Mitocăniada

Cristian CRISBĂŞAN
Publicat în Dilema Veche nr. 171 din 19 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mitocanul este fundamental o fiinţă agresivă şi violentă. Nu există comportamente şi atitudini mitocăneşti - adică grosolane, vulgare, ordinare - delicate, finuţe, politicoase. Chiar şi în costume scumpe, maşini de lux şi funcţii înalte, acţiunile mitocanului rămîn la fel de agresive. Mitocanul este fiinţa de la periferia societăţii care se crede egală cu academicianul, numai pentru că anatomic sînt construiţi la fel. Dar şi pentru că, deşi oamenii nu se nasc egali, legea conferă aceleaşi drepturi pentru toată lumea, iar religia statuează că noi toţi sîntem copiii Domnului. Mitocanul este cel mai mare duşman al elitei spirituale, pentru că el crede că-şi poate suplini prin agresivitate şi violenţă lipsurile care nu-i dau dreptul moral şi competenţele de a face parte din elită. Mitocanul este acea fiinţă care, într-o reprezentare figurată grotescă, ar avea, în loc de cap, un pumn strîns. El nu-şi recunoaşte niciodată status-ul, nu din ipocrizie, ci pentru că pur şi simplu nu înţelege de ce ar fi el diferit faţă de oamenii normali. Taxat ca atare, el crede mereu că i se face o nedreptate, şi atunci devine agresiv, poziţionîndu-se într-o continuă bătălie pentru cîştigarea unui loc care nu este al lui. Mitocanii sînt capabili de solidarităţi şi alianţe conjuncturale, dictate doar de interesele imediate. Dar mitocanii sînt şi ei unii "mai egali decît alţii" - ca să-l parafrazăm pe Orwell - ceea ce-i face capabili să se sfîşie între ei, dacă situaţia o impune. De exemplu, dacă se asociază în vînarea unei prăzi, odată aceasta răpusă, mitocanii încep între ei lupta pentru halca cea mai mare. Dicţionarele mai spun că mitocănia provine şi dintr-o lipsă de educaţie. Cred că dicţionarele sînt depăşite. Există foarte mulţi oameni lipsiţi de educaţie care dovedesc un bun simţ nativ simplu, sincer şi natural. Şi există alţi foarte mulţi oameni care, deşi au trecut prin diferite forme de educaţie, au rămas fundamental mitocani. Despre aceştia din urmă am să scriu în cele ce urmează, pentru că tema este "mitocănia la putere" şi trăim o perioadă al cărei titlu generic nu poate fi decît "Mitocăniada". Punctul maxim Istoric vorbind, cred că această perioadă reprezintă apogeul mitocăniei din România. Mitocănia şi-a atins "nivelul de incompetenţă", a ajuns la saturaţie, mai departe nu se mai poate dezvolta, drept pentru care sînt sigur că în scurtă vreme îşi va începe declinul. De ce spun asta? Pentru că mitocănia a ajuns la punctul maxim pe care-l putea atinge. Ea s-a dezvoltat, s-a perfecţionat, a acaparat conducerea statului şi a societăţii şi a ajuns la preaplin. Prăbuşirea va surveni aduncînd cu ea un spectacol grotesc dat de "marile figuri" ajunse la stadiul de rataţi caricaturali, la anatomia lupului jigărit, năpîrlit şi cu dinţii căzuţi. Deja schimbarea politică din 2004 a produs asemenea victime pe scena politică. ste foarte interesant de observat evoluţia mitocanului simplu care a ajuns, prin adaptări la mediu aproape paradoxale - precum viruşii care au învăţat să fenteze antibioticele şi anticorpii - din mahalaua gîndirii în falsele elite care conduc societatea azi. Asta s-a întîmplat pentru că societatea, cu sistemul imunitar redus aproape de zero după 45 de ani de comunism, nu a mai avut anticorpii pentru a stopa această maladie. Şi nici virusologii care să descopere rapid antiviruşi. Adevăratele elite spirituale, pulverizate istoric de comunism, au lăsat loc de dezvoltare bolii care a crescut încet-încet, ca o tumoare pe trupul societăţii. Din fericire, tumoarea nu este malignă. Nu este SIDA, este un cancer tratabil. Greu, dureros, dar tratabil. Însă tumoarea a crescut pentru că a avut teren fertil. Iniţial, mitocănia