„Mitică”, în provincie

Publicat în Dilema Veche nr. 846 din 25 iunie - 1 iulie 2020
„Mitică”, în provincie jpeg

M-am născut în București, dintr-un tată bucureștean get-beget, de trei generații, și dintr-o mamă ardeleancă, născută la Cluj, însă cu părinții olteni de pe lîngă Slatina care se strămutaseră în Ardeal după război, așa că spre finalul vieții vorbeau între ei împletind într-un mod hilar cele două graiuri: „Ioi, Gicule, fuseși la piață?”, „No, păi fusei!”. Mama a fugit din Cluj, orașul care i se părea mic și provincial pe atunci, și a luat repartiție în orașul cel mare unde se putea pierde în anonimat, dacă se pupa cu un băiat „pe centru” zvonurile nu ajungeau și în cartierul de „la margine” și mai ales la urechile lui taică-su. Într-un București în plină transformare socialistă, unde totul părea un nesfîrșit șantier, se construiau oribilele blocuri pentru oamenii muncii ce soseau aici din toată țara, l-a cunoscut pe tata, la întreprindere, s-au căsătorit, m-au avut pe mine. Vacanțele de vară mi le petreceam tot la Cluj, la bunici. Față de orașul cel mare, prăfos și fierbinte, orașul mai mic unde vipia de peste zi se potolea odată cu apusul soarelui, cînd se simțea mirosul de vinete coapte pe plită și totul era mai verde și mai proaspăt, mi se părea un paradis. Nu mă simțeam cu nimic mai specială pentru faptul că veneam din Capitală, deși în fiecare an trebuia să răspund la întrebările curioase ale vecinilor – unde stai în București? cum arată metroul?, cum e pe bulevardul Magheru?, cît de mare e Casa Scînteii? Apoi, cu toți își aminteau că au fost o dată, poate de două ori la București, au făcut armata acolo „pe lîngă Gara de Nord” sau au fost într-o delegație „la o fabrică din Balta Alba”, apoi îmi spuneau același lucru: „N-aș putea trăi într-un asemenea oraș… atîta aglomerație, atîta mizerie!”. Erau fericiți în Clujul lor, „provincial”, în schimb se raportau inevitabil „la Capitală”, căci „de acolo se dă ora exactă”. Nu mă deranjau glumele verișorilor mei care îmi spuneu că-s „Mitică”. Cum adică Mitică? – întrebam. Păi, un Mitică, de la București.

Între timp mi-am făcut prieteni în București din toate colțurile țării, ba chiar și din Basarabia. La fel ca maică-mea, au nimerit aici la facultate, s-au adaptat, au rămas. Ne înțelegem bine în orașul cel mare, însă observ că, de fiecare dată cînd se întîlnesc ei între ei, oamenii din Galați, din Iași, din Oradea sau din Craiova, există încă un sentiment de apartenență, un soi de patriotism local (probabil că asta va fi următoarea mea temă de Dosar) care devine mai puternic decît prezența și locuirea lor în București. Între timp, Clujul a devenit un oraș mai cool și mai scump decît Bucureștiul. Între timp, Iașiul are un mare festival anual de literatură. Etc. Între timp ne întrebăm care mai e centrul și care mai e marginea.

Ilustrație de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.