Mărul otrăvit al mîndriei

Publicat în Dilema Veche nr. 836 din 27 februarie - 4 martie 2020
Mărul otrăvit al mîndriei jpeg

Ani de-a rîndul, după Revoluție, am observat cum, sub sintagma „mîndria de a fi român“, se țes scenarii menite să pună un voal de ceață peste rațiunea multora dintre noi. Încă de la începutul anilor ’90, dorința de libertate și apartenență la acea lume occidentală la care tînjeam în vremea comunismului ne-a fost mutilată într-un naționalism tricotat la repezeală, dar eficient, sub celebra formulă „Nu ne vindem țara“. Pe fondul nesiguranței și debusolării ni s-a inoculat, în permanență, ideea că „străinii“, adică vesticii, ne vor răul. Chiar și azi, cînd sîntem țară membră a Uniunii Europene (cu toate beneficiile aferente), nesiguranța și complexele de inferioritate nu ne-au părăsit. Și cum să ne dezbărăm cînd încontinuu ni se picura otrava mîndriei în urechi, inoculîndu-ni-se cît sîntem noi de buni și cît de răi sunt străinii?

Bunăoară, recent, Clotilde Armand a publicat în Financial Times un articol intitulat „Europa de Est dă Vestului mai mult decît primește“, în care, comentînd alocările bugetului Uniunii Europene pe următorii ani, vorbește despre exodul spre Vest al tinerilor estici „a căror educaţie a fost plătită de contribuabilii din ţările lor natale“. Cu alte cuvinte, Vestul ne e dator, pentru că le trimitem oameni educați pe banii noștri. Ideea că statul român e vitregit de exodul tinerilor școliți pe banii contribuabililor nu e nouă. Anul trecut, fostul ministru al Finanțelor, Eugen Teodorovici, își exprima și el regretul că „statul român investește foarte mult în studenți, dar după aceea marea lor parte se duc…“, venind chiar cu ideea că poate ar fi „corect“ ca, după facultate, studenții să lucreze în România un „număr de ani“.

Corect ar fi ca statul român să le asigure acestor tineri o societate în care să vrea să rămână. Potrivit unui Barometru Europa FM, realizat anul trecut de IMAS, „principalele motive care îi determină pe tinerii din România să plece din ţară sînt neîncrederea în autorităţi şi corupţia“. Cu toate astea, mai mult de jumătate dintre respondenți, 61,2%, au declarat că i-ar sfătui pe tinerii care vor să plece să nu o facă, ci să rămînă mai bine în țară.

De altfel, și Clotilde Armand, într-un interviu pentru Adevărul din 2016, considera că „dorința“ românilor de a pleca din țară e „un fel de obsesie colectivă care nu are neapărat mult sens. Din orgoliu, unii nu se mai întorc în România, deşi aici ar fi avut o viață mai bună, mă refer mai ales la cei foarte calificaţi“.

Tot recent, dar pe alt palier, am ascultat mini-discursul Irinei Rimes, artista desemnată de Ministerul Culturii ambasadoare a Zilei Brâncuși, aleasă pentru a fi o „punte“ între tineri și fenomenul cultural.

A vorbit, patetic, despre „valorile“ românilor, pe care vesticii nu le (mai) au. Despre cum cîntăm noi colinde despre mamă, Iisus și țară. Iar ei, nu. Bineînțeles, veșnicul intraductibil cuvînt „dor“. Și, bomboana de pe colivă: „Dacă străinii ne pot lua Roșia Montana, petrolul, aurul, bogățiile terestre, lemnul, pădurile, cultura nu ne-o poate lua nimeni“. Cu alte cuvinte, să fim mîndri că sîntem români culturali!

Ce se întîmplă totuși cînd această mîndrie de a fi român devine o armă în discursul mass-media și al politicienilor?

Unul dintre cele mai ambițioase proiecte jurnalistice pe care le-am întîlnit, „Promotorii discursului anti-Occident în România și Bulgaria“, o monitorizare realizată de Asociația Linx (un proiect al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație), construiește, pas cu pas, dimensiunea acestui tip de discurs. Potrivit monitorizării, dacă anul trecut, în campania pentru alegerile europarlamentare, PSD-ul a avut cel mai vehement discurs antieuropean (occidentalii ne trimit pești contaminați cu metale grele ca să ne omoare copiii, nu ne dau voie să avem o industrie piscicolă sănătoasă, ne tratează ca pe cetățeni de mîna a doua, ca pe o colonie etc.), în luna ianuarie s-a înregistrat un număr record de subiecte anti-Occident: 2.200. „Corupția reală este în Vest, ei sînt de vină, nu noi – pare a fi motto-ul unor editorialiști care descriu UE și SUA ca surse ale răului și ale corupției“ – este una dintre concluziile articolului care consemnează nu doar luări de poziție ale politicienilor, dar și articole din mass-media românească – „Cine ne asuprește mai rău, UE sau SUA“ (Jurnalul), „Sănătatea românilor la cheremul nemților“ (România liberă), „UE acuză Estul de corupție, ca să-și ascundă propria corupție“ (Maria Grapini, citată de Sputnik) sînt doar cîteva exemple.

Demonizarea Vestului, făcută în termeni naționaliști, atît de la tribuna politică, cît și prin portavocea mass-media, nu ne-a adus și nu ne va aduce nimic bun, iar „mîndria de a fi român“ nu e altceva decît un măr otrăvit pe care românii îl înghit în lipsa altui resort de a se simți bine cu ei înșiși.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.