a cuprins baza piramidei. De aici, prin solidaritatea de conjunctură de care vorbeam, mitocanii cei mai versaţi, mai puternici, mai şmecheri şi mai perverşi au început construcţia unei noi piramide. Mediul propice de dezvoltare a fost mlaştina banului murdar. Începutul sfîrşitului Dar mitocanul este fiinţa care gîndeşte pe termen scurt, n-are viziune şi nici nu e capabil de prognoze şi perspective de ansamblu. El nu şi-a dat seama că intrarea în NATO şi mai apoi în Uniunea Europeană va reprezenta începutul sfîrşitului domniei sale. Pentru că piramida construită de el în România va fi ca un corp străin în trupul Uniunii Europene. Iar aceasta are şi virusologi, şi anticorpi. Nu vreau să spun că acolo n-ar exista mitocani, dar ei sînt ţinuţi într-o perpetuă remisie, ca markerii unor microbi care tot apar la analize, dar sînt inactivi. Din acest punct de vedere, sînt foarte optimist. Integrarea în UE va însemna de fapt tratamentul care ne va vindeca. Şi convalescenţa. Dar să vedem unde ne aflăm acum. Mitocănia este vizibilă din micro, pînă în macro. Din punctul meu de vedere, mitocanul care îşi creează propriile scurtături ilegale, periculoase şi iresponsabile în traficul rutier, în esenţă, face acelaşi lucru ca politicianul care interpretează Constituţia şi legile după bunul plac. Şi măcar dacă am avea o Constituţie bună. Ea a fost bună atîta vreme cît între preşedinte şi acea parte a clasei politice aflată la putere - majoritară în Parlament şi deci la guvernare - nu aveau cum să existe disensiuni. În momentul în care a apărut un preşedinte care şi-a dat seama că sistemul mitocăniadei nu poate fi dărîmat decît din interior şi a început operaţiunea de demolare, au apărut brusc la iveală problemele Constituţiei. Şi sistemul mitocăniadei s-a repliat imediat, executînd încă o fentă de adaptare. Este o mitocănie ca un om care, pe vremea cînd era preşedinte, s-a făcut direct responsabil de o mineriadă, astăzi, în calitate de senator, să voteze suspendarea preşedintelui (oricare ar fi acela), fără ca acesta să fi încălcat de fapt Constituţia. Dar preşedintele a fost suspendat pentru că a încălcat o interpretare a Constituţiei, inventată de o majoritate parlamentară tocmai în acest scop. Este o mitocănie să schimbi regulile jocului în timpul jocului. Asta se numeşte a trişa. Dar a trişa este un instrument clasic al mitocanului, pentru că el nu poate accede acolo unde nu este locul său firesc, decît prin forţă brută sau viclenie. Este o mitocănie ca într-o ţară în care a fost preşedinte după 1989 un fost prim-secretar al PCR, iar securiştii deştepţi de ieri au devenit prosperii oameni de afaceri şi politicieni de azi (păstrînd aceeaşi schemă de joc, dar fără ideologia comunistă), o personalitate ca Mona Muscă să fie desfiinţată pentru o minciună banală - al cărei păcat l-a spălat de mult, prin toată activitatea ei de pînă acum. Este o mitocănie din partea oamenilor politici să încerce să ne prostească cum că performanţele lor ca manageri de ţară au determinat primirea noastră în UE. România a fost primită în UE la fel cum se treceau elevii rămaşi corijenţi pe vară: li se dădea o lecţie să o înveţe cît puteau ei de bine, ca să fie măcar "cinciul" asigurat. Nu cred deloc că am intrat în UE pe merit, ci că am fost băgaţi de nevoie, pioni utili în nişte strategii geo-politice înalte pe termen lung. Şi nu e vorba aici de performanţe economice sau politice. La capitolul mentalităţi, vom avea multă vreme încă un mare steag roşu. Motivele reale pentru care Europa a făcut efortul de a ne trage în Uniune le vom înţelege mai tîrziu. Sînt sigur că unii le ştiu deja. Dar o consecinţă e clară: vom fi nevoiţi să ne integrăm (şi) ca să ne dez-mitocănizăm. Din Ţara Măgarilor Mentalităţile noastre înapoiate, mascate fudul şi prostesc în straiele ieftine