Mai multă Educație muzicală!

Mariana COMĂNIȚĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 862 din 15 - 21 octombrie 2020
Mai multă Educație muzicală! jpeg

„De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica.“ (Emil Cioran)

Încă de la începutul secolului XX, Spiru Haret, pe atunci ministru al Instrucțiunii Publice, promova educația muzicală ca mijloc de cunoaștere și de însușire a culturii și a valorilor naționale. Practicînd el însuși muzica, Haret s-a ocupat cu insistență de învățămîntul muzical, în care vedea, cu multă intuiție pedagogică, un mijloc de a deștepta o lume de emoții și idei. „Scopul introducerii studiului muzicii – arăta el în circulara din 28 august 1902 – nu este acela de a încărca pe școlarii noștri cu niște cunoștințe pur teoretice ci de a-i învăța să cînte anumite bucăți de acelea care să aibă puterea de a-i mișca… Nici un fel de compoziție nu atinge acest scop mai bine decît bucățile de muzică românească.”

Educația muzicală este importantă în școlile noastre. Și totuși, se pare că, în prezent, este oferită din ce în ce mai puțin.

Într-o perioadă în care a existat o concentrare sporită a politicilor asupra disciplinelor la care se susțin examene naționale, școlile acordă prioritate predării disciplinelor de bază, în detrimentul disciplinelor care încurajează creativitatea și inovarea. Se vorbește tot mai mult de metode de predare interdisciplinară sau transdisciplinară, dar eliminăm din curriculum exact acele discipline care pot oferi acest tip de învățare. Educația muzicală integrează atît de multe domenii diferite simultan. De exemplu, măsurile sînt o modalitate excelentă de a exersa fracțiile. Prin raporturile dintre valorile de note putem să exersăm împărțirea, iar analiza textului unui cîntec le va permite elevilor să își lucreze abilitățile de citire și înțelegere a mesajului literar. În plus, lecțiile despre sunet și despre modul în care funcționează instrumentele muzicale vor conține informații despre fizica sunetului. Învățînd despre rolul muzicii în societate luăm în discuție evenimente istorice importante făcînd apel și la localizarea lor geografică.

Îmi amintesc cu plăcere de o oră la o clasă a IX-a, la sfîrșitul programului, în care vorbeam despre perioada preclasică și le povesteam elevilor despre pasiunea regelui Ludovic al XIV-lea pentru muzică și dans și despre compozitorul Jean-Baptiste Lully care era preferatul acestuia. Domnul profesor de istorie a intrat întîmplător în clasă și a completat prezentarea mea cu detalii istorice, iar lecția a fost o plăcere pentru noi și pentru elevi, care au pus întrebări, au comentat și chiar au spus că mai vor astfel de lecții. Dimensiunea interdisciplinară este o preocupare permanentă în lecțiile pe care le susțin, pentru ca elevii să realizeze conexiuni între informații, ducînd astfel la apariția sensului. Se evită astfel eterna întrebare „La ce îmi trebuie mie asta?”.

Experiențele și expresia artistică promovează abilitățile de învățare ale copiilor, abilitățile sociale, imaginea de sine pozitivă și abilitatea de a înțelege și de a analiza lumea înconjurătoare prin diverse forme de exprimare. Abilitatea de a imagina și de a crea imagini mentale este, de asemenea, cheia dezvoltării gîndirii etice a unui copil. Învățarea despre moștenirea culturală, artă și diversele forme de exprimare întărește abilitățile copiilor în materie de alfabetizare, participare și socializare.

Scopul exprimării muzicale în educație este de a le oferi copiilor experiențe artistice și de a le spori interesul și relația cu muzica. Copiii sînt îndrumați spre dobîndirea de experiențe ascultînd activ și făcînd observații despre fragmentul audiat. Cîntînd împreună, fiind puși în ipostaza de a executa un ritm comun și de a participa activ la o audiție muzicală, copiii își dezvoltă abilitățile lingvistice și de comunicare.

Studii științifice au dovedit că muzica este o preocupare extrem de importantă pentru toți copiii și poate duce la o mai bună dezvoltare a creierului, la creșterea conexiunii umane și chiar la ameliorarea stresului. Uneori, țările consideră educația muzicală și artistică ca un lux în curriculum, mai degrabă decît ca o piatră de temelie. Factorii decizionali din țara noastră doresc transformarea educației muzicale într-o activitate extra-curriculară opțională. În timp ce disciplinele școlare obligatorii asigură șanse educaționale egale, această abordare a plasării educației muzicale în afara mediului școlar poate duce la inechitatea socială. Copiii nu vor mai beneficia de educație muzicală decît dacă se vor înscrie la lecții private, ceea ce este mult prea costisitor pentru anumite familii. În acest fel, unor generații întregi de copii li se va refuza dreptul de a dispune de limbajul muzical.

Cu ceva timp în urmă am înființat formația școlii, care în timp a devenit o tradiție. Pentru cei mai mulți dintre elevii care au activat în trupa școlii, această perioadă a rămas cea mai frumoasă amintire a lor din viața de liceu. Unii erau foarte timizi, dar talentați, iar faptul că erau apreciați pentru performanțele artistice i-a făcut să fie mult mai încrezători, le-a sporit popularitatea în rîndul colegilor, ceea ce a contribuit la integrarea lor în colectivitate. Experiența de scenă i-a ajutat să își controleze emoțiile și să simtă susținerea colegilor de trupă.

Unii consideră că sentimentul de apartenență adus de practicarea muzicii în cadrul unei comunități le poate oferi copiilor contextul emoțional potrivit pentru ca aceștia să evolueze într-un mod armonios și echilibrat. De asemenea, oferă abilități transferabile de neprețuit, care pot fi utilizate pe parcursul carierei și dezvoltării profesionale ale unei persoane. În afară de abilitățile evidente de lucru în echipă și de perseverență, practicarea muzicii implică rezolvarea problemelor și dezvoltă atenția la detalii și analize, toate acestea fiind esențiale în viața profesională. Absolvenții cursurilor muzicale devin invariabil angajați valoroși, deoarece au mai multe abilități care îi fac ușor adaptabili.

Atunci cînd vine vorba de finanțare, economiile încep cu fondurile rezervate muzicii și artelor. Chiar dacă, pe termen scurt, acestea par a rezolva o problemă, pe termen lung impactul este unul negativ întrucît este afectată însăși calitatea capitalului uman.

Consider că este timpul ca vocile noastre să răsune puternic pentru a cere mai multă educație muzicală în școli.

Mariana Magdalena Comăniță este profesoară și directoare a Colegiului Național „Spiru Haret” din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.