Mîndria de a fi perdant

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
Mîndria de a fi perdant jpeg

În perioada comunistă am fost ținuți departe de tentațiile societății capitaliste, așa încît după 1989 ne-am trezit feciorelnici, neprihăniți și plini de candoare, ca Albă-ca-Zăpada după sărutul prințului. Numai că prințul nu ne-a oferit apoi coliere cu diamante, ci tot felul de mărgele de sticlă, la care noi făceam ochii mari de mirare, ca incașii altădată.

Cel mai ilustrativ exemplu în acest sens mi se pare povestea maică-mii cu detergentul de vase Axion. După ce a văzut reclama la acest dușman neîmpăcat al grăsimilor, și-a zis că trebuie să-și cumpere și ea, chit că era de nu știu cîte ori mai scump decît Tix-ul pe care-l folosea de obicei. Ajuns cu el acasă, a desfăcut cu grijă capacul verde al cutiei, a mirosit conținutul, a văzut că înăuntru era un fel de margarină verde, s-a întrebat cum poate aia să curețe arsura de pe oale dacă nu are asprimea Tix-ului, dar și-a zis pînă la urmă că, acolo unde e un miracol, logica nu are ce căuta. A crezut, n-a cercetat și a aplicat crema-minune pe o tigaie cu arsură plină de grăsime. A lăsat-o cîteva minune să-și facă efectul, apoi a încercat să desprindă murdăria fîșii-fîșii, ca-n reclamă. Văzînd că nu merge, a fost sigură că a făcut ea ceva greșit, că nu a pus destulă cremă pe murdărie, că nu a așteptat îndeajuns să-și facă efectul sau că întreg ritualul mai cerea o operațiune misterioasă, pe care ea o sărise. În cele din urmă, a frecat tigaia voinicește cu Tix și cu „buretele” de sîrmă.

Cum reclamele erau scurte și nu dădeau prea multe detalii despre produse, ai mei s-au canalizat pe Teleshopping. Așa au ajuns să aibă tigăi-minune în care aerul cald circulă după cum arată săgețile, medalioane-unicat de „auer” la prețuri imbatabile plus brățară „cadó”, cuțite de bucătărie cu care poți să tai cărămizile, perne pe care redescoperi deliciile somnului de nou-născut, fotolii de masaj care te întineresc cu zece ani sau alifii cu brînca-ursului și untul-pămîntului, cu care te poți da oriunde, că tratează de la gîlci la hemoroizi.

În paralel cu febra Teleshopping-ului, ai mei au dezvoltat-o pe cea a puilor din bani. Nu visau ei la nu știu ce afaceri, că încă păstrau repulsia dobîndită-n comunism față de afaceriști, dar se gîndeau ca, din salariile lor mici de profesori, să strîngă ceva cheag pentru la bătrînețe. „Azi la CEC un leu depui, mîine el va scoate… pui”, suna sloganul singurei bănci din perioada comunistă. Desigur, CEC-ul era depășit, căci democrația venea cu formule mult mai tentante. De exemplu, Gerald, o firmă care promitea că-ți dă de mai multe ori suma depusă, cum făcea Caritas-ul clujenilor. Gerald era invenția unuia de la Focșani, și poate de aceea n-au mers lucrurile, așa că ai mei și-au încercat apoi norocul la o firmă deschisă în orașul lor, Pitești, numită Philadelphia. Era clar că astfel de firme îi avantajau pe cei în orașul cărora se deschideau. Clujenii se îmbogățiseră cu Caritas, focșănenii cu Gerald, venise și rîndul piteștenilor să facă ceva bani. Așa că ai mei au stat la cozi imense să-și depună economiile. Au pierdut și de data aia.

Apoi și-au dat seama că nu e normal să ți se înapoieze de nu știu cîte ori suma depusă, că trebuie să aibă pretenții mai mici. De exemplu, la SAFI, un „fond mutual al oamenilor de afaceri”, ți se promitea o dobîndă de 40% din suma depusă. Fonduri mutuale există peste tot în lumea civilizată, așa că asta nu putea fi tot o escrocherie. A fost. Viorel Cataramă, șeful SAFI, le-a zîmbit alor mei din ecranul televizorului și le-a spus că asta e!, în afaceri se mai și pierd bani. Ce e val ca valul trece, desigur. Iar, în cazul banilor, apa valului dispare în nisip, de parcă nici n-ar fi existat.

Apoi au venit acea recomandare a CEC-ului și „Dormi liniștit, FNI veghează!”. Cînd ai garanția din partea statului, prin CEC, chiar poți să dormi liniștit, nu? Ei bine, nu! Astfel, ai mei s-au înscris și în cohorta celor care l-au îmbogățit pe Sorin Ovidiu Vântu.

Ultima aventură financiară nefericită a lor a fost cu Banca Religiilor. Aici s-au gîndit că, dacă e vorba de religii și de Dumnezeu, nu vor mai păți lucruri urîte. A opta poruncă e „Să nu furi!”, deci cei de la Banca Religiilor nu aveau cum să se dedea la așa ceva. În plus, în Consiliul de Administrație al acestei bănci și printre acționarii ei erau și oameni de cultură, ca Dinu Săraru sau Răzvan Theodorescu. Cum să te fure astfel de persoane fine?

Interesant e că toți sînt astăzi bine-mersi. România e țara în care nimeni nu se poate compromite. Ca o consecință a înțelepciunii sintetizate în vorbele poetului „Ce e val ca valul trece”, toate prostituatele de la noi ajung pînă la urmă să pozeze în fecioare. Unele dintre ele chiar în sfinte fecioare.

Cele mai recente exemple în acest sens ne sînt oferite de alegerile locale, unde nenumărați inși plini de bube se prezintă în fața electoratului curați ca o floare. În topul tupeului l-aș așeza pe Cristian Popescu Piedone, condamnat în dosarul „Colectiv”. El candidează pentru Primăria Sectorului 5 și de curînd a împărțit alegătorilor mănuși de bucătărie, cu sloganul „Ai grijă să nu te frigi la vot!”. Desigur, asta nu-i va face pe oameni să nu-l mai voteze, ci, dimpotrivă, se vor găsi destui care vor pune ștampila pe numele lui.

La poporul român, „Ce e val ca valul trece” nu rimează cu „Tu rămîi la toate rece”, cu ideea de detașare, de atitudine superioară față de nimicurile vieții, ci mai degrabă cu mișcarea turmelor. Turma depășește pînă la urmă orice eveniment și merge mai departe. Chiar dacă, din cînd în cînd, unele oi sînt rupte de lupi și lucrurile devin agitate, pînă la urmă totul se calmează și turma-și reia neabătută păscutul. Privită de sus, mișcarea turmelor aduce și ea cu cea a valurilor. Vreme trece, vreme vine, iar noi ne mîndrim că, de mai bine de două mii de ani, continuăm să ne paștem iarba strămoșească. Și numim asta mîndrie națională.

Cezar Paul-Bãdescu este scriitor. Cel mai recent volum al său se numește Frica de umbra mea.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.