Naţiune, diversitate şi emancipare

Camil-Alexandru PÂRVU
Publicat în Dilema Veche nr. 718 din 23-29 noiembrie 2017
Naţiune, diversitate şi emancipare jpeg

Unul dintre elementele care au marcat cel mai profund tranziția de după 1989 a fost transformarea radicală a problemei diversității, așa cum era aceasta prezentă istoric în România: anume, de la centralitatea „problemei naționale“ (compatibilitatea diferitelor etnii conlocuitoare cu construcția statului-națiune) la complexitatea identitară (acceptarea principiului non-discriminării pe baze de gen, vîrstă, dizabilitate, orientare sexuală etc.). Imaginarul politic încă centrat pe imperativul unității naționale și atotprezența unui vocabular istorizant și etnicizant au făcut această tranziție nu doar dificil de înțeles, ci și dificil de gestionat. 

Deja de dinainte de 1918, problema principală în mintea celor care construiau statul modern român era cea a diversității etnice. Alte diferențe erau subsumate în mare parte chestiunii etnice, iar statul român a continuat să-și gîndească propriile comunități în termenii unor blocuri unitare etnic și omogene lingvistic și religios. Diversitatea acestor categorii etnice rămînea o problemă centrală pentru definirea națiunii române, ce oscila mereu între o definiție etnică a purității simplificatoare (poporul român, adică etnicii românii) și una civică dificil de concretizat (cetățenii români, indiferent de naționalitate). Regimul comunist își propunea de altfel să dezvolte „relațiile de înfrățire între oamenii muncii români, maghiari, germani și de alte naționalități“, recunoscînd persistența distincției etnice acolo unde diferența de clasă fusese deja eliminată.

Ideea că România era un stat multietnic era, cu alte cuvinte, faptul politic major al construcției statale dificile. În ultimii ani, însă, diversitatea a căpătat cu totul alte chipuri. Etnia este acum un element mai degrabă secundar în raport cu revendicările mult mai puternice legate de gen sau orientare sexuală. Cu toate acestea, instituțiile românești încă sînt gîndite în paradigma gestionării diversității etnice, și prea puțin a noilor forme ale diferenței. Există reprezentare în Parlament pentru minoritățile naționale, dar nu există (încă) paritate de gen. Societatea românească, laolaltă cu instituțiile ce o structurează, își arată perplexitatea în fața acestor noi figuri ale diferenței, cu atît mai mult cînd e vorba de complicațiile intersecționalității. Cum arată această perplexitate?

Cel mai bine se vede această schimbare în faptul că, potrivit unui Eurobarometru din 2015, toleranța față de alegerea unei persoane din alt grup etnic în cea mai înaltă poziție în stat a progresat între 2012 și 2015 considerabil (+20%). 50% erau în 2015 total confortabili cu o asemenea alegere, 20% moderat confortabili, iar alți 14% erau indiferenți. Doar 22% încă se pronunțau total împotrivă, în scădere cu 6% față de 2012. De altfel, această modificare în rîndul opiniei publice s-a văzut reflectată și în alegerea lui Klaus Iohannis ca președinte.

Schimbarea de paradigmă o vedem însă imediat ce ieșim din considerațiile generice privind etnia și religia, și ajungem la diferențele concrete. Potrivit aceluiași barometru, doar 69% din români se simt confortabili să lucreze alături de… un ateu. Este procentul cel mai mic în Europa (media europeană este 87%). Ne menținem cu procentele cele mai scăzute și cînd e vorba de a lucra alături de evrei, musulmani, budiști. Mai puțin de jumătate din români ar accepta ca fiii și fiicele lor să aibă o relație amoroasă cu aceștia, și doar 51% ar accepta relația copiilor cu o persoană atee.

În fine, în privința persoanelor LGBT, românii sînt cel mai puțin convinși că acestea ar trebui să beneficieze de drepturi egale cu persoanele heterosexuale. Tot cele mai scăzute procente sînt de acord cu legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex. Contrastul aici față de media europeană, nu doar față de țările cu cele mai mari procente, este considerabil (peste 40 de puncte procentuale). Nu în ultimul rînd, în 2015 românii se opuneau cel mai tare din Europa (59%) la ideea de a avea un președinte LGBT, precum și la ideea de a avea colegi de muncă din comunitatea LGBT (44%, față de 13% media europeană). 66% din români refuză ideea ca fiul sau fiica lor să fie într-o relație cu o persoană de același sex.

România a ratat echivalentul unui mai ’68 – nu doar din cauza faptului că regimul comunist privilegia indistincția socială ca principiu de structurare politică, ci mai ales pentru că anii ’70 ’80 sînt exact anii revenirii în forță a imaginarului politic naționalist stimulat și exacerbat de regimul lui Ceaușescu. Asta face ca, după 1990, societatea românească să rămînă, pe de o parte, profund mobilizată într-un discurs etnicizant al construcției naționale, iar pe de altă parte, total nepregătită față de accelerarea revendicărilor identitare ce nu fac apel la limbă și la etnie. Nu e însă cazul să fim pesimiști: pînă acum nici unul dintre salturile modernizatoare ale societății românești nu a fost scutit de contratimpi și perplexități majore. 

Camil-Alexandru Pârvu este conferențiar la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.