze atîtea lucruri trăite.

În ce fel depozitează și procesează creierul memoria noastră?

Primul lucru pe care îl întreb cînd îmi învăț studenții despre memorie este referitor la locul unde depozităm amintirile în creier. Răspunsurile lor sînt variate, însă realitatea este că le depozităm peste tot în cortex (suprafața creierului care are arii specializate, cît și de integrare). Cu alte cuvinte, imaginile în lobul occipital, sunetele în lobul temporal, atingerile în lobul parietal, și așa mai departe. Apoi este importantă ideea de „concept”, care este produsă de așa-numitele arii de integrare. Ariile care pun împreună informațiile primare, indiferent pe ce canal au venit, vizual, auditiv, senzitiv sau emoțional. Prin ariile de integrare percepem un obiect sau o ființă global, cu toate informațiile pe care le percepem, integrîndu-le. Care ar fi conceptul tău de Bogdan O. Popescu, Ana? Vocea mea? Înălțimea mea? Modul în care mă mișc (comportamentul meu motor)? Scriitura mea? Cu siguranță, totul la un loc. Asta fac ariile de integrare. Ținem minte, de fapt, fiecare informație separat, în ariile care se ocupă cu percepția respectivă, dar și integralitatea, cu ariile de integrare.

Apoi, mai e ceva important. Noi venim în fiecare zi în contact cu mii de informații. Cum erau îmbrăcați oamenii din stația de metrou prin care am fost? Ținem minte? Nu. De ce? Pentru că nu am fost atenți la asta. Memoria de scurtă durată este ca o tablă pe care scriem și este condiționată de atenție. Memoria de lungă durată o obținem prin repetiția informațiilor care au ajuns în memoria de scurtă durată (repetitio mater studiorum).

Ce legătură „științifică” există între ce trăim și ce ne amintim?

Această legătură este creierul nostru. Ce pot să îți spun, științific, este că legătura este creată de impactul emoțional. Cu alte cuvinte, nu ne vom aminti mare lucru din ce trăim dacă faptele nu au un impact emoțional și ne vom aminti, prin contrast, cu extremă precizie, faptele care au un impact emoțional semnificativ.

Există mai multe feluri de memorie. Cum știe creierul nostru să lucreze cu toate?

Memoria este, într-adevăr, de multe feluri. Iconică, așa-numită, pentru imagini, ecoică pentru sunete, haptică pentru sensibilitate, și așa mai departe. Relevant este că e declarativă (pentru fapte întîmplate) și procedurală pentru activitățile pe care am învățat să le facem. Creierul le găzduiește pe toate și știe să extragă ceva, indiferent ce, cînd este nevoie, pentru că neurocircuitele (legăturile dintre ele) permit asta.

Una dintre marile spaime ale oamenilor de azi este Alzheimer-ul, boala uitării. Cum ajung să se șteargă amintirile din creierul unui om?

Boala Alzheimer este o boală neurodegenerativă. Asta înseamnă că mor neuroni în creierul pacienților afectați de-a lungul timpului, în anumite zone cruciale pentru personalitatea lor și pentru funcțiile lor cognitive, fără ca noi să avem o soluție la asta în momentul de față. Neuronii mor nu peste tot, în tot creierul fără discriminare, ci la început mai ales în zonele care condiționează memoria. De aceea forma uzuală de debut este cu pierderea memoriei recente, însă există mai rar și forme cu alte disfuncții neurologice.

Bănuiesc că ați întîlnit oameni cu memorii fabuloase și alții care pierduseră aproape tot la capitolul ăsta. De ce se leagă, de fapt, această capacitate de a ține minte lucruri și cît de diferiți sîntem?

Sîntem foarte diferiți, într-adevăr. Unii dintre noi avem memorie mai bună, alții mai slabă. Unii avem memorie așa-numit vizuală, alții a faptelor, ținem minte dacă s-au înlănțuit evenimente. Creierele noastre sînt diferite și genetic, și în funcție de educație și întîmplările la care sîntem expuși. Capacitatea de a ține minte lucruri ține atît de gene, cît și de antrenament.

Neurologia face o distincție între memorie și amintire?

Este o problemă cu termenii, mai ales că, în engleză, „memory” se traduce atît ca „memorie”, cît și ca „amintire”. Memoria este o funcție neurocognitivă, amintirea este un eveniment punctual, înregistrat prin intermediul acestei funcții.

Dacă ar fi să puteți extrage, la o autopsie, o amintire din creierul unui om, cum ar arăta, cum v-ați imagina-o?

Asta este o întrebare deja pentru scriitor, nu pentru neurolog. Dacă aș extrage o amintire, aș vrea să aibă ceea ce de obicei nu are, să aibă masă. Adică să o pot cîntări în palmă. Nu doar să o văd printr-un tunel al vieții, ale cărui lumini depind de ceea ce ți s-a întîmplat pînă atunci.

În ce relație sînteți cu memoria cînd scrieți?

În general, sînt într-o relație proastă cu memoria. Tot antrenamentul meu ca medic, de la intrarea în facultate pînă acum, are nevoie de o memorie performantă formal, ceea ce eu nu am, am însă o memorie fantastică creativă. Cînd scriu se întîmplă ceva fenomenal, îmi aduc aminte tot, nu știu cum amintirile sînt evocate de demersul amintirii, ca un minereu de simplul săpat în cîmpul gol și arid.

Care e cea mai veche amintire a dvs.?

Mi-am pus și eu întrebarea asta de-a lungul anilor, și încă mi-o pun. Am unele fracțiuni de amintiri, imagini cu suflet de o secundă, care îmi străfulgeră trecutul prim. Cum mă mîngîia bunica, de exemplu. Apoi, de la grădiniță (am fost acolo de la 3 ani) – spațiile erau apăsător de mari. Nimic rău, oricum, ceea ce mă bucură.

E scrisul o formă de a depozita memoria lucrurilor trăite? Cum expliciați asta ca medic?

Este așa și este și invers. Sigur că scrisul aranjează amintirile, în funcție de starea scriitorului din acel moment. Se poate scrie de mai multe ori cu aceleași amintiri în mod complet diferit. Însă este ciudat că atunci cînd am scris cartea mea de proză scurtă mi-am șters din minte, cu ocazia scrisului, toate detaliile care fac savuroase amintirile. Te rog, nu mă întreba prin ce mecanism…

interviu de Ana Maria SANDU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.