Mafioţii din Abecedar

Publicat în Dilema Veche nr. 712 din 12-18 octombrie 2017
Mafioţii din Abecedar jpeg

Am învățat doar după manuale unice, chiar și după 1990. În clasele primare primeam manuale pe care le buchisiseră cei din generațiile anterioare. Unele erau rupte, cu foi desprinse, pătate de cerneală sau mîzgălite, altele, în cazuri mai fericite, aveau și rezultatele unor exerciții, trecute cu creionul pe margine, de elevi conștiincioși. Aveam senzația unei predări de ștafetă. Nici primul meu Abecedar n-a fost o carte nouă. Arăta destul de „curățel“, însă alții colegi avuseseră ghinionul să primească abecedare în care personajele ilustrate, inclusiv Ana care are mere, purtau ochelari de soare și fumau țigări Kent. Într un fel era amuzant să primești o carte plină de „mafioți“, încălca regulile școlare. „Tovarășa“ ne atrăgea mereu atenția să „nu stricăm“ manualele pentru că după ele vor învăța și alți copii. Foarte puțini îndrăzneau să se atingă de figura tovarășului Nicolae Ceaușescu de pe prima pagină, adică să-i pună mustață și o țigară între buze. Dacă vedea vreun profesor, riscai să fii exmatriculat. Manualele nu ajungeau niciodată la toți copiii, cîțiva rămîneau fără ele, cel puțin în primele săptămîni de școală.

Mai tîrziu mi-am dat seama că doar profesorii slabi sau cei leneși foloseau într-adevăr manualele, în rest fiecare își avea metoda lui de predare, dincolo de ce scria în manual. Profesoara de matematică, de pildă, ne dădea teme aproape exclusiv din „Petrică“, culegerea albastră care mi-a marcat anii de gimnaziu. Cînd profesorii aveau treburi mai importante de făcut decît să ne predea, ne puneau „să conspectăm din ma-nual“. În liceu aproape că nu le-am deschis niciodată, nici nu le mai luam cu mine la școală, pentru că erau grele, mergeam doar cu caietele mari, studențești. În clasa a XII-a mi-am dat seama că n-am răsfoit nici măcar o dată manualul de Filozofie, pentru că proful nu prea dădea pe la ore. Și aflasem că era un manual bun. De aceea m-am încăpățînat să-l citesc cap-coadă și să dau Bac-ul la Filozofie, ca să rămîn cu ceva dintr-o materie care mi se părea „exotică“.

În ultimii ani, pentru că scriu pentru copii și lucrez cu copiii, am cunoscut nu doar profesori buni, dar și autori de manuale și de materiale didactice auxiliare. Mulți sînt dedicați și foarte pricepuți la ceea ce fac, și mi am dat seama că „a scrie“ un manual nu e o joacă (așa cum credeam în anii de școală), implică responsabilități de necontestat. Și din partea autorilor, și din partea editurilor care publică materiale didactice și carte școlară. Desigur, sînt manuale bune și manuale proaste, însă faptul că profesorii au posibilitatea de a alege mi se pare din nou că are o mare însemnătate. Însă ce (mai) reprezintă, de fapt, manualele școlare? Cum se raportează profesorii la ele? Dar elevii? Sînt doar cîteva dintre întrebările la care Dosarul de față încearcă să răspundă.

Ilustraţie de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.