Micuţa chinezoaică, psihoterapia şi anxietatea

Publicat în Dilema Veche nr. 450 din 27 septembrie - 3 octombrie 2012
Micuţa chinezoaică, psihoterapia şi anxietatea jpeg

Este personajul meu paratrăsnet. Ei îi povestesc despre cum şi-au complicat oamenii minţile, pentru că ea depozitează inocent o umanitate pe care o vom uita în curînd. Micuţa chinezoaică acţionează ignorînd o analiză de tip cauză-efect. Ea este curajoasă pentru că are temeri, şi nu anxietăţi. Ea nu se conştientizează nevrotic. Micuţei chinezoaice îi povestesc care este slujba mea, iar ea mă înţelege greu. Sau aproape deloc. Pentru că ea nu a aflat de anxietate. Pentru ea mă lupt eu uneori ca anxietatea să nu fie (re)inventată. E de ajuns să se teamă din cînd în cînd de tunet sau de un cîine. Dar nu mi-aş dori să-i fie ziua implodată de cancerul îngrijorărilor, de teama de judecata celorlalţi, de obositoarea tensiune dedicată atenţiei respiraţiei sau bătăilor inimii. De micuţa chinezoaică ascund textul de mai jos…

Anxietatea este pîinea mea. Anxietatea este dumicatul îmbucat cu glazură de coşmar, cu cereale, la micul dejun, cu aromă de brunch, pe farfuriuţă, în timpul pauzei de cafea, este un sfert din meniul de cină şi pe genericul filmului de seară de pe TCM. Anxietatea este cutia pe care nu vrem s-o deschidem, dar care e în permanenţă întredeschisă. Este copilul secolului al XX-lea şi veselul locatar al sufletelor noastre de secol XXI.

Anxietatea. Atacul de panică cu agorafobie. Anxietatea de sănătate. Anxietatea fobiilor simple. Anxietatea socială. Anxietatea din paranoia, anxietatea psihotică, anxietatea posttraumatică. Anxietatea obsesională. Angoasa. Anticiparea anxioasă. Anxietatea somatică. Îngrijorarea. Teroarea. Tot, tot. Anxietatea generalizată.

Cele de mai sus sînt pîinea mea. Pîinea atent clasificată a manualelor de psihiatrie, adusă la masa psihoterapiei. Psihanalistul care o priveşte din faşă, de cînd copilul este un boţ nediferenţiat care urlă după invulnerabilitate, rogersianul care o acceptă ca o pre-condiţie a creşterii, sistemicul care o vede iţindu-se ca un răspuns-contra-răspuns în familii. Anxietatea este fundalul pe care noi, psihoterapeuţii, ne pictăm, cu mai mult sau mai puţin talent, peisajele vindecării.

Dar anxietatea este şi coca pe care am pus-o la dospit creînd o aşteptare că omul modern nu se poate descurca singur, că este vulnerabil, că are nevoie de proptele pentru a face faţă adversităţii. Am inventat nume pentru anxietăţi, pentru ca apoi să venim cu soluţii incomplete – analize, interpretări, expuneri, meditaţii, relaxări. Şi, la o sută şi ceva de ani de la Sigmund Freud, pentru a-l parafraza, anxietatea a devenit calea regală pentru ca noi să le explicăm oamenilor că sînt slabi. Şi că este nevoie de psihoterapie pentru a-i întări.

Psihoterapia este duşmanul micuţei chinezoaice. Psihoterapia ne ţine departe de acea uimire inocentă în faţa realităţii care ne-ar face să acceptăm ameninţarea şi pericolul şi drobul de sare ca pe un dar, ca pe o hăinuţă verde de mătase artificială care ne învăluie scîrţîitor. Psihoterapia este încă un ecran pe care putem să vedem limitele umanităţii şi limitele progresului.

Pentru că micuţa chinezoaică nu are de unde să ştie, dar şi ea, şi eu, şi tu sîntem locuiţi de un dispozitiv care ne-a fost pus în corp pentru a semnaliza pericolul. Pentru că străstrăbunicuţii noştri erau fugăriţi de lupi şi de cumani şi de incendii. Iar dispozitivului mai nimeni nu-i reproşa rateurile, pentru că rolul lui era să ţină omul în viaţă, indiferent de cum se simţea omul. Dar jocul s-a schimbat. Pericolele azi sînt mai degrabă simbolice, ameninţările sînt cu ratele la casă, cu pierderea jobului sau cu critica oferită de anturaj că ai greşit asortarea garderobei. Dar dispozitivul dă aceleaşi semnale de pericol ca în faţa lupilor şi cumanilor.

Anxietatea, deci, aşa cum este ea o locuitoare a sufletelor noastre, este în mare măsură un efect nedorit al progresului social. Este restul pe care îl plătim pentru că am investit prea multe acţiuni în siguranţă şi în transferul de ameninţări din planul real în planul simbolic.

Să nu vă distraţi, deci, pe seama micuţei chinezoaice! Nu o să vă invit să faceţi drumul invers, spre inocenţă. Nu mai puteţi pentru că depindeţi prea mult de evul în care trăiţi. Iar eu sînt de-al vostru, vă înţeleg perfect. Nici eu nu mă pot întoarce în zona aceea de uimire asupra lumii, unde legăturile între evenimente sînt simple, unde înţelepciunea stă în nealterarea prin semnificare a lumii. Rămîn să vă aştept la cabinet, să discutăm despre nesiguranţă. Să analizăm lipsa de raţionalitate a majorităţii fricilor. Lipsa de smerenie cînd evaluăm pericolele. Egocentrismul nostru care ne pune pe un piedestal şubred, care ne face să părem mai vulnerabili decît sîntem.

Psihoterapia anxietăţii repară o lume care şi-a uitat axiologiile acasă. Oricît de mult am forţa limitele interpretării, oricît de mult am încerca să celebrăm umanitatea din noi, potenţialul nostru de creştere, nu facem nimic altceva decît să repetăm ca un laitmotiv faptul că omul e slab, că e speriat de ameninţări şi că are nevoie de umărul expert al unui psihoterapeut. Pentru că un psihoterapeut are texte, obiective şi soluţii, pe cînd mica chinezoaică nu are decît cîntecele stupide despre curaj şi fluturi.  

Mugur Ciumăgeanu este psihoterapeut.

Foto: Andrei Pungovschi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.