"Mă apuc imediat de dulceaţă"

Publicat în Dilema Veche nr. 506 din 24-30 octombrie 2013
"Mă apuc imediat de dulceaţă" jpeg

„A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva“, cu nişte borcane cu murături ale bunicii sau cu vinetele proaspăt coapte de mama pentru salata din toiul iernii.

Nu, de fapt, mama nu coace vinete, iar în casa mea, raţia de zacuscă şi murături ne-o asigură bunica de la Botoşani, care-l trimite pe bunicul prin pădurile Bucovinei după ciuperci şi care face afacerile ei la piaţă, cu precupeţele, ca să le scoată pe toate la preţ bun (de-ar putea negocia ea şi cu managerii din magazinele cu genţi şi cizme frumoase, aş da lovitura, vă zic!). Şi apoi, ne trimite pachetul, cu 30 de borcane de zacuscă de un fel, vreo 20 de altul, castraveciori, gogoşari, toate via autocar, lăsînd ciubuc lui domn’ şofer, să ajungă la Bucureşti borcanele intacte şi numai bune de pus în cămară. Şi cînd ne vedem cu ele, şi eu, şi mama stăm şi ne uităm una la alta, că nu ştim unde să le mai aşezăm, zici că nu se termină vreodată. Ar fi ceva dacă aveam cămară, dar, cum n-avem, le înghesuim în frigider şi pe balcon, provizoriu, dar evident că rămîn acolo şi nu le mai mută nimeni.

În casa mea, toamna intră pe uşă şi pleacă aşa cum a venit, cu mîinile în buzunar. În camera mea nu se observă schimbări majore, poate mai apare vreun teanc de caiete noi (că a început anul şcolar, deh!...), aruncate într-un colţ, frumos, căci biroul e ocupat de beletristică, creme, perie de păr, farduri, parfumuri şi chestii din acelea pe care le are toată lumea, dar de care, în principiu, nimeni nu are nevoie. Am şi nişte lucruri care merită să fie acolo şi sînt frumos puse, rame cu fotografii cu o persoană dragă şi cu puiul meu de Beagle, care îmi aleargă nonstop prin casă de vreo lună.

La oamenii de vîrsta mea, toamna vine însă, de obicei, cu migrene şi întrebări existenţiale, depresii, stări de oboseală, stres, „vai de viaţa mea, a început şcoala“... Domnişoarele de vîrsta mea nu dau iama în pieţe după legumele şi fructele sezoniere, ca să facă compot şi dulceaţă, că ele sînt dulci deja şi majoritatea au lucruri mai importante, să fim serioşi – noi colecţii de haine în magazine, băieţi în oraş, întorşi din vacanţe, bîrfe de recuperat, bîrfe de stîrnit, că na, au început şcoala şi liceul... Iar de prezenţa sexului masculin în bucătărie, pe post de constructor de conserve, nici nu poate fi vorba... Fete în oraş, întoarse din vacanţă, întocmiri de planuri pentru noi cuceriri, meciuri de văzut şi de analizat variante de pariuri sportive, chestii de genul ăsta. Ori nimic din astea, ci timp petrecut studiind, căci unii au ani dificili şi trebuie să poarte lupte grele cu matematica în care găseşti răruţ cifre, şi tot soiul de materii care, în loc să te facă să înţelegi lumea, te bagă mai mult în ceaţă. Bineînţeles, lăsînd la o parte tipologiile înfiorătoare ce mă amuză în fiecare zi, trebuie să notez aici că adolescenţii sînt tare diferiţi şi există numeroase excepţii, dar care probabil nu au timp de bucătărisit, căci e mai plăcut să citeşti o carte sau să vezi un film decît să miroşi a prăjeală ori să dai foc la casă. Nu că aş judeca vreo activitate din cele de mai sus, doar comentez şi eu, în calitate de fin observator ce mă vreau a fi.

Imaginaţi-vă o tînără domnişoară, de 18 ani, dîndu-se jos din pat, terifiată: „Vai, nu, am uitat să fac zacuscă şi gogoşari!“ Sau, poate, un tînăr într-o sîmbătă dimineaţa, pe la ora 8, eventual după o noapte de clubăreală, trezindu-se speriat: „Vai, nu mai prind vinetele fără seminţe multe, ce mă fac? Trebuie să fug la piaţă...“ Cam improbabil, nu? Deci nu, principala grijă a tinerilor, indiferent de vîrstă, nu e nicidecum zacusca.

Şi pentru că mama mea m-a făcut narcisistă foc şi, deci, îmi place să trăncănesc despre mine, o să trec în revistă faptul că îmi lipseşte talentul culinar cu desăvîrşire – a sărit cumva peste două generaţii, că bunica se pricepe tare bine (dar nu ştiu dacă găteşte aşa dintotdeauna, cine ştie, poate talentul ăsta vine odată cu vîrsta, ştiţi, se zice că speranţa moare ultima). Am impresia că teoria asta ar merge ca o justificare pentru lipsa de interes a majorităţii tinerilor vizavi de gospodăreala de toamnă din bucătărie şi nu numai.

Şi totodată, dacă m-aş apuca eu de pus vinete la congelat şi castraveţi la murat, bunica ar trebui să se apuce să scrie pe blog, să se joace cu puiuţul de cîine, să facă probleme cu oscilaţii şi permutări şi să înveţe yoga şi tae bo. Aşa că... fiecare cu borcanele lui.

Toamnă bună ca gemul de caise! 

Mălina Amortoaie are 16 ani, este elevă la Colegiul Naţional „Sf. Sava“ şi scrie pe malli.ro.

Foto: D. Voicu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.