Muzica şi revoluţiile ei sociale - de la beat la rave şi retur " </i>

Publicat în Dilema Veche nr. 278 din 13 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Rave-urile sînt astăzi organizate de corporaţii multinaţionale, laserele descriu contururile unor logo-uri comerciale atent stilizate, iar triburile urbane ale sociologului Michel Mafesolli au părăsit zonele cvasi-marginale ale societăţii, pentru a se alinia unui mainstream aparent neproblematic " The Summer of Love profesionalizată şi pentru toată lumea. Dar n-a fost întotdeauna aşa. În anii ’80, Marea Britanie era insula unor pelerini subversivi care urmau trasee cel puţin ciudate " într-un infatigabil joc de-a şoarecele şi pisica cu poliţia engleză ", situate de-a lungul faimoasei M25 London Orbital. Era vremea party-urilor ilegale, a extazului tehno-tribal şi a Ecstasy-ului, dar şi a naşterii unei subculturi care avea să influenţeze radical cultura populară a ultimului sfert de secol. În fapt, rave-urile nu erau o noutate în lumea haitelor anti-sistem. Cu trei decenii înainte, subculturile beat şi mod îşi apropriaseră şi ele termenul. The Small Faces, unul dintre grupurile mod esenţiale, marcau, în cîntecul "Lazy Sunday", frontierele identitare ale (sub)culturii care inunda rapid Londra acelor ani: "Wouldn’t it be nice to get on with me neighbours? / But they make it very clear they’ve got no room for ravers". ("N-ar fi drăguţ să mă-nţeleg cu vecinii mei? / Dar ei spun limpede că n-au loc pentru raver-i") Totul este scris în aceste două versuri: diferenţă, refuz, opoziţie. Etichete şterse pe măsura trecerii timpului. Sau topite de acceptare, împlinită atunci cînd rebeliunea a fost îmblînzită de cultura dominantă şi cînd veşnica adolescenţă, deci veşnica nesupunere, a unor The Who ("I hope I die before I get old" ("Sper să mor înainte să îmbătrînesc") " spuneau ei pe My Generation, în 1965), de exemplu, s-a dovedit a fi doar o frumoasă utopie. Muzica, cea care o însoţise încă de la apariţie şi care-i cultivase autenticitatea, a şi părăsit-o în scurt timp, abdicînd de la principiile fondatoare: reacţia împotriva unei culturi old-fashioned, conformiste, obosite şi infertile. Şi The Small Faces, şi The Who şi-au renegat mai tîrziu ascendenţa. Cercul se închidea, lăsînd însă urme mai mult decît vizibile în cinematografie, în modă, în televiziune, pentru a se deschide în altă parte: venea rîndul epocii hippie, a "proletariatului freudian" " cum o numea cineva ", marca socială insulară a următorului deceniu, plecată la mijlocul anilor ’60 din Statele Unite ale Americii. Un alt paradis miltonian, bîntuit de viziuni psihedelic-LSD-istice pe coloana sonoră performată de acoliţii extravagantului club The Red Dog Experience (Jefferson Airplane, The Grateful Dead, The Charlatans, The Marbles etc.), pierdut în momentul în care revoluţia sexuală se încheia cu un succes discutabil, în care i se punea punct obsedantului război din Vietnam şi în care găştile turbulente de punks invadau ambele maluri ale Atlanticului, cu dizarmoniile lor sonore, cu teatralitatea lor vestimentară, care era ea însăşi un vehicol de discreditare a autorităţii, cu propensiunile lor anarhice, cu confuzia lor politică… "Don’t know what I want / But I know how to get it" ("Nu ştiu ce vreau / Dar ştiu cum să obţin") era strigătul ideologic al zilei şi crezul unei generaţii excedate de pacifismul cu flori în păr, fie el şi militant, al fraţilor mai mari, şi seduse de o estetică profund radicală. În fapt, punk-ul, ca şi subculturile relaţionate muzical care l-au precedat, nu era altceva decît imaginea răsturnată a momentului social pe care îl trăia, o contracultură care punea zgomotos în discuţie establishment-ul, oferind, în acelaşi timp, un proiect " încă unul! " pentru cea mai bună lume dintre cele posibile. Deloc în van se pare, contrarevoluţia capetelor ţepoase avînd să reuşească pe 7 iunie 1977, atunci cînd "God Save the Queen", caricatura imnului Marii Britanii, semnată de Sex Pistols, avea să ajungă pe primul loc în topurile muzicale. Exact clipa în care punk-ul, o subcultură pînă atunci eminamente underground, ieşea din subterane, cu tot cu elementele de lifestyle care o completau, pentru a face o glorioasă carieră în cultura de masă. Acele de siguranţă nu mai erau bizarerii agăţate de hainele tinerilor furioşi de la periferia culturală a lumii, ci însăşi moda acelei zile şi a celor care vor urma. Generaţia lipsită de speranţă, generaţia punk-ului avea acum un viitor. "No future" devenise brusc inactual, iar perifericii erau vedete TV. Ceva din etosul reacţionar al punk-ului şi din militantismul boem al epocii hippie avea să se reîntoarcă în vieţile noastre, după ceva mai mult de un deceniu. La începutul anilor ’90, Generaţia X refuza ştampila extazului consumist al deceniului anterior printr-un manifest anti-fashion, purtat laolaltă cu jeanşii rufoşi, puloverele lălîi şi bocancii scîlciaţi, şi îşi rupea privirea dezabuzată de pe televizoarele comutate etern pe MTV. "Leneşii" se dezlipeau de canapele şi de consolele Nintendo şi îşi făceau auzite, pentru prima oară, vocile. Purtătorii lor de cuvînt se numeau Kurt Cobain sau Eddie Vedder, iar "Come as you are" era refrenul preferat şi parola de acces într-o subcultură a sincerităţii amar-furioase a comunităţii plecate din înnoratul Seattle, să cucerească şi să schimbe lumea. Acelaşi MTV a prins ideea din zbor, iar designeri " precum Calvin Klein, Donna Karan sau Marc Jacobs " i-au adus pe eroii zilei printre noi, transformîndu-ne definitiv. Grunge-ul tocmai fusese înghiţit de vortexul culturii populare, odată cu glonţul care l-a trimis pe Cobain undeva, departe, în timp ce răzvrătiţii copii ai clasei de mijloc se pregăteau de următoarea revoluţie, oricare ar fi fost ea.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.