Maratoniştii

Cladiu KOMARTIN
Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
Restanţele Parlamentului jpeg

Un scurt istoric al cenaclurilor şi atelierelor de literatură contemporană din Bucureştiul ultimului deceniu începe obligatoriu cu Cenaclul „Euridice“, pornit de către Marin Mincu, în Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor, în primăvara lui 2002. Cenaclul avea sprijinul suplimentului Ziua literară, în care au publicat la început mai toţi tinerii autori ce aveau să se afirme în anii 2000. Am mai scris despre importanţa acestei serii de întîlniri (al căror şir l-am şi pierdut la un moment dat), atît pentru mine, care am avut acolo prima lectură publică, înainte să împlinesc 19 ani, cît şi pentru un mare număr de poeţi şi prozatori tineri din toată ţara, care l-au frecventat în anii ce au urmat. După mutarea cenaclului la Muzeul Literaturii Române, apoi la Biblioteca Metropolitană (unde are loc astăzi, destul de haotic şi numai pentru o mînă de oameni, cenaclul ce poartă, în memoria criticului fondator, numele lui Marin Mincu), „Euridice“ şi-a pierdut treptat relevanţa – deşi cred că prin 2006 încă mai era un loc frecventabil. Prim-planul în termeni de notorietate şi influenţă l-a luat, de la mijlocul deceniului, „Poeticile cotidianului“, seria fondată de Răzvan Ţupa în Club A devenind, din 2005, cel mai interesant şi mai atractiv eveniment literar al Bucureştiului. „Poeticile cotidianului“ (ajunse în 2010 la ediţia 150) s-au transformat în „Atelierelaţionale“, una dintre cele mai îndrăzneţe şi mai experimentale formule de promovare a poeziei ca interacţiune şi dialog continuu, însă „Atelierele“ nu au mai continuat multă vreme, Ţupa închizînd seria după aproape şase ani.

Clubul de lectură „Institutul Blecher“, pe care l-am pornit împreună cu graficiana Ana Toma, în septembrie 2009, a încercat să îmbine experienţa inaugurală a cenaclului în care mă formasem cu spiritul mai deschis şi lipsit de morgă al literaturii contemporane. În sfîrşit nu mai era cazul să vorbim despre 2000-ism vs 80-ism sau despre lupte de impunere, ci doar despre literatura făcută sub ochii noştri: la „Blecher“ au citit, din 2009 pînă astăzi, peste 100 de scriitori din toate generaţiile (ba chiar şi scriitori suedezi, maghiari şi bulgari), de-a lungul a 52 de ediţii în care ne-am format un public şi în care au citit, înainte să debuteze, cei mai buni tineri poeţi ai ultimilor ani. De la Nora Iuga, Angela Marinescu, Ioan Es. Pop, Ionel Ciupureanu sau regretatul Ion Zubaşcu pînă la Sorin Despot, Andrei Dósa, Matei Hutopila sau Alexandru Văsieş, la „Blecher“ au fost cîteva zeci de întîlniri memorabile, iar cîţiva poeţi influenţi, care se arată însă rar în public, au putut fi văzuţi în carne şi oase, auziţi şi cunoscuţi dintr-un unghi care ştiu bine cît contează pentru un poet mai tînăr, la început de drum. Genul acesta de schimb, de interacţiune (împreună cu cărţile care circulă în cercul acesta al devoratorilor de poezie) poate conta foarte mult în perioada formării, a descoperirii propriului potenţial.

Clubul „El Primer Comandante“ este acum, duminica după-amiaza, gazda „Institutului Blecher“, şi ne bucurăm să vedem de fiecare dată chipuri noi în public, oameni de toate vîrstele care iau pulsul literaturii celei mai noi. În sfîrşit, apartenenţa la o generaţie sau alta nu mai are nici o relevanţă, nu contează decît poezia şi proza citite, comentariile pe care le stîrnesc şi impulsul generat de asemenea întîlniri pentru continuitate şi evoluţie. Pe institutulblecher.blogspot.com, actualizat după fiecare ediţie, s-a strîns deja, în doi ani şi jumătate, o arhivă de texte, fotografii, cronici şi afişe din care îţi poţi face o idee în legătură cu direcţiile şi orientările actuale, cu discursurile cele mai influente şi varietatea principiilor poetice din literatura română de la începutul secolului XXI.

Ar fi nedrept să nu amintesc aici întîlnirile sporadice, dar bine conduse de Andrei Ruse în „Shift“, dar şi recent înfiinţatul cenaclu tineresc condus de Cosmin Ciotloş, în legendarul Club A, „Vorba vine“, de la care mă aştept să devină un pol de interes, punîndu-i în mişcare pe studenţii de la Litere. Au mai existat şi alte evenimente în aceşti ani, cum ar fi Cenaclul Agonia, strîns legat de site-ul poezie.ro, guvernat de diletantism şi de un spirit sectar destul de întristător. Unul dintre cele mai interesante şi mai atractive evenimente avînd în centru poezia de azi este „Cercul poeţilor apăruţi“, organizat de Svetlana Cârstean la Institutul Francez din Bucureşti. În februarie a avut loc ediţia a 14-a, în care a citit excelentul poet craiovean Ionel Ciupureanu. Loc ar fi pentru mai multe astfel de evenimente, publicul poate fi mobilizat, dar trebuie să ai şi ce să-i oferi. Dacă mă întrebaţi pe mine, totul se joacă pe echilibrul discret dintre o atmosferă prietenească şi jovială şi sentimentul că ai de-a face cu scriitori profesionişti dispuşi să pună la bătaie tot ce au mai bun. O pendulare între ataşant şi bine făcut, fără jumătăţi de măsură, între solidaritatea pe care autorii, mai tineri sau mai vîrstnici, ar fi bine să o aibă, şi spiritul competitiv între toţi aceşti maratonişti ai literaturii fără de care, din experienţa mea, îmi vine greu să cred că poţi cu adevărat să înaintezi.

Claudiu Komartin este poet, redactor-şef al publicaţiei trimestriale Poesis International. Din 2009 conduce Clubul de lectură „Institutul Blecher“. Îl găsiţi la http://unanotimpinberceni.blogspot.com.

Foto: Marius Chivu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.