Magia numelui

Lucia OFRIM
Publicat în Dilema Veche nr. 126 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ne-am putea întreba de ce la români nu vom găsi nume de genul "Dincolo-de-flori", "Cîine-lătrînd", "Dimineaţă-cu-zăpadă-şi-nori", "Mareea-duce-cu-sine-crabii", "Copită-slăbită-de-bizon-bătrîn", sau cum se face că - să zicem - cititorii Dilemei vechi nu îşi vor boteza niciodată copiii Ninja, Napoleon, Buletin, Sue-Ellen, Ministru, Garofina, Vandana, Strălucirea ori Bombonica. Întrebîndu-se precum Julieta "Ce este într-un nume?", antropologii şi etnologii s-au interesat de semificaţiile şi de funcţiile numelor de persoane. Pretutindeni, numele are o rezonanţă culturală şi socială, nu este doar o etichetă neutră. Astăzi credem că sîntem liberi să dăm orice nume copiilor noştri şi chiar sîntem, numai că alegerea noastră va fi limitată de un număr mare de criterii, unele implicite, de care nu sîntem întotdeauna conştienţi. Numele are o natură paradoxală, în acelaşi timp trebuie să individualizeze şi să înscrie într-o serie. În orice cultură, registrul antroponimic dă seama de viziunea particulară asupra lumii şi de raportarea omului la universul imediat. Sistemul numelor devine un operator al clasificării sociale, reflectă structura grupului. În Gîndirea sălbatică, Claude Lévi-Strauss spunea că numirea înseamnă clasificare. Atunci cînd îl numim pe celălalt, de fapt îl includem într-o clasă şi, în acelaşi timp, ne definim pe noi înşine. Individul nu aparţine societăţii decît după ce i se dă un nume. Numirea îi asigură un loc în ordinea simbolică a lumii respective, o poziţie în familie şi în reţeaua socială. Numele poate indica originea, sexul, religia, etnia, apartenenţa la un spaţiu, nobleţea. În societăţile europene, stocul numelor, deşi permanent reînnoit, este reciclat la nesfîrşit. Repetiţiile nu pot fi evitate. Avînd în vedere faptul că numele de familie s-a generalizat la noi abia la începutul secolului al XIX-lea, comunitatea tradiţională a elaborat diverse strategii, pentru a evita confuziile. Odinioară, modul curent de identificare a oamenilor era numele de botez adăugat la cel al tatălui. Dacă precizarea era insuficientă, se recurgea şi la numele bunicului patern, evidenţiind astfel descendenţa patriliniară (exemplul cel mai cunoscut - "Nică a lui Ştefan a Petrei"). Denominaţia populară reflectă sistemul relaţiilor sociale şi în primul rînd rudenia. După căsătorie, femeile erau identificate după soţ ("Ana lu' Ion"). Alte modalităţi de individualizare fac referire la detalii spaţiale ("Tică de la drum", "Maria din capu' satului"), la ocupaţii ("Mitru cîrciumaru") sau la diverse circumstanţe cotidiene. De exemplu, la întoarcerea acasă, după ce fusese plecat peste Ocean, unui sătean i se putea spune "Americanu'", acest supranume transmiţîndu-se şi urmaşilor. Onomastica populară recurge frecvent şi la poreclă, instrument mnemotehnic extrem de eficient, colorat afectiv, care permite o identificare rapidă şi precisă. Porecla evocă instantaneu contextul în care a fost atribuită sau denumeşte o particularitate fizică ori de caracter ce îl singularizează fără echivoc pe cel vizat. În general, poreclele sînt inteligibile doar în cadrul grupului, fac obiectul unui adevărat cod, exprimînd un set precis de valori şi sensibilităţi. Iată cîteva exemple: "Maria Batalionului", "Găluşcă", "Faraonu", "Cocoşilă", "Jugă-Urs", "Ciotu", "Tigaie". Baza sistemului antroponimic românesc este formată însă din nume de sfinţi, la care se adaugă nume de flori sau ale unor personalităţi şi personaje care au fost reţinute de memoria colectivă. Deşi repertoriul prenumelor este deschis, tradiţia familială impunea reluarea numelor în cadrul neamului, după reguli clare. Astfel, într-o schemă ideală, primul născut, dacă era băiat, prelua numele bunicului patern, iar dacă era fată, numele bunicii materne; următorii copii reluau numele altor rude, unchi sau mătuşi. Frecvent, tatăl transmite numele fiului, şi mama, fiicei. La români, numele este atribuit în cadrul ritual al botezului. Numele de botez poate relua numele naşului sau al naşei, întărind astfel înrudirea. Pînă la botez, perioadă în care era considerat extrem de vulnerabil, copilul purta un alt nume, ţinut secret chiar faţă de mamă. Pentru a nu atrage atenţia duhurilor rău-voitoare, se folosea un nume anodin sau care indica doar momentul naşterii ("Lunilă", "Mercurel"). Alteori era pus la adăpostul unui nume de străin ("Turc"). Pe lîngă funcţia de ordonare în planul social, numele este învestit cu puteri magice, dublează fiinţa, are însuşirea de a intra în dialog cu numinosul, cu lumea celor nevăzute, se credea că poate orienta relaţia cu forţele supranaturale, că modelează destinul. Un nume consolidează sau destabilizează existenţa individului. De aceea, cînd se alegea numele unui copil, se evita reluarea numelui unui frate mort. Dacă într-o familie, copiii se îmbolnăveau şi mureau unul după altul, se putea recurge la mai multe modalităţi de a manipula magic numele, în scopul de a redresa situaţia. Nou-născutului i se dădea numele de Oprea, pentru a stopa şirul acestor morţi premature. Acelaşi nume era folosit şi dacă într-o casă se năşteau copii mult prea des şi numai fete, în speranţa că va fi ultima naştere sau măcar că următorul copil va fi băiat. O altă practică era schimbarea numelui copilului despre care se credea că are puţine şanse de a supravieţui. El putea fi rebotezat printr-o ceremonie sumară de către "naşul din drum" - primul trecător care găsea copilul lăsat în faţa casei -, fie era simulată vînzarea acestuia, pe fereastră, unei femei care avea copii mulţi şi sănătoşi. Pe lîngă funcţia de a masca identitatea copilului şi de a induce în eroare duhurile rele, noul nume, de obicei "Lupu" sau "Ursu", avea rolul de a proteja copilul şi de a îndepărta spiritele malefice, susceptibile de a provoca boala şi moartea. Numele este instrumentat magic şi în alte circumstanţe. Existau practici în care eficacitatea magică este condiţionată de pronunţarea numelui celui căruia îi era destinat ritualul. Este cazul descîntecelor şi al colindelor. Astăzi prenumele nu mai face obiectul atîtor precauţii, superstiţii sau practici magice. A devenit "numele mic". Poate fi însă obiect al mîndriei sau al ruşinii şi dezvăluie la fel de multe lucruri despre noi, ca şi odinioară. Nici acum felul în care folosim prenumele nu este arbitrar. Nu este întîmplător faptul că, avînd un strămoş hispanic, un prieten, pe care îl cheamă Ricardo, şi-a numit băieţii Armando şi Diego. Alţi prieteni şi-au denumit pisica şi fetiţa cu acelaşi nume: Zoe. Nu cred că extravaganţa lor va merge mai departe. Acum au un motan. Îşi doresc şi un băiat, dar am unele bănuieli că nu l-ar boteza Gogu, aşa cum îşi strigă motanul...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.