şi cusute cu aţa albă ale unei pretinse specificităţi naţionale (speculată greţos naţionalist-patriotic ca formă de luptă împotriva globalizării şi a "jandarmului mondial" SUA) sînt cauza tuturor neajunsurilor noastre. Şi este aşa fie şi numai pentru că o carte precum cea a lui Zeletin - Din Ţara Măgarilor - deşi scrisă în 1916, este valabilă 100% şi azi. Ştiu că voi fi probabil taxat ca fiind pro-Băsescu. Eu spun doar că iar ne aflăm în situaţia de a alege între răul cel mic şi răul cel mare. La referendum voi vota nu pentru actualul preşedinte suspendat, ci împotriva unor partide politice care ţin statul captiv printr-o majoritate parlamentară de conjunctură. Noi nici nu avem, de fapt, partide politice. Ci nişte găşti de oameni adunaţi în jurul unor interese pe care şi le apără prin intermediul Parlamentului. Avem un simulacru de politicieni şi viaţă politică. Parlamentarii au o reputaţie proastă încă din 1990, nu doar de cînd a început "rebeliunea Băsescu". Toate astea se întîmplă pentru că lumea politică de la noi este o copie fidelă a "Ligii lui Mitică" şi a campionatului naţional de fotbal, cu toate seriile sale, de la Steaua lui Becali, Dinamo-ul lui Borcea şi Rapidul lui Copos, pînă la echipa din "divizia onoare" care joacă pe stadionul sătesc de la Ciorogîrla. Justiţia este precum corpul arbitrilor. Şi aşa mai departe. Dacă vă gîndiţi puţin, asemănările or să vă izbească năucitor. Ce oferă Liga lui Mitică? Pîine şi circ de mîna a zecea. Să recunoaştem, fără ipocrizie şi fudulie naţională ieftină, că, dacă vrem fotbal adevărat, serios, ne uităm la Manchester, Chelsea, Barcelona, Real, Milan sau Bayern, tot aşa cum oameni politici adevăraţi sînt Tony Blair, Angela Merkel, Chirac sau Berlusconi chiar, şi nu amatorii penibili şi fuduli de la noi. Helmut Kohl arăta la vizita făcută în România precum Gulliver în ţara piticilor. Hagi a devenit un mare fotbalist al lumii cînd şi-a schimbat mentalitatea, a devenit un profesionist şi s-a integrat în lumea adevărată a fotbalului de afară şi a performat acolo, nu cînd dribla în campionatul naţional şi-l înjura lumea din tribune ca să aibe p-ormă de ce să-l ierte ca să-l pupe. Problema cu mentalităţile e aşa: nu este suficient să urăşti comunismul (e un loc comun deja), să citeşti sute de cărţi despre democraţie, să-ţi dai masterate în ştiinţe politice la universităţi de afară, să fii om de afaceri prosper, să vrei în NATO şi Uniunea Europeană, să vorbeşti limbi străine, să-ţi faci partid şi să intri în Parlament ca să poţi crede despre tine cu îndreptăţire că eşti un democrat european autentic, fie liberal, democrat, socialist, popular, creştin-democrat sau conservator. Mentalitatea ţi-o schimbi de jos, de cînd eşti încă un tînăr anonim pe scena socială, pentru că asta e opţiunea ta ca fiinţă liberă - conştientă şi responsabilă - şi om al civilizaţiei europene a secolului XXI, nu abia cînd ai început să urci scara ierarhică şi eşti nevoit să dai aparenţa că te-ai schimbat la faţă. Cu alte cuvinte, limba engleză o stăpîneşti cu adevărat cînd eşti capabil să gîndeşti în engleză, nu doar cînd o vorbeşti corect gramatical şi cu accent inteligibil. În final, am şi eu o utopie. Aş vrea ca fiecare om care vrea să intre în politică să fie supus unui riguros şi incoruptibil test psihologic. În fond, dacă pentru carnetul de şofer trebuie să treci examenul psihologic ca să nu omori oamenii pe străzi, de ce politicienii - care pot nenoroci o ţară întreagă - să nu dea şi ei un astfel de test? Problema e că în România de azi testele psihologice pentru carnetul de conducere încă se mai pot lua pe bani, şi nu pe bune. Pentru că una dintre caracteristicile mitocanului este aceea că e corect ce crede el că i se cuvine, nu ceea ce merită de fapt.